Vitamina D: Simptomele deficienţei, beneficiile pentru sănătate, sursele optime şi efectele secundare

Vitamina D, sau „vitamina soarelui”, este considerată atât o vitamină liposolubilă, cât şi un hormon, deoarece poate fi obţinută pe cale nutriţională, iar pielea noastră o poate sintetiza prin expunerea la lumina soarelui. Aceasta face parte integrantă din diverse funcţii corporale.

Recunoscută în primul rând pentru îmbunătăţirea absorbţiei calciului, vitamina D joacă un rol în menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor, susţinerea sistemului imunitar, reglarea creşterii celulare, influenţarea dispoziţiei şi prevenirea unor afecţiuni precum scleroza multiplă.

Care sunt semnele şi simptomele deficienţei de vitamina D?

Deficitul de vitamina D este cea mai răspândită deficienţă nutriţională, care afectează persoanele de toate vârstele la nivel global. În Statele Unite, aproape un sfert dintre persoane au niveluri sanguine insuficiente sau deficitare de vitamina D, ceea ce poate afecta sănătatea oaselor şi sănătatea generală. Aproximativ 50 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani şi 70 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 11 ani prezintă deficienţe de vitamina D.

Deficitul de vitamina D apare adesea din cauza expunerii insuficiente la lumina soarelui, a aportului alimentar inadecvat şi a incapacităţii pielii de a o produce. De asemenea, alimentele naturale nu furnizează de obicei suficientă vitamina D pentru a preveni deficienţa, ceea ce face ca expunerea la lumina soarelui să fie un factor crucial.

Majoritatea persoanelor cu deficit de vitamina D nu prezintă niciun simptom. Pentru alţii, simptomele comune pot include:

• Oboseală: Deficienţa de vitamina D a fost asociată cu oboseala în studiile necontrolate, iar tratamentul cu această vitamină s-a dovedit a îmbunătăţi starea în studiile randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo. Persoanele cu deficienţă persistentă şi severă de vitamina D pot întâmpina simptome asociate cu hiperparatiroidismul secundar, inclusiv oboseala. Hiperparatiroidismul secundar apare atunci când glandele paratiroide secretă prea mult hormon din cauza nivelurilor scăzute de calciu.
• Dureri osoase şi musculare: O deficienţă uşoară, dar prelungită de vitamina D poate duce la hipocalcemie cronică (calciu scăzut) şi hiperparatiroidism, cu simptome precum dureri osoase şi musculare.
• Slăbiciune musculară şi crampe (spasme): Nivelurile crescute de vitamina D în sânge au fost legate de creşterea forţei musculare, a activităţii fizice şi a capacităţii de a urca scările, în timp ce concentraţiile mai scăzute sunt asociate cu un risc mai mare de căderi în rândul persoanelor în vârstă. Spasmele musculare, în special la sugari, pot fi un indiciu timpuriu al rahitismului din cauza nivelului scăzut de calciu din sânge care rezultă din deficitul sever de vitamina D.
• Modificări ale dispoziţiei: Conform unei revizuiri sistematice, aproximativ o treime din studii au indicat că nivelurile inadecvate de vitamina D au fost asociate cu depresia. Altele au sugerat că suplimentarea cu aceasta era utilă dacă era combinată cu exerciţii fizice sau împreună cu alte suplimente nutritive.
• Pierderea osoasă: Deficitul de vitamina D poate cauza pierderea osoasă, deoarece afectează absorbţia calciului, ceea ce duce la scăderea nivelului de calciu în sânge. Mai exact, insuficienţa de vitamina D limitează capacitatea organismului de a absorbi doar 10% până la 15% din calciul din alimentaţie, în timp ce, cu rezerve normale de vitamina D, absorbţia este de obicei cuprinsă între 30% şi 40%.

