Jocul periculos al saudiţilor cu preţul petrolului

La sfârşitul anului trecut preţul barilului de petrol a ajuns la circa 65 de dolari. Deşi cererea de petrol scade ca urmare a încetinirii economiei mondiale, Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol, s-a opus reducerii producţiei şi creşterii preţului. Mişcarea Riadului nu loveşte doar SUA, care prin exploatarea petrolului de şist devenise un concurent puternic, ci şi state precum Iran sau Rusia. Războiul preţurilor s-ar putea întoarce însă ca un bumerang împotriva saudiţilor.

Arabia Saudită, care deţine 73% dintre resursele de petrol cunoscute ale lumii, îşi vede ameninţată poziţia dominantă de aşa zisa revoluţie a gazelor şi petrolului de şist care ar face SUA cel mai mare producător din lume deja în 2015, potrivit Internaţional Energy Agency.

Prin urmare saudiţii au declanşat un război al preţurilor, un blocaj care loveşte şi concurenţii americani şi ţări neprietene precum Iran sau Rusia. Ei au crescut preţul la exporturile de petrol către Asia, dar le-au redus pe cele la exporturile către America pentru a pune în dificultate companiile americane şi a-şi păstra cota pe pieţele asiatice. Jonathon Trugman de la New York Post explică aceste măsuri prin faptul că saudiţii pierd din cota pe piaţa americană în competiţia cu start-up-urile americane şi ca urmare au decis să inunde piaţa cu un surplus de ţiţei care să le facă acestora afacerile neprofitabile.

Prin menţinerea preţului scăzut, investiţiile pe care aceste firme trebuie să le facă devin mai mari decât beneficiile, mai ales ca şi cererea s-a diminuat. Fracturarea hidraulică şi forajul oblic implică costuri mult mai mari (de 50-100 dolari pe baril) decât extragerea unui baril de petrol prin exploatare convenţională în Orientul Mijlociu (10-25 de dolari), potrivit Internaţional Energy Agency. Mai mult, este ştiut faptul că zăcămintele de de şist se epuizează mai repede decât cele convenţionale, astfel încât trebuie găsite mereu unele noi pentru a le înlocui pe cele care nu mai produc şi a păstra rentabilitatea afacerii.

Victime colaterale

Nu doar companiile americane vor fi afectate însă de jocul de blocaj al saudiţilor, ci şi statele ale căror economii sunt foarte dependente de exporturile de petrol. Pentru acestea şocul va fi mare deoarece, potrivit prognozelor Goldman Sachs, se va reveni la preţul de 100 de dolari pe barilul de ţiţei abia în 2016.

Prima victimă sigură este Rusia, care s-a confruntat cu o scădere puternică a rezervelor internaţionale, cu 90 de miliarde de dolari de la începutul anului 2014, potrivit Bussiness Insider, şi cu o prăbuşire fără precedent a rublei. Ţara n-a reuşit să-şi diversifice economia şi rămâne foarte dependentă de exportul de hidrocarburi. Exporturile de petrol reprezintă 10% din PIB-ul Rusiei iar 50% din veniturile bugetului rus provin din taxele aplicate industriei petroliere.

Potrivit estimărilor Morgan Stanley, citate de publicaţia Business Insider, fiecare scădere cu 10 dolari a preţului petrolului înseamnă o reducere cu 31,2 miliarde de dolari a veniturilor din exporturi de petrol şi gaz, echivalentul a 1,6% din PIB şi o scădere a încasărilor bugetare guvernamentale cu 19 miliarde de dolari.

O altă ţară care suferă de pe urma preţurilor impuse de saudiţi este Venezuela, care potrivit Bloomberg, pierde 700 milioane de dolari pentru fiecare scădere a preţului petrolului cu un dolar pe baril. La fel, şi Iranul şi Irakul sunt vulnerabile la scăderi abrupte ale preţului petrolului. Irakul se confrunta cu probleme în asigurarea producţiei din cauza ameninţării reprezentate de Statul Islamic care a căutat să preia controlul şi asupra unor infrastructuri petroliere importante precum rafinăriile. În condiţiile actuale de insecuritate, costul extracţiei şi rafinării este mare, iar scăderea preţului nu ajută, ba dimpotrivă.

De partea sa, Iranul nu poate exporta petrol în Occident ca urmare a sancţiunilor legate de programul nuclear, iar încasările ţării din exportul de ţiţei au scăzut cu 30% ca urmare a diminuării cererii pe principala sa piaţă, China. Mai mult, potrivit unor experţi citaţi de New York Times, Teharanul are nevoie de un preţ de 140 de dolari pe baril pentru a-şi echilibra bugetul.

Arma saudită

Edward Chow, cercetător senior la Center for Strategic and International Studies din Washington, explică pentru Businessweek că ”Arabia Saudită este singura ţară care poate pune mai mult petrol pe piaţă sau care poate reduce producţia”. Saudiţii au folosit această armă a sporirii producţiei cu 1% în septembrie anul trecut, până la 9,6 milioane de barili pe zi. Apoi, la începutul lunii octombrie, Riadul a redus preţurile pentru clienţii asiatici pentru a-şi proteja cota de piaţă în ţări precum India sau China, împotriva concurenţilor ruşi, latino-americani sau africani.

