Intoleranţa la histamină: o afecţiune necunoscută care poate afecta mai multe organe – Iată care sunt cauzele

Intoleranţa la histamină este o afecţiune din ce în ce mai frecventă şi adesea trecută cu vederea, estimându-se că afectează aproximativ 1 până la 3 la sută din populaţia mondială. Însă prevalenţa reală rămâne incertă din cauza datelor limitate, a lipsei unor criterii de diagnostic standardizate şi a gradului redus de conştientizare.

Este uneori descrisă ca o pseudoalergie, deoarece simptomele pot semăna foarte mult cu cele ale alergiilor alimentare.

Pe scurt, intoleranţa la histamină apare atunci când organismul are dificultăţi în a descompune histamina – fie din alimente, fie din propria producţie internă. Aceasta poate declanşa reacţii în multe organe diferite, uneori severe.

Intoleranţa la histamină este adesea diagnosticată greşit sau atribuită altor cauze. În ciuda recunoaşterii clinice şi a cercetărilor în creştere, aceasta nu este încă recunoscută ca o boală oficială cu un cod de diagnostic specific, ceea ce contribuie la dezbaterea în curs.

Simptomele şi semnele timpurii ale intoleranţei la histamină

Histamina acţionează ca un mesager chimic implicat în multe funcţii, inclusiv digestia, reglarea vaselor de sânge, răspunsurile imunitare şi activitatea creierului. Când se acumulează peste capacitatea organismului de a o descompune, aceste procese devin suprastimulate, ducând la apariţia simptomelor.

Deşi intoleranţa la histamină începe în intestin, excesul de histamină poate traversa peretele intestinal în fluxul sanguin şi se poate răspândi în tot corpul. Ca urmare, simptomele pot afecta diferite sisteme de organe. La multe persoane, primele semne sunt uşoare şi intermitente, ceea ce face ca tiparele să fie greu de recunoscut la început. Simptomele variază foarte mult de la o persoană la alta, iar severitatea depinde de cantitatea de histamină acumulată în organism.

Simptomele cunoscute includ următoarele:

Digestiv: Balonare, constipaţie, diaree şi disconfort abdominal.

Piele (inclusiv buze şi pleoape): Mâncărime, erupţii cutanate sau urticarie, înroşirea feţei şi umflături.

Respirator: Respiraţie scurtă, nas înfundat sau care curge, strănut şi scurgere nazală posterioară sau nevoia de a-şi curăţa gâtul.

Neurologic: Dureri de cap şi migrene.

Cardiovascular: Bătăi rapide ale inimii, tensiune arterială scăzută şi ameţeli.

Reproductive: Crampe menstruale.

Ce cauzează intoleranţa la histamină?

Persoanele sănătoase au două enzime care descompun histamina, astfel încât aceasta să poată fi eliminată din organism: diaminooxidaza (DAO) şi histamină N-metiltransferaza. La persoanele cu intoleranţă la histamină, enzimele — în special DAO — pot fi reduse sau activitatea lor poate fi afectată. Ca urmare, histamina nu este descompusă eficient şi se poate acumula.

În loc să rezulte dintr-o singură cauză, intoleranţa la histamină rezultă de obicei din eliminarea redusă a histaminei, din cantitatea crescută de histamină sau din ambele.

Factorii care pot afecta descompunerea histaminei includ următoarele:

Genetica

Mule varietăţi ale genei care codifică DAO pot reduce cantitatea de DAO produsă sau eficienţa funcţionării acesteia.

Varietăţile din căile metabolice conexe pot juca, de asemenea, un rol. Histamina este eliminată parţial prin căile de metilare, care susţin multe alte funcţii ale organismului. Metilarea ajută la activarea şi dezactivarea genelor. Când capacitatea de metilare este redusă — de exemplu, din cauza variantelor genetice — histamina este mai susceptibilă să se acumuleze.

Bariera intestinală

Histamina din alimente este descompusă în principal de DAO în mucoasa intestinală, ceea ce face ca sănătatea intestinului să fie esenţială pentru toleranţa la histamină. Factorii care pot afecta integritatea barierei, reduce activitatea DAO sau creşte expunerea la histamină includ următoarele:

• Boala celiacă şi sensibilitatea la gluten non-celiacă.
• Boala inflamatorie intestinală.
• Inflamaţia intestinală sau permeabilitatea crescută („intestin permeabil”).
• Expunerea la anumite substanţe toxice din mediu, inclusiv metale grele.

