Japonia este pe punctul de a testa un prototip de lift spaţial

Este o versiune în miniatură a tehnologiei visată de peste un secol (fără ancoraje terestre): include două „cuburi“, un cablu şi o mini-cabină motorizată.
Liftul spaţial imaginat de Obayashi Corporation, diferit de prototipul care va fi testat
Liftul spaţial imaginat de Obayashi Corporation, diferit de prototipul care va fi testat (Obayashi Corporation)

Lansările spaţiale sunt o chestiune complicată: sunt riscante, scumpe şi necesită cantităţi uriaşe de combustibil. Dar, cu toate acestea, nu sunt atât de complicate ca un lift care să conecteze Pământul cu Spaţiul, cu un cablu lung de zeci de mii de kilometri, folosit ca ghid şi transportator pentru a ajunge la o bază ştiinţifică, la Lună sau pentru a trimite provizii şi sateliţi în orbita Pământului.

O echipă japoneză de la Universitatea din Shizuoka va lansa în spaţiu prima versiune a unui prototip care se apropie – dar de departe - de o tehnologie similară binecunoscută şi utilizată zilnic în toată lumea: liftul. Numai că, în acest caz, este vorba despre un model de lift spaţial, format din doi sateliţi cubici cu latura de 10 cm situaţi la fiecare parte a extremităţilor unui cablu de oţel de 10 metri. O cutie mică motorizată se va deplasa înainte şi înapoi pe cablu, monitorizată de camerele din interiorul sateliţilor.

Va fi prima încercare din lume de a testa mişcarea unui lift în spaţiu, iar inginerii japonezi au stabilit ca lansarea să aibă loc marţi, 11 septembrie.

Cu toate acestea, acest prototip este un model foarte îndepărtat al ascensorului ceresc imaginat în romanul lui Arthur C. Clarke, Fântânile Paradisului (The Fountains of Paradise, 1979): în romanul ştiinţifico-fantastic se povesteşte despre un lift spaţial agăţat la partea de sus a unui munte din insula ecuatorială fictivă Taprobane, care datorită unui cablu de carbon foarte pur putea transporta tot felul de încărcături în orbită, cu o fracţiune din energia necesară unei rachete.

Dar este sigur că liftul spaţial japonez va rezista?

În mod ideal, ar fi indicat chiar un cablu format din nanotuburi de carbon (NTC- sunt alotropi ai carbonului cu nanostructură cilindrică) - de 20 de ori mai rezistent decât oţelul utilizat în test - pentru a rezista tracţiunii unui mecanism ca acesta. Cu toate acestea, studiile anterioare au arătat că este suficient ca numai un atom să nu fie la locul său pentru a pune capăt chiar şi rezistenţei acestui material. Şi este doar unul dintre obstacolele tehnice care ne separă, de exemplu, de un ascensor între Terra-ISS (în ultimul timp ar fi evitat mai multe probleme).

Cercetătorii companiei japoneze de construcţie Obayashi Corp., care au colaborat la proiectul Universităţii Shizuoka, cred că realizarea unui lift spaţial este doar o chestiune de timp.

Compania de construcţii Obayashi Corp., care participă la experiment, studiază, de asemenea, un lift spaţial. Conform conceptului companiei, şase module de formă ovală, fiecare cu lungimea de 18 metri şi diametrul de 7,2 metri, cu o capacitate de 30 de persoane, vor constitui un ascensor spaţial. Se va utiliza un cablu care conectează o platformă, ce va fi instalată în mare, cu o staţie spaţială situată la o altitudine de aproximativ 36.000 kilometri. Ascensorul se va deplasa în sus şi în jos folosind o roată de motor electric.

Cercetătorii speră ca ascensorul spaţial să poată accelera până la 200 de kilometri pe oră şi să ajungă la o staţie spaţială după opt zile de la plecarea sa de pe Pământ. Lungimea totală a cablului utilizat pentru vehicul va fi de 96.000 kilometri. Costul transportului este de aşteptat să fie de câteva zeci de mii de yeni pe kilogramul de încărcătură, aproximativ a suta parte din costul navetei spaţiale.

Prototip lift spaţial
Prototip lift spaţial (Obayashi Corporation)

"În teorie, un ascensor spaţial este foarte plauzibil, călătoriile în spaţiu pot deveni populare în viitor", a declarat Yoji Ishikawa, în vârstă de 63 de ani, care conduce echipa de cercetare.

Cu toate acestea, mai multe provocări îi aşteaptă pe cercetători înainte ca lifturile spaţiale să devină realitate, iar succesul în dezvoltarea unui cablu de înaltă rezistenţă este un factor-cheie. Aceste cabluri trebuie să fie rezistente la razele cosmice de energie enormă. Nanotubul de carbon este un candidat puternic pentru materialele care ar compune cablurile. O altă provocare este modul în care se va transmite energia electrică de pe Pământ în Spaţiu şi modul în care se va preveni ca deşeurile spaţiale şi meteoriţii să nu se ciocnească de liftul spaţial.

Mai multe informaţii: The Mainichi, Next stop space: Researchers to carry out 'cosmic elevator' experiment