Kosmos-2558: Satelitul ucigaş al Rusiei care ar putea declanşa articolul 5 din tratatul NATO

Două puncte luminoase pe cerul nopţii, deplasându-se în jurul globului la fiecare 90 de minute, unul fiind satelitul de spionaj american numit USA-326, iar celalalt care îl urmează doar la puţin timp, respectiv satelitul militar rusesc numit Kosmos-2558, ar putea fi locul în care Rusia ar putea alege să se confrunte cu NATO pe fondul războiului de invazie din Ucraina, informează EuObserver.

USA-326 a fost lansat pe 2 februarie pe o orbită la aproximativ 500 km deasupra Pământului şi este probabil capabil să ia imagini la fel de detaliate ca plăcuţele de înmatriculare lizibile ale maşinilor.

"Coada" lui, satelitul militar rusesc Kosmos-2558, îl urmează cu câteva secunde până la 30 de minute mai târziu, pe o orbită aproape identică, la 50 km mai jos, si a fost lansat la 1 august de pe cosmodromul Pleseţk din nord-vestul Rusiei în ceea ce pare a fi un efort de a colecta informaţii despre sonda de supraveghere americană.

Cei doi sateliţi pot fi urmăriţi pe un videoclip postat de Marco Langbroek, un om de ştiinţă olandez, în ceea ce el a numit pe blogul său un "joc de-a şoarecele şi pisica din Războiul Rece".

"Coada" rusă a fost "cu adevărat iresponsabilă", a declarat şi generalul american James H. Dickinson, responsabil de Comandamentul Spaţial al SUA, la 10 august, la postul de televiziune NBC, în singurul comentariu la nivel înalt de până acum cu privire la duelul dintre sateliţi.

Dar misiunea reală a Kosmos-2558 ar putea fi mai sinistră decât simpla contra-supraveghere, având în vedere capacităţile sale. Acesta poate desfăşura un subsatelit mic şi manevrabil, înarmat cu un proiectil, care ar putea prinde şi doborî USA-326, au arătat două simulări ruseşti ale aceluiaşi sistem antisatelit în 2019 şi 2017.

De asemenea, Rusia a aruncat în aer unul dintre propriii sateliţi cu o rachetă lansată de la sol numită Nudol, într-un test din noiembrie 2021 - o demonstraţie de agresiune spaţială cu doar trei luni înainte de invadarea Ucrainei.

Mai mult, un oficial rus, Konstantin Voronţov, a ridicat îngrijorări săptămâna trecută, declarând la ONU că sateliţii occidentali consideraţi ca ajutând Ucraina, de exemplu prin colectarea de informaţii sau prin furnizarea de legături de comunicare, "pot fi o ţintă legitimă pentru un atac de represalii".

Voronţov s-a referit la sateliţii civili cu dublă utilizare, cum ar fi Starlink al SpaceX, mai degrabă decât la cei militari, cum ar fi US-326, dar avertismentul său a avut un ecou larg.

"Este foarte îngrijorător şi puteţi fi siguri că Pentagonul îl urmăreşte [pe Kosmos-2558 - n.n.] îndeaproape", a declarat, marţi, pentru EuObserver Bart Hendrickx, un scriitor belgian care se ocupă de securitatea sateliţilor.

"Ei [ruşii] par să aştepte momentul potrivit pentru a desfăşura acel subsatelit. Acesta nu s-a separat încă, dar odată ce se va separa, s-ar putea muta lângă satelitul american şi ar putea face ceva de neconceput", a spus el.

La rândul său, NATO se gândeşte ce să facă dacă Rusia îi atacă infrastructura, sus sau jos.

Miniştrii apărării, reuniţi la Bruxelles luna trecută, au convenit să intensifice schimbul de informaţii privind structurile spaţiale şi submarine, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, pe fondul suspiciunii că Rusia a aruncat în aer conducta de gaz din Marea Baltică în septembrie pentru a speria Occidentul.

Întrebat de sursa citată, în această săptămână, dacă un atac prin satelit ar determina represalii din partea NATO, un oficial NATO a refuzat să răspundă.

În schimb, el l-a citat pe Stoltenberg de la reuniunea de la Bruxelles, care a spus: "Ce fel de măsură exact [represalii ale NATO] depinde de natura atacului. Şi nu le vom acorda niciodată potenţialilor noştri adversari privilegiul de a defini exact unde se află pragul pentru articolul 5 [clauza de apărare reciprocă a tratatului NATO]".

Jamie Shea, un fost oficial de rang înalt al NATO, care în prezent predă studii de război la Universitatea Exeter din Marea Britanie, a fost mai deschis.

"Orice atac al Rusiei împotriva sateliţilor folosiţi de NATO [statele membre] în spaţiu ar fi văzut ca un act de agresiune care ar putea declanşa articolul 5. Alţi aliaţi ai căror sateliţi sunt avariaţi de resturile spaţiale generate de un atac rusesc ar putea, de asemenea, să solicite activarea articolului 5", a spus el.