Arabia Saudită mizează pe rezervele sale financiare care se ridică la 735 de miliarde de dolari pentru a contracara eventuale probleme economice care ar apărea ca urmare a scăderii preţului la petrol şi a reducerii concomitente a încasărilor. Cu petrodolarii aceştia, Regatul crede că poate rezista mai mult decât adversarii săi.

Regimul din Arabia Saudită a pornit războiul preţului petrolului din frica de a-şi pierde poziţia dominantă într-un moment foarte delicat marcat de sănătatea fragilă a regelui Abdullah şi iminenta izbucnire a unei lupte pentru putere legată de succesiunea sa şi de ameninţarea ISIL la graniţă.

Riscuri politice

Totuşi indiferent cât de mari sunt rezervele saudite, şeicii au ales un moment riscant pentru declanşarea războiului preţurilor. La începutul lunii ianuarie un general saudit şi doi grăniceri au fost ucişi la graniţa Arabiei Saudite cu Irakul, acesta fiind primul atac al ISIL împotriva Riadului. Pe de altă parte, regele Abdullah în vârstă de 90 de ani este în spital cu pneumonie.

Sigur, la prima vedere faptul că războiul preţurilor va lovi ţări precum Iranul şi Rusia ar putea să aducă beneficii. Teoretic Teheranul ar putea fi mai uşor constrâns să ajungă la un acord în privinţa programului său nuclear, dar Riadul nu şi-a dorit un astfel de rezultat, fiind îngrijorat de o apropiere între Teheran şi Washington. Iar Rusia ar putea da înapoi în privinţa destabilizării estului Ucrainei, dar este greu de crezut că o va face dacă nici prăbuşirea rublei şi nici sancţiunile nu l-au mişcat pe Putin până acum.

Efectele obţinute de saudiţi ar putea fi chiar contrare în sensul ca Iranul să-l susţină şi mai puternic pe Bashar al-Assad şi să caute să-şi extindă influenţa şi mai mult către Mediterana şi Peninsula Arabă, în timp ce Putin ar putea explica eşecul economic intern printr-un complot saudito-american menit să-l înlăture de la putere prin jocul cu preţul petrolului.

Dincolo de astfel de calcule, Regatul ar putea să fie lovit el însuşi de propriul joc. Concurenţa din partea industriei de gaz şi petrol de şist american nu va fi suprimată de ţinerea preţurilor jos, iar petrolul de şist american este mai uşor de rafinat şi de stocat decât ţiţeiul saudit.

Pe de altă parte, există şi riscul unor tulburări interne în Arabia Saudită. ”O reducere a încasărilor cu 89 de miliarde de dolari în 2015, presupunând că preţul petrolului rămâne la 55 de dolari pe baril, nu va duce la o revoluţie socială, dar reducerea cheltuielilor de protecţie socială şi tăierea salariilor funcţionarilor guvernamentali, care reprezintă 50% din cheltuielile bugetare, ar putea avea consecinţe impredictibile”, scrie Foreign Affairs.

E adevărat că până acum tentativele timide de protest din Regat au fost reprimate violent de forţele de ordine ale regimului care se temea de izbucnirea unor fenomene precum Primăvara Arabă din Egipt şi din Tunisia. Riadul a dat o mână de ajutor şi în reprimarea sângeroasă a Primăverii din Manama, Bahrain. În paralel, Casa de Saud a pompat sume mari de petrodolari în protecţie socială pentru a închide gura populaţiei. O creştere a şomajului ar putea însă destabiliza Regatul.

Ca şi la momentul intervenţiei în Bahrain, regimul din Arabia Saudită a pornit războiul preţului petrolului din frica de a-şi pierde poziţia dominantă. Şi asta într-un moment foarte delicat, dominat de sănătatea fragilă a regelui Abdullah şi de iminenta izbucnire a unei lupte pentru putere legată de succesiunea sa, de ameninţarea ISIL la graniţă şi de cereri de schimbare pe plan intern.

Referitor la chestiunea succesiunii regelui Abdullah, Joshua Keating scrie în ”Slate” că acesta şi-a numit fratele cel mai mic, Prinţul Muqrin în vârstă de 69 de ani, ca al doilea urmaş la tron, ceea ce a trezit nemulţumirea fraţilor mai mari, astfel încât lupta pentru putere în Casa de Saud pare aproape de a se declanşa.

În acest context intern şi extern complicat, jocul saudiţilor este unul periculos. Faptul că au ales un moment neprielnic de tensiuni şi nesiguranţă pentru a porni războiul preţurilor arată că regimul de la Riad se simte atacat şi se teme ca nu va putea să păstreze controlul pe plan intern şi extern. Ofensiva saudită este de fapt o defensivă.