Alte simptome şi semne ale deficienţei pot include:

• Sensibilitate crescută la durere
• O senzaţie de furnicături în mâini sau picioare
• Un mers clătinat din cauza slăbirii muşchilor şoldurilor sau picioarelor
• Fracturi ale oaselor
• Picioare îndoite (deficienţă severă)
• Genunchii încovoiaţi
• Somn greoi
• Căderea părului
• Susceptibilitate crescută la boli

Complicaţii

Complicaţiile deficitului de vitamina D sunt:

• Rahitismul: Rahitismul afectează oasele copiilor, făcându-le să devină moi şi slabe, putând duce la deformări. Simptomele şi semnele includ dureri osoase, reticenţă la mers, deformări ale scheletului, cum ar fi picioarele arcuite, îngroşarea articulaţiilor, probleme dentare, creştere întârziată şi oase fragile predispuse la fracturi în cazurile severe.
• Osteoporoză: Deficitul de vitamina D poate duce la hiperparatiroidism secundar, ducând la pierderea oaselor, osteoporoză, fracturi, defecte de mineralizare şi riscuri pe termen lung de osteomalacie. Osteoporoza poate provoca un disconfort intens la nivelul spatelui, scăderea staturii sau deformări ale coloanei vertebrale, cum ar fi o postură aplecată sau cocoşată.
• Osteomalacia: Aceasta este similară cu rahitismul, dar poate apărea la orice vârstă. Caracterizată prin înmuierea oaselor, osteomalacia este legată în principal de problemele legate de vitamina D care afectează negativ absorbţia calciului. Simptomele şi semnele sale includ fracturi osoase, slăbiciune musculară şi durere osoasă generalizată, în special în şolduri.

Care sunt beneficiile vitaminei D pentru sănătate?

Atunci când consumaţi alimente sau suplimente care conţin vitamina D, organismul dumneavoastră trece prin două procese pentru a o activa. În primul rând, în ficat, vitamina D este transformată în calcidiol (25-hidroxivitamina D). După aceea, rinichii o transformă în continuare în calcitriol (1,25-dihidroxivitamina D).

Calcitriolul favorizează absorbţia calciului şi a fosforului în intestinul subţire. De asemenea, funcţionează cu hormonul paratiroidian pentru a spori transportul calciului, care este esenţial pentru menţinerea unor niveluri adecvate de calciu şi fosfor.

Vitamina D joacă un rol crucial în absorbţia calciului, esenţială pentru oase şi dinţi puternici. De asemenea, susţine funcţia musculară şi nervoasă, facilitând mişcarea şi comunicarea în cadrul organismului. În plus, vitamina D este vitală pentru sistemul imunitar, deoarece ajută la apărarea împotriva infecţiilor.

• Sănătatea oaselor: Vitamina D ajută la absorbţia calciului şi a fosforului, promovând mineralizarea oaselor şi densitatea minerală osoasă. O meta-analiză a 12 studii care au implicat peste 42.000 de persoane cu vârstă de 65 de ani şi peste a descoperit că prevenirea fracturilor nonvertebrale cu vitamina D depinde de doză. O doză mai mare de aproximativ 500 până la 800 de unităţi internaţionale (UI) a dus la o reducere a fracturilor de şold cu 18 % şi a fracturilor nonvertebrale cu 20 % la persoanele în vârstă de 65 de ani sau mai mult. Cu toate acestea, într-un alt studiu la care au participat peste 25 000 de adulţi de vârstă mijlocie şi mai în vârstă, în general sănătoşi, suplimentarea cu vitamina D3 nu a condus la un risc semnificativ mai scăzut de fracturi comparativ cu un placebo. De remarcat, totuşi, pacienţii din acest studiu nu au avut un supliment de calciu controlat.
• Funcţia musculară şi nervoasă: Vitamina D poate contribui la creşterea forţei musculare prin conservarea fibrelor musculare, reducând potenţial riscul de cădere, o problemă prevalentă asociată cu un handicap semnificativ şi mortalitate la persoanele în vârstă. Cercetările sugerează, de asemenea, că vitamina D joacă un rol vital în funcţiile neurologice esenţiale, cum ar fi creşterea celulară, dezvoltarea, suportul nervos, protecţia, transmiterea semnalelor şi adaptabilitatea.
• Susţinerea sistemului imunitar: Vitamina D contribuie la un sistem imunitar sănătos. Receptorul vitaminei D este prezent în celulele imunitare, permiţând vitaminei D să acţioneze local în sistemul imunitar. Vitamina poate influenţa atât răspunsul imun înnăscut, cât şi pe cel adaptativ, iar deficitul său este legat de un risc mai mare de autoimunitate şi de o vulnerabilitate crescută la infecţii. În plus, vitamina D prezintă efecte antiinflamatorii puternice.