Disbioza intestinală

Studii de mică amploare au arătat dezechilibre în flora intestinală la persoanele cu intoleranţă la histamină, inclusiv niveluri mai ridicate de bacterii producătoare de histamină şi niveluri mai scăzute de bacterii asociate cu sănătatea intestinală.

Detoxifiere terapeutică

Tratamentele pentru toxicitatea mucegaiului, precum şi terapia de chelare utilizată pentru mobilizarea substanţelor toxice stocate, cum ar fi metalele grele, pot solicita intens căile de metilare necesare pentru eliminarea histaminei. La persoanele cu activitate DAO limitată sau cu probleme de metilare, acest lucru poate suprasolicita sistemele de eliminare şi poate dezvălui potenţial intoleranţa la histamină.

Alcoolul şi medicamentele

Anumite medicamente şi alcoolul pot provoca o deficienţă temporară şi reversibilă de DAO. Exemple includ următoarele:

• Antibiotice care conţin acid clavulanic (amoxicilină-clavulanat).
• Antidepresive triciclice (amitriptilină).
• Blocante H2 care reduc aciditatea (cimetidină).
• Medicamente pentru diabet (metformină).
• Antihistaminice (prometazină).
• Medicamente pentru tensiunea arterială (verapamil).
• Medicamente pentru tuberculoză (izoniazidă).
• Medicamente pentru fluidizarea mucusului (ambroxol şi acetilcisteină).
• Medicamente pentru greaţă şi vărsături (metoclopramidă).

Anumite alimente

Anumite substanţe nutritive, alimente şi băuturi pot inhiba activitatea DAO. Printre acestea se numără acidul ascorbic (vitamina C), tiamina (vitamina B1), bananele, citricele, căpşunile şi ananasul. Au fost identificate şi băuturi, inclusiv cafea, ceai, alcool şi băuturi energizante, precum şi alimente precum ciocolata.

Alte amine biogene din alimente

Histamina aparţine unui grup de substanţe naturale numite amine biogene, care pot proveni din alimente sau pot fi produse de organism sau de bacteriile intestinale. Alte amine biogene — precum putrescina, cadaverina şi tiramina, prezente în anumite alimente — concurează cu histamina pentru enzima DAO care o descompune. Când consumaţi alimente bogate în aceşti compuşi, organismul dumneavoastră s-ar putea să nu fie capabil să proceseze toată histamina, chiar dacă aportul de histamină în sine nu este ridicat.

Hormonii feminini

Intoleranţa la histamină apare mai frecvent la femei. Cercetările sugerează că nivelurile de DAO fluctuează pe parcursul ciclului menstrual, fiind semnificativ mai ridicate în faza luteală — când estrogenul şi progesteronul sunt crescute — decât în faza foliculară. Cu toate acestea, mecanismele hormonale specifice care afectează activitatea DAO nu sunt încă pe deplin înţelese.

Boli asociate

Deficitul de DAO a fost observat în anumite afecţiuni gastrointestinale, precum malabsorbţia carbohidraţilor şi sensibilitatea la gluten non-celiacă. Boala inflamatorie intestinală poate, de asemenea, să suprime activitatea DAO şi să crească producţia de histamină în intestin.

Intoleranţa la histamină vs. intoxicaţia cu histamină

Intoleranţa la histamină nu este acelaşi lucru cu intoxicaţia cu histamină — adesea numită intoxicaţie scombroidă, denumită după familia de peşti Scombridae, care include tonul, heringul şi macrou.

Intoxicaţia cu histamină este o formă de intoxicaţie alimentară cauzată de consumul de alimente care conţin niveluri extrem de ridicate de histamină din cauza depozitării sau manipulării necorespunzătoare. Simptomele intoleranţei şi ale intoxicaţiei pot fi similare. Însă intoxicaţia cu histamină începe de obicei în câteva minute după ingestie şi se rezolvă în câteva ore — sau, în cazuri rare, în câteva zile.

Cum se diagnostichează intoleranţa la histamină?

Intoleranţa la histamină este dificil de diagnosticat, din cauza variabilităţii simptomelor şi a lipsei unui consens diagnostic. Testele de laborator au limitări. Ca urmare, răspunsul la tratament este adesea considerat standardul de aur, diagnosticul fiind susţinut de ameliorarea sau dispariţia simptomelor după patru până la opt săptămâni de dietă cu conţinut redus de histamină.