Doctrina NATO prevede că represaliile sale, în orice caz, ar fi "proporţionale" cu actul de agresiune.

Dar capacităţile limitate ale NATO, precum şi daunele colaterale catastrofale ale războiului spaţial, ar complica răspunsul său.

SUA este singurul aliat al NATO care dispune de sisteme antisatelit, dezvoltate pentru prima dată în timpul Războiului Rece. De asemenea, are cei mai avansaţi sateliţi spion de interceptare a semnalelor, aflaţi pe o orbită înaltă, la 36.000 km deasupra Pământului.

Dar Rusia este cu mult înaintea noastră în ceea ce priveşte capacităţile moderne şi operaţionale de contrasatelit, potrivit informaţiilor din surse deschise analizate de Secure World Foundation, un think-tank cu sediul la Washington.

Ultima dată când SUA şi-a testat abilităţile a fost când a doborât unul dintre vechii săi sateliţi pe orbită joasă în 2008. A făcut acest lucru folosind mai degrabă o rachetă sol-aer modificată decât o armă spaţială specializată şi nu există niciun semn că arsenalul său a evoluat în ultimii ani.

Dar, lăsând la o parte Kosmos-2558 şi Nudols, Rusia desfăşoară programul "Burevestnik" de sateliţi ucigaşi lansaţi pe orbită din avioanele de vânătoare.

Aceasta a dezvoltat tunuri laser montate pe camioane sau fixate la o bază din Caucazul de Nord, care pot distruge senzorii optici ai sateliţilor, făcându-i inutili, deşi nu se ştie dacă sistemele laser sunt încă funcţionale, a declarat Hendrickx, expert belgian.

De asemenea, aceasta dispune de sisteme de război electronic la sol care pot bruia sateliţii de comunicaţii şi de imagistică radar.

Supremaţia antisatelit a preşedintelui rus Vladimir Putin ar putea fi unul dintre motivele pentru care acesta ar alege spaţiul ca teatru de conflict în care să se confrunte cu NATO.

Faptul că Occidentul ar fi reticent în a doborî sateliţii ruşi ca represalii, chiar dacă ar putea face acest lucru, ar putea fi, de asemenea, un factor în calculele sale.

Testul Nudol al Rusiei din 2021 a creat "peste 1.500 de bucăţi de resturi orbitale urmăribile" şi "sute de mii de [fragmente] mai mici", a declarat atunci Comandamentul Spaţial al SUA.

Un nor de schije i-a determinat pe astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională, inclusiv pe cei ruşi, să facă manevre de evitare pe 25 octombrie când a trecut pe lângă el, a precizat Hendrickx, într-o demonstraţie a pericolului persistent.

"Dacă ar exista vreodată un război în spaţiu folosind arme cinetice la scara largă, spaţiul ar fi atât de plin de resturi încât ar fi imposibil de folosit pentru orice fel de sateliţi", a declarat Hendrickx.

Şi în timp ce aliaţii occidentali ar fi atenţi la daune colaterale aduse propriilor sateliţi sau celor chinezi şi indieni, Rusia are un istoric de comportament iresponsabil pe cer.

"Resturile spaţiale ruseşti reprezintă, de asemenea, o ameninţare, deoarece Rusia nu şi-a îndepărtat până acum de pe orbită zecile de sateliţi defuncţi care constituie acum gunoi spaţial. Acest lucru necesită ca ţările NATO să acorde o atenţie sporită repoziţionării periodice a propriilor sateliţi pentru a evita coliziunile", a declarat Shea, fost oficial NATO, chiar dacă alte puteri spaţiale se fac vinovate de o neglijenţă similară.

Opţiunile defensive ale NATO includ "întărirea sateliţilor împotriva resturilor şi a laserelor (cu scuturi) şi transformarea sateliţilor în sateliţi mai manevrabili", a spus el.

Şi, în orice caz, niciun atac rusesc nu ar putea opri sistemele occidentale de supraveghere, GPS sau telecomunicaţii, a precizat el.

"Aliaţii şi UE îşi desfăşoară, de asemenea, sateliţii în constelaţii, astfel încât, dacă unul este eliminat, sistemul poate fi reconfigurat rapid pentru a menţine conectivitatea", a spus Shea.

"Conflictul în spaţiu nu este inevitabil. Dar tendinţele în domeniul securităţii spaţiale indică un potenţial tot mai mare de escaladare", a declarat Nivedita Raju, expert la Stockholm Internaţional Peace Research Institute, un think-tank.

"Este în interesul fiecărui stat să prevină conflictul, deoarece acesta ar avea efecte devastatoare pentru toate părţile interesate", a adăugat ea, amintind de Hendrickx cu privire la ameninţarea reprezentată de resturile spaţiale.

"Este imperativ să se adopte măsuri urgente pentru a aborda potenţiala escaladare, inclusiv corectarea retoricii şi clarificarea legilor aplicabile", a spus Raju.