Alte beneficii pentru sănătate ale vitaminei D includ:

• Susţinerea sarcinii: Suplimentarea cu vitamina D în timpul sarcinii a fost, de asemenea, asociată cu o reducere a riscurilor de copii mici pentru vârsta gestaţională, preeclampsie, naştere prematură şi diabet gestaţional.
• Reglarea stării de spirit.
• Reglarea nivelului de insulină: S-a demonstrat că vitamina D scade nivelul glucozei din sânge şi îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină la persoanele cu diabet.
• Pierderea în greutate: Vitamina D joacă un rol în prevenirea formării celulelor grase prin influenţarea moleculelor specifice, cum ar fi receptorii vitaminei D.
• Sănătatea dentară: Cercetările evidenţiază o legătură între densitatea osului alveolar, osteoporoză, pierderea dinţilor şi riscul de boală parodontală. Mai multe rapoarte sugerează o legătură semnificativă între sănătatea parodontală şi aportul de vitamina D.

Vitamina D previne anumite afecţiuni

În plus faţă de afecţiunile osoase şi psihice menţionate mai sus, un nivel adecvat de vitamina D poate preveni potenţial sau reduce riscul anumitor boli, inclusiv:

• Anumite tipuri de cancer: Studiile pe animale şi de laborator sugerează că vitamina D poate inhiba dezvoltarea tumorilor şi încetini creşterea tumorilor existente în diferite organe, inclusiv sân, ovar, colon, prostată şi creier. Studiile epidemiologice la om demonstrează că nivelurile serice mai ridicate de vitamina D sunt legate de progresia semnificativ mai lentă a anumitor tipuri de cancer, în special cancerul colorectal. Efectele anticancerigene ale vitaminei D se pot extinde indirect şi prin proprietăţile sale antiinflamatorii.
• Boli cardiace: Menţinerea unor niveluri optime de vitamina D poate avea potenţiale beneficii pentru sănătatea cardiovasculară, conform unui studiu recent. Atât deficienţa, cât şi insuficienţa vitaminei D au fost legate de un risc crescut de boli cardiovasculare (CVD), inclusiv accident vascular cerebral, boli de inimă, atac de cord şi insuficienţă cardiacă. Cu toate acestea, excesul de vitamina D nu a fost asociat cu creşterea riscului de CVD.
• Boli legate de sistemul imunitar: Nivelurile suficiente de vitamina D pot ajuta la prevenirea sau tratarea bolilor legate de sistemul imunitar.
• Astmul: O meta-analiză a descoperit că administrarea de suplimente de vitamina D a ajutat adulţii cu astm uşor până la moderat care erau, de asemenea, deficitari în vitamina D să îşi reducă exacerbările astmului cu 30%. Cu toate acestea, acest beneficiu nu a fost observat la persoanele cu niveluri iniţiale mai ridicate de vitamina D.
• Ateroscleroză: Proprietăţile antiinflamatorii ale vitaminei D par promiţătoare în reducerea aterosclerozei, deoarece nivelurile insuficiente duc la creşterea producţiei de markeri proinflamatori, perturbând echilibrul în răspunsul inflamator. În ateroscleroză, vitamina D suprimă producţia de citokine proinflamatorii, care joacă un rol semnificativ în dezvoltarea bolii.
• Diabetul de tip 2: Un studiu a sugerat o prevalenţă mai mare a deficitului de vitamina D la pacienţii cu diabet de tip 2. Rezistenţa la insulină scade odată cu suplimentarea cu vitamina D.
• Bolile autoimune: Cercetările extinse indică o legătură potenţială între deficitul de vitamina D şi dezvoltarea bolilor autoimune. Deficitul de vitamina D a fost observat în afecţiuni precum artrita reumatoidă, cu o relaţie inversă faţă de activitatea bolii, sugerând un rol în patogeneza bolii. Observaţii similare există pentru lupusul eritematos sistemic (LES), sindromul Sjögren, spondilita anchilozantă, artrita psoriazică şi miopatiile inflamatorii idiopatice. Cercetările indică, de asemenea, că există un risc mai scăzut de a dezvolta scleroză multiplă la persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D.
• Declinul cognitiv: Cercetările au stabilit în mod constant o legătură între deteriorarea cognitivă, demenţă şi lipsa de vitamina D.
• Mortalitatea: Conform unei meta-analize a 18 studii care au implicat 57 311 subiecţi, aportul zilnic de suplimente de vitamina D a fost asociat cu o reducere a ratelor mortalităţii din toate cauzele.

