Ikea, acuzată că ar fi virat sume consistente fostei securităţi ceauşiste

Gigantul suedez Ikea ar fi virat zeci de milioane de coroane suedeze în conturile Securităţii lui Nicolae Ceauşescu în anii 1980, informează The Guardian.

Publicaţia britanică menţionează că a obţinut documente desecretizate recent de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care sugerează că Ikea ar fi acceptat să fie suprafacturată pentru produse fabricate în România, iar parte din aceste plăţi ar fi fost virate într-un cont controlat de Securitate.

Documentele, scrie The Guardian, citat de Agerpres, sugerează că Ikea ar fi fost complice în acest aranjament, făcând plăţile în cunoştinţă de cauză. Compania suedeză neagă însă complicitatea şi anunţă că a deschis o anchetă internă pe această temă. Ikea a mai declarat că nu era la curent cu implicarea Securităţii în operaţiunile sale comerciale.

Potrivit publicaţiei britanice, în 1981 Ikea ar fi încheiat un acord cu Tehnoforestexport, întreprindere în subordinea Ministerului Industriei Lemnului şi Materialelor de Construcţie din timpul regimului comunist. Potrivit documentelor menţionate de The Guardian, Securitatea ar fi folosit o companie specială de comerţ exterior, denumită Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea (ICE Dunărea, firma Securităţii — n.r.), pentru a 'deturna' o parte din bani. Operaţiunea avea numele de cod "Scandinavica".

Astfel, conform jurnaliştilor britanici, o notă din partea "Ministerului de Interne, Departamentul Securităţii Statului, Unitatea Militară 0544", datată 27 septembrie 1986 şi marcată "Top Secret, copie unică", explică în limbaj oficial că "operaţiunea de colectare de valută Scandinavica" a fost începută "cu scopul de a primi valută prin suprafacturarea plăţilor făcute într-un contract între ICE Tehnoforestexport şi Ikea din Suedia, la valoarea de 97 de milioane de coroane suedeze" (13,6 milioane de dolari la acea vreme).

"Ikea a transferat în contul nostru provizoriu suma de 163.005,201 coroane suedeze", scria în nota citată de The Guardian "maiorul Eftimie Gelu", care — potrivit unor documente CNSAS declasificate anterior — era de fapt Constantin Anghelache, actualul preşedinte executiv al FC Dinamo Bucureşti. Operaţiunea "Scandinavica" a luat sfârşit în 1988, când Ikea a încheiat afacerile cu Tehnoforestexport.

Anghelache a refuzat să discute cu jurnaliştii britanici despre legăturile sale trecute cu Securitatea, în timp ce managerul de achiziţii globale al Ikea, Henrik Elm, a negat că firma sa ar fi dat Securităţii bani în cunoştinţă de cauză.

"Era normal în acele timpuri şi în acea parte a lumii să se lucreze cu comisioane. Noi am avut un singur partener de afaceri, Tehnoforestexport. Am lucrat la preţul unui produs şi la o structură cu două comisioane. Un comision era pentru Tehnoforestexport, pentru acoperirea (cheltuielilor) cu operaţiunile şi tehnologia, iar un altul era pentru Ikea, în scopuri comerciale şi pentru transferul de cunoştinţe şi tehnologie, precum utilaje pentru producător", a declarat pentru The Guardian Henrik Elm.

Informaţiile ieşite la lumină ca urmare a desecretizării arhivelor Dunărea vor ridica noi semne de întrebare în legătură cu probitatea operaţiunilor derulate de Ikea în perioada războiului rece, perioadă în care ar fi folosit deţinuţi politici est-germani pentru a-şi realiza produsele, conform The Guardian.

Potrivit jurnaliştilor britanici, Ikea este una dintre cele câteva companii occidentale care au profitat de deschiderea din ce în ce mai mare către afaceri a mai multor ţări din blocul sovietic în anii 1980

Potrivit jurnaliştilor britanici, Ikea este una dintre cele câteva companii occidentale care au profitat de deschiderea din ce în ce mai mare către afaceri a mai multor ţări din blocul sovietic în anii 1980, fiind interesată în mod special de resursele importante de lemn şi de forţa de muncă ieftină oferită de ţări precum România.

ICE Dunărea

ICE Dunărea a fost întreprinderea prin care se desfăşura tot exportul României în perioada comunistă, sub controlul strict al Securităţii. ICE Dunărea a fost înfiinţată în octombrie 1982 şi desfiinţată în aprilie 1990. Primii şefi ai ICE Dunărea au fost generalul Aurel Stamatoiu, Epifanie Amofnoaie, Gheorghe Bădiţă, Constantin Gavril şi Constantin Rotaru. În 1989 avea 137 de angajaţi, dintre care 115 ofiţeri. Mărfurile tranzacţionate variau, conform Revistei 22, de la armament la diamante artificiale. Guvernele şi serviciile secrete străine transferau în conturi secrete sume de bani în schimbul armamentului, permisiunii de a emigra pentru cetăţenii germani (Aussiedler) şi al altor bunuri şi servicii.

Printre numele sonore ale peisajului politic actual implicate în afacerile Dunărea se numără şi cel al lui Dan Voiculescu, fondatorul Partidului Conservator şi patron al trustului de presă Intact.

Deşi neagă că ar fi avut vreo legătură cu respectiva societate, Dan Voiculescu - declarat oficial de CNSAS colaborator al fostei Securităţi - pare să fi fost un om de bază în activitatea de export a României comuniste. În cadrul unei emisiuni de la B1 TV, preşedintele Băsescu a declarat că în documente din arhiva "Dunărea Comercial" semnăturile lui Dan Voiculescu apar "pe diverse facturi".

Cea mai importantă firmă "străină" cu care a colaborat ICE Dunărea a fost Crescent, firmă creată în 1980 la Pireu la ordinul Direcţiei Securităţii Statului (DSS), pentru desfăşurarea de aport valutar special. Imediat după deschiderea reprezentanţei din Bucureşti, în 1982, Crescent a început să deruleze, sub conducerea lui Voiculescu, operaţiuni de export, realizând până la sfârşitul anului 1982 o cifră de afaceri de 100 de milioane de dolari. În momentul în care regimul comunist a fost înlăturat de la putere, Voiculescu era directorul general al Crescent.

Arhivele Dunărea au fost desecretizate pe 26 martie a.c. Conform preşedintelui Băsescu, arhiva Crescent nu se află în ţară şi, în consecinţă, nu se poate şti cu certitudine ce s-a întâmplat cu sumele fabuloase din conturile firmei conduse cândva de patronul Antenei 3.