Lăzăroiu, despre principalele trei minciuni propagandistice care încă circulă după vara lui 2012

Fostul consilier prezidenţial şi actual membru PMP, Sebastian Lăzăroiu, a vorbit duminică, la doi ani de la a doua suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, despre principalele trei minciuni propagandistice în legătură cu vara lui 2012 care încă sunt vehiculate şi astăzi.

„Astăzi se împlinesc doi ani de la suspendarea Preşedintelui în Parlament de majoritatea USL (PSD PNL PC). Aş vrea să fac un inventar al principalelor trei minciuni propagandistice care încă mai circulă după doi ani de la evenimentele din 2012”, a precizat Lăzăroiu.

1. A fost un demers legitim şi constituţional.

Aici voi cita din concluziile Comisiei de la Veneţia care a studiat în profunzime succesiunea deciziilor şi evenimentelor (raportul complet aici http://www.ccr.ro/uploads/aviz_ro.pdf) .

"84. În iulie 2012, Guvernul şi Parlamentul României au adoptat o serie de măsuri într-o succesiune rapidă, care au condus la demiterea din funcţie a Avocatului Poporului, a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, la limitarea competenţelor Curţii Constituţionale, la modificări privind condiţiile legate de referendumul privind suspendarea Preşedintelui Republicii şi la suspendarea în sine a Preşedintelui. Comisia de la Veneţia este de părere că aceste măsuri, luate atât individual cât şi în ansamblu sunt problematice din punct de vedere al constituţionalităţii şi al statului de drept."

2. Preşedintele a fost demis în urma referendumului, dar o comisie (CCR) formată din 9 membri a decis arbitrar revenirea acestuia la Cotroceni.

În realitate, deşi mai mult de jumătate din numărul celor prezenţi la vot au votat pentru demiterea Preşedintelui, referendumul nu a fost validat, deoarece, conform Constituţiei, ar fi trebuit să se pronunţe 50% 1 din români. Rata participării anunţată oficial de BEC a fost de 46%. CCR nu a făcut decât să constate o realitate matematică şi să aplice prevederile constituţionale. Iar CCR şi-a exercitat atribuţiile care îi revin conform legilor şi Constituţiei. Aici mai există teoria lui Ghişe că Parlamentul trebuia să fie cel care, prin vot, să constate demiterea sau rămânerea în funcţie a Preşedintelui, după referendum. Teoria n-a fost luată în serios nici măcar de colegii lui parlamentari.

3. Rata participării a fost calculată incorect. De fapt sunt mai puţin de 18,3 milioane de alegători în România, iar jumătate plus unu ar însemna în jur de 8 milioane, deci, pe cifrele corecte, referendumul trebuia validat şi Preşedintele considerat demis.

Rata participării a fost calculată pe baza datelor furnizate chiar de iniţiatorii referendumului. Ei au constatat existenţa a 18,3 milioane de români cu drept de vot cu o lună înaintea referendumului. Această mărime a corpului electoral a fost comunicată chiar de Ministerul Internelor. Ulterior, după consumarea referendumului, Guvernul Ponta a încercat să modifice datele oficiale, susţinând că trebuie luaţi în calcul doar românii care sunt rezidenţi în România, ceea ce ar fi fost o încălcare a legii. Au mai fost voci care au contestat cifrele oficiale pe baza unui raţionament greşit, de genul: cum e posibil ca populaţia României să fi scăzut în ultimii 10 ani (conform Recensământului) şi populaţia cu drept de vot (18 ) să fi rămas la fel? În realitate, populaţia cu drept de vot chiar a crescut după 1990, pentru că au intrat, an de an, în corpul electoral cohortele aşa -zişilor „decreţei” din vremea comunistă (adică au împlinit 18 ani cei născuţi după 1972). Abia după 2009 ne aşteptăm la o inversare a tendinţelor, dar asta încă nu se vede în 2012. În plus, Recensământul recenzează doar rezidenţii, nu toţi cetăţenii românii cu drept de vot (adică nu şi pe cei care lucrează în străinătate, de exemplu).