Care sunt tipurile de vitamina D?

Vitamina D nu este o substanţă chimică unică, ci un grup de compuşi. Cele două tipuri principale de vitamina D sunt D2 şi D3. Vitamina D2 şi D3, cunoscute colectiv ca vitamina D, au funcţii aproape identice, însă niciuna nu devine activă până când organismul nu efectuează procesul său de transformare.

1. Vitamina D2 (Ergocalciferol)

Vitamina D2 provine din plante şi ciuperci şi este creată atunci când ergosterolul este expus la radiaţii. Se găseşte în unele alimente pe baza de plante şi este utilizată în suplimentele de vitamina D.

2. Vitamina D3 (colecalciferol)

Organismul produce în mod natural o formă de vitamina D dintr-o variantă răspândită de colesterol numită 7-dehidrocolesterol, în principal prin expunerea la lumina soarelui. Energia UVB din lumina soarelui joacă un rol crucial în transformarea acestui precursor în vitamina D3. Aceasta se găseşte, de asemenea, în unele alimente de origine animală, cum ar fi peştele gras, gălbenuşurile de ou şi ficatul.

Vitamina D3 este disponibilă în mod obişnuit în suplimentele pe baza de animale. Aceasta este adesea considerată mai eficientă decât D2, probabil datorită legăturii sale mai puternice cu proteina de legare a vitaminei D. Această afinitate crescută poate duce la o eliminare mai lentă a vitaminei D3, ducând la concentraţii mai durabile de 25(OH)D în sânge în comparaţie cu D2.

Care este cantitatea recomandată de vitamina D?

Cantitatea zilnică necesară de vitamina D variază în funcţie de vârsta unei persoane. Aportul dietetic recomandat (RDA) pentru vitamina D este conceput pentru a satisface cerinţele zilnice pentru menţinerea sănătăţii oaselor şi a metabolismului normal al calciului la persoanele cu expunere minimă la soare.

Aportul zilnic recomandat de vitamina D poate varia în funcţie de diferite organizaţii, cum ar fi Academia Naţională de Medicină (NAM) (cunoscută anterior sub numele de Institutul de Medicină sau IOM), care face parte din Academiile Naţionale de Ştiinţe, Inginerie şi Medicină (NASEM), Fundaţia pentru Sănătatea Osului şi Osteoporoză (BHOF) (cunoscută anterior sub numele de Fundaţia Naţionala pentru Osteoporoză sau NOF) şi Societatea Endocrinologică.

Ghidul NAM RDA de mai jos este, de asemenea, recomandat de National Institutes of Health (NIH). NAM consideră că aceste cantităţi de aport sunt adecvate pentru a atinge un nivel de vitamina D în sânge de 50 nanomoli pe litru (nmol/L), pe care îl consideră suficient pentru majoritatea persoanelor. În plus, conform Endocrine Society, asigurarea unei creşteri constante a nivelului sanguin de 25(OH)D peste 75 nmol/L poate necesita un aport zilnic de cel puţin 1 000 UI de vitamina D.