Înainte de a începe o dietă cu conţinut redus de histamină, se efectuează de obicei o evaluare amănunţită, care include următoarele:

• Un istoric medical care identifică două sau mai multe simptome compatibile cu intoleranţa la histamină.
• O revizuire a medicaţiei pentru a identifica medicamentele care pot inhiba activitatea DAO sau afecta mastocitele.
• O evaluare a altor cauze potenţiale, cum ar fi afecţiuni gastrointestinale, alergii alimentare sau tulburări ale mastocitelor, luând în considerare totuşi intoleranţa la histamină ca o posibilă comorbiditate.

Testele complementare pot include următoarele:

• Măsurarea DAO serică.
• Un test de provocare cu histamină orală, efectuat de obicei într-un spital din cauza absenţei unei doze standardizate sigure şi a riscului de efecte adverse; pot apărea, de asemenea, rezultate fals-pozitive la persoanele sănătoase.

Au fost propuse mai multe teste suplimentare, inclusiv testul cutanat cu 50 de unităţi de histamină, nivelurile de histamină fecală, metaboliţii histaminei în urină sau scaun şi testarea genetică a enzimelor legate de histamină. Cu toate acestea, dovezile actuale sugerează că acestea au o valoare de diagnosticare limitată şi sunt considerate, în general, experimentale, mai degrabă decât recomandate pentru diagnosticul de rutină.

Testarea în medicina funcţională

Deoarece intoleranţa la histamină este adesea influenţată de factori subiacenţi care nu sunt evaluaţi în mod obişnuit în cadrul îngrijirii convenţionale, practicienii medicinei funcţionale utilizează teste specifice pentru a identifica factori contribuitori suplimentari.

• Evaluarea nutriţională: Evaluează nivelurile de nutrienţi cheie implicaţi în metabolismul histaminei, inclusiv vitaminele B6 şi C, zincul şi cuprul.
• Analiza completă a scaunului: Evaluează disbioza intestinală şi poate ajuta la orientarea recomandărilor privind probioticele şi prebioticele.
• Screeningul pentru metale grele sau toxine: Evaluează suprasolicitarea organismului care poate afecta căile de metilare.
• Screeningul permeabilităţii intestinale: Evaluează permeabilitatea intestinală crescută care poate contribui la încărcătura de histamină.
• Testarea sensibilităţii alimentare: Identifică răspunsurile imune întârziate la alimente care pot coexista şi contribui la inflamaţie.

Tratamentele pentru intoleranţa la histamină

Tratamentul de bază este o dietă cu conţinut scăzut de histamină, combinată cu suplimente de enzimă DAO pentru a susţine descompunerea histaminei. De asemenea, trebuie abordate orice afecţiuni subiacente care pot agrava sau imita intoleranţa la histamină, cum ar fi boala inflamatorie intestinală şi sindromul intestinului iritabil.

Dieta cu conţinut scăzut de histamină

O dietă cu conţinut scăzut de histamină exclude de obicei alimentele care conţin niveluri ridicate de histamină şi poate exclude iniţial următoarele:

• Eliberatori de histamină: Alimente care declanşează eliberarea histaminei stocate.
• Inhibitori ai DAO: Substanţe care împiedică DAO să descompună histamina.
• Alimente bogate în alte amine biogene: Alimente care conţin compuşi naturali care concurează cu histamina pentru descompunerea de către DAO.

Dieta poate fi implementată în etape, în funcţie de îndrumările medicului şi de toleranţa individuală:

Etapa 1: O restricţie de patru săptămâni a tuturor alimentelor care pot creşte nivelurile de histamină.

Etapa 2: O reintroducere de una până la două săptămâni a porţiilor mici de alimente care conţin histamină, câte un aliment pe rând.

Etapa 3: Dacă etapa 2 este tolerată, o încercare de una până la două săptămâni cu porţii mai mari.

Etapa 4: Consumul continuu de alimente care conţin histamină şi sunt tolerate, cu reintroducerea treptată a alimentelor care eliberează histamină şi a celor care inhibă DAO, câte unul pe rând.

Ţinerea unui jurnal alimentar în care se notează atât alimentele, cât şi simptomele este deosebit de utilă, deoarece nu există o listă universal acceptată de alimente de evitat, iar reacţiile individuale variază. Tabelul de mai jos este conceput ca un ghid general şi include exemple de alimente cu conţinut ridicat de histamină, alimente care pot favoriza eliberarea de histamină şi alimente care pot inhiba activitatea DAO. Unele alimente pot intra în mai multe categorii şi ar trebui reintroduse în consecinţă.