Ce tipuri de suplimente cu vitamina D sunt disponibile?

Suplimentele de vitamina D sunt disponibile în trei tipuri: vitamina D2, vitamina D3 şi calcidiol. Cu toate acestea, calcidiolul este considerat un medicament şi poate fi prescris persoanelor cu probleme de sănătate care cauzează malabsorbţie, cum ar fi fibroza chistică, boala celiacă sau boala hepatică, care afectează sinteza calcidiolului din suplimentele tipice de vitamina D.

Suplimentele de vitamina D2 vs. D3

Suplimentele de vitamina D2 sunt create prin supunerea unui sterol vegetal la energie ultravioletă, ceea ce duce la producerea de vitamina D2. Vitamina D3 este de obicei generată prin iradierea 7-dehidrocolesterolului derivat din lanolina obţinută din lâna de oaie. Persoanele care se abţin de la toate produsele de origine animală pot întreba producătorii despre sursele de aprovizionare cu suplimente şi metodele de prelucrare.

Dezbaterea continuă în jurul preferinţei pentru vitamina D3 faţă de D2 pentru a creşte nivelurile din sânge. O meta-analiză sugerează că suplimentele D3 tind să crească şi să menţină nivelurile de vitamina D mai eficient decât D2. Mulţi experţi preferă vitamina D3 datorită producţiei sale naturale în organism şi a prezenţei sale în alimentele care conţin vitamina.

Un studiu care a implicat 15 716 participanţi a comparat patru opţiuni de tratament pentru deficitul de vitamina D, inclusiv injecţia cu vitamina D2, injecţia cu vitamina D3, o combinaţie de injecţie cu vitamina D2 cu o tabletă D2 şi o combinaţie de injecţie cu vitamina D3 cu o tabletă D2. Toate tratamentele au dus la o creştere semnificativă a vitaminei D serice în decurs de 12 săptămâni, doar injecţia cu vitamina D3 înregistrând cea mai mare creştere. Constatările sugerează că utilizarea vitaminei D3 sub formă injectabilă este cea mai eficientă opţiune pentru restabilirea deficienţei severe de vitamina D, depăşind forma injectabilă de vitamina D2 şi tabletele D2. Cu toate acestea, studiul nu a abordat efectele unei tablete/capsule de vitamina D3, care este încă, în general, mai bine absorbită decât vitamina D2 orală.

Diferite forme de suplimente de vitamina D

Suplimentele de vitamina D2 şi D3 pot fi obţinute fără reţetă sau pe baza de reţetă în Statele Unite. Acestea sunt disponibile în diferite concentraţii, inclusiv 400, 800, 1 000, 2 000, 5 000, 10 000 şi 50 000 UI, aceasta din urmă necesitând o reţetă.

Pentru adulţi, recomandarea generală este un supliment zilnic care conţine 800 UI. Persoanele în vârstă se pot confrunta în continuare cu deficienţe de vitamina D la acest nivel de aport, astfel încât ar putea fi necesar să crească doza conform instrucţiunilor medicului lor. În plus, toţi sugarii şi copiii sunt sfătuiţi să ia un supliment de vitamina D conţinând 400 UI, începând cu scurt timp după naştere.

Deoarece vitamina D este liposolubilă, aceasta este absorbită cel mai eficient atunci când este consumată cu o masă sau o gustare care conţine ceva grăsimi.

Suplimentele de vitamina D sunt, de asemenea, disponibile sub diferite forme, inclusiv:

• Capsule/softgels
• Tablete
• Picături lichide
• Gummies
• Spray-uri
• Injecţii

Care sunt sursele dietetice de vitamina D?

Vitamina D se găseşte în mod natural în câteva alimente, iar cea mai mare parte a aportului alimentar în Statele Unite provine din alimente îmbogăţite şi suplimentate cu vitamina D.