Persoanele cu intoleranţă la histamină pot fi cuprirnse de teama de a mânca şi îşi pot restricţiona singure dieta, crescând riscul de malnutriţie sau tulburări alimentare. Prin urmare, se recomandă colaborarea cu un specialist în nutriţie pentru a elabora planuri alimentare care să asigure o nutriţie echilibrată, să minimizeze restricţiile inutile, să susţină o relaţie sănătoasă cu alimentele şi să îmbunătăţească respectarea regimului alimentar.

Sfaturi pentru depozitarea şi prepararea alimentelor

Nivelurile de histamină din alimente pot creşte în timp, pe măsură ce bacteriile producătoare de histamină se multiplică. Prin urmare, resturile alimentare trebuie congelate imediat, mai degrabă decât refrigerate. În plus, prăjirea şi gătitul la grătar pot creşte nivelurile de histamină, în timp ce fierberea nu le creşte şi poate chiar le reduce.

Suplimentarea cu DAO

Suplimentele cu DAO, obţinute de obicei din extract de rinichi de porc, pot fi luate înainte de mese pentru a creşte nivelurile de DAO. Deşi nu înlocuiesc schimbările alimentare, ele pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Sunt disponibile şi suplimente cu DAO pe bază de plante, obţinute din Lathyrus sativus („mazăre de câmp” sau „mazăre albă”), dar nu există date clinice care să susţină utilizarea lor.

Antihistaminice

Pentru ameliorarea simptomelor acute, pot fi recomandate antihistaminicele care blochează receptorii histaminei-1 (H1) şi histaminei-2 (H2). Cu toate acestea, ele nu sunt, în general, recomandate pentru utilizare zilnică, iar studiile clinice nu au confirmat încă beneficiile lor pe termen lung în cazul intoleranţei la histamină.

Dacă simptomele devin periculoase pentru viaţă, tratamentul este acelaşi ca în cazul anafilaxiei şi poate include epinefrină, corticosteroizi şi perfuzii intravenoase.

Care sunt abordările naturale şi legate de stilul de viaţă pentru intoleranţa la histamină?

Pe lângă dietă, mai mulţi nutrienţi şi plante pot ajuta la reducerea simptomelor atunci când sunt utilizaţi împreună cu o dietă cu conţinut scăzut de histamină, prin susţinerea descompunerii histaminei sau stabilizarea mastocitelor — celule imune care eliberează histamină şi alţi compuşi inflamatori. Se recomandă consultarea unui specialist cu experienţă atunci când se ia în considerare suplimentarea.

Antihistaminice naturale şi stabilizatori ai mastocitelor

Unii compuşi naturali pot ajuta la ameliorarea simptomelor, acţionând ca antihistaminice sau stabilizatori ai mastocitelor, contribuind la prevenirea eliberării excesive de histamină. Printre aceştia se numără:

• Quercetin
• Rutin
• Luteolin
• Urzica

Nutrienţi care susţin metabolismul histaminei

DAO depinde de mai mulţi nutrienţi pentru o activitate optimă, iar metabolismul histaminei depinde de căile de metilare care utilizează mai multe vitamine B. Următorii nutrienţi pot ajuta la descompunerea histaminei şi la metilare:

• Vitaminele B, inclusiv B6, B12, folatul şi riboflavina în formele lor active
• Cupru
• Zinc
• Vitamina C

S-adenozilmetionina, un supliment donator de metil, este, de asemenea, utilizată uneori pentru a susţine metilarea generală, deşi dovezile specifice privind intoleranţa la histamină sunt limitate.

Susţinerea intestinului

Deoarece integritatea intestinului şi microbiomul influenţează producţia şi descompunerea histaminei, unii medici utilizează, de asemenea, nutrienţi pentru a susţine funcţia de barieră intestinală şi un echilibru microbian sănătos. Aceştia pot include următoarele:

• Nutrienţi precum zincul şi glutamina pentru a susţine sănătatea mucoasei şi integritatea epitelială.
• Tulpinile probiotice selectate pentru potenţialul redus de producere a histaminei sau pentru capacitatea lor de a degrada histamina, deşi dovezile sunt încă preliminare şi specifice fiecărei tulpini; se recomandă prudenţă, deoarece unele tulpini probiotice cresc producţia de histamină

Cum afectează mentalitatea intoleranţa la histamină?

Intoleranţa la histamină este influenţată nu numai de ceea ce mănânci şi de suplimentele pe care le iei, ci şi de stres şi de mentalitate. Stresul psihologic cronic poate stimula mastocitele, contribuind la creşterea nivelurilor de histamină. Stresul este, de asemenea, asociat cu metilarea anormală, inflamaţia crescută, modificări ale microbiomului intestinal şi funcţia de barieră intestinală afectată, toate acestea putând reduce şi mai mult toleranţa la histamină.

Starea de spirit determină cât de bine o persoană pune în aplicare şi menţine strategiile de tratament. Abordările care reduc stresul perceput şi îmbunătăţesc capacitatea de a face faţă sunt asociate cu o mai bună aderenţă şi rezultate mai bune în multe afecţiuni cronice. În cazul intoleranţei la histamină, aceste strategii pot ajuta oamenii să urmeze o dietă cu conţinut scăzut de histamină, să reintroducă alimentele într-un mod structurat şi să utilizeze tratamentele sau suplimentele prescrise mai consecvent.

Multe studii au fost prea succinte pentru a determina cât de des se rezolvă complet intoleranţa la histamină. Însă dovezile disponibile şi experienţa clinică sugerează că, pentru multe persoane, aceasta este o afecţiune care poate fi modificată, mai degrabă decât una pe toată durata vieţii. Simptomele se ameliorează adesea atunci când cantitatea de histamină este redusă şi factorii care contribuie la aceasta sunt abordaţi.

O mentalitate optimistă şi proactivă — privirea intoleranţei la histamină ca pe ceva cu care poţi lucra, mai degrabă decât ca pe ceva care te controlează — poate sprijini alegeri zilnice mai bune, aderenţa la tratament şi rezultate mai bune.

Cum se poate preveni intoleranţa la histamină?

Prevenirea intoleranţei la histamină nu a fost bine studiată. Cu toate acestea, deoarece simptomele apar atunci când cantitatea de histamină depăşeşte capacitatea organismului de a o descompune, prevenirea ar trebui să se concentreze pe minimizarea nivelului şi optimizarea capacităţii de eliminare a organismului. Următoarele strategii pot ajuta la reducerea riscului de supraîncărcare, în special la persoanele cu sănătate intestinală precară, stres cronic sau care iau medicamente care inhibă DAO:

• Limitaţi consumul de alimente bogate în histamină, de substanţe care eliberează histamină şi de inhibitori ai DAO.
• Consumaţi alimente proaspăt preparate, depozitaţi alimentele în condiţii de siguranţă şi evitaţi refrigerarea resturilor pentru perioade lungi de timp.
• Gestionaţi stresul prin practici care favorizează relaxarea, somnul şi bunăstarea emoţională.
• Susţineţi sănătatea intestinală, inclusiv permeabilitatea intestinală şi microbiomul.
• Abordaţi afecţiunile subiacente care pot reduce activitatea DAO sau creşte producţia de histamină.
• Discutaţi cu un medic despre posibile alternative la medicamentele cunoscute ca afectând activitatea DAO.

Posibile complicaţii ale intoleranţei la histamină

Histamina determină dilatarea vaselor de sânge, ceea ce poate duce la scăderi rapide ale tensiunii arteriale. De asemenea, poate afecta activitatea electrică a inimii, putând provoca bătăi neregulate ale inimii. Când organismul nu poate descompune în mod adecvat excesul de histamină, complicaţiile cardiovasculare pot include aritmii şi, în cazuri rare, stop cardiac. Excesul de histamină provenit din alimente, medicamente sau factori declanşatori multipli poate contribui, de asemenea, la anafilaxie, o reacţie alergică rapidă şi care pune viaţa în pericol, care poate afecta respiraţia, tensiunea arterială şi mai multe sisteme de organe.

Dincolo de aceste efecte directe, intoleranţa la histamină poate avea consecinţe pe termen lung. Pot apărea deficienţe nutriţionale atunci când oamenii urmează diete foarte restrictive, cu conţinut scăzut de histamină, care nu sunt planificate cu atenţie în ceea ce priveşte densitatea nutrienţilor. Simptomele cronice, restricţiile alimentare, diagnosticul întârziat şi diagnosticul greşit pot contribui, de asemenea, la anxietate, depresie şi scăderea calităţii vieţii în timp.

Sursa: Epoch Times SUA