Vitamina D2

• Multe lactate vegetale (de exemplu, de soia, migdale şi ovăz) şi iaurturi vegetale sunt îmbogăţite cu vitamina D2. O ceaşcă de diferite mărci de lapte de soia, migdale şi ovăz este îmbogăţită cu 100 până la 144 UI de vitamina D.
• Unele ciuperci conţin în mod natural vitamina D2, iar anumite ciuperci vândute în comerţ au niveluri mai ridicate de D2 deoarece sunt expuse în mod intenţionat la cantităţi mari de lumină ultravioletă. O jumătate de cană de ciuperci albe crude, feliate, expuse la lumină ultravioletă conţine 366 UI de vitamina D.
• Vitamina D (atât D2, cât şi D3) este suplimentată în diferite cereale pentru micul dejun. O porţie de cereale gata de consum este îmbogăţită cu 10 % din valoarea zilnică (VD) pentru vitamina D (80 UI).
• Unele mărci de suc de portocale, margarina şi alte produse alimentare sunt îmbogăţite cu vitamina D2.

Vitamina D3

Vitamina D3 se obţine din produse animale, cele mai bune surse dietetice fiind peştele gras, uleiurile de peste, ouăle şi lactatele. Cantitatea de vitamina D din ţesuturile unui animal este influenţată de dieta acestuia.

Cea mai mare parte a laptelui de vacă din SUA este îmbogăţită cu aproximativ 120 UI de vitamina D3 per cană, iar laptele praf pentru sugari este îmbogăţit. Cu toate acestea, alimentele derivate din lapte, cum ar fi brânza şi îngheţata, nu sunt de obicei fortificate. Sursele bogate de vitamina D3 includ peştii graşi, precum păstrăvul, somonul, tonul şi macroul, precum şi uleiurile din ficat de peste. În plus faţă de vitamina D3, alimentele de origine animală conţin adesea calcidiol, cunoscut şi sub denumirea de 25(OH)D. Cercetările sugerează că calcidiolul este de aproximativ cinci ori mai eficient decât vitamina-mamă în creşterea concentraţiilor serice de 25(OH)D.

Exemple de alimente care conţin vitamina D3 includ:

• Ulei de peşte: 1 lingură de ulei de ficat de cod (1.360 UI per porţie)
• Păstrăv: 3 uncii de păstrăv curcubeu de crescătorie gătit (645 UI per porţie)
• Somon: 3 uncii de somon sockeye gătit (570 UI per porţie)
• Sardine: Două sardine scurse, conservate în ulei (46 UI per porţie)
• Lapte de vacă: 1 cană de lapte 2 la sută îmbogăţit cu vitamina D (120 UI per porţie)

Care sunt celelalte surse de vitamina D?

Din păcate, putem obţine vitamina D doar din alimentaţie, expunerea la soare şi suplimente. Credinţa că paturile de bronzat pot furniza suficientă vitamina D este doar un mit, deoarece becurile paturilor de bronzat emit în principal lumină UVA, în timp ce sinteza vitaminei D necesită lumină UVB. Hipervitaminoza D (niveluri excesive de vitamina D în organism) este un risc potenţial într-o proporţie mică de paturi de bronzat cu lumină UVB. Nu se ştie dacă acest lucru se datorează încălzirii mai mici a pielii în unele instalaţii. De asemenea, captarea luminii solare într-un birou însorit sau în timp ce conduceţi o maşină nu va contribui nici la obţinerea vitaminei D, deoarece geamurile blochează complet lumina ultravioletă UVB.

Lumina soarelui constă din două tipuri de radiaţii ultraviolete: UVA şi UVB. Deşi UVB este esenţială pentru sinteza vitaminei D în piele, aceasta poate provoca arsuri solare şi poate contribui la deteriorarea celulelor legate de cancer. De asemenea, UVA deteriorează pielea şi accelerează îmbătrânirea. Pentru a vă proteja împotriva daunelor provocate de soare şi a cancerului de piele, limitaţi expunerea în timpul orelor de vârf (de la 10 a.m. la 2 p.m.), purtaţi îmbrăcăminte de protecţie, cum ar fi o pălărie cu boruri largi şi articole de îmbrăcăminte cu mâneci lungi, şi folosiţi protecţie solară cu SPF 30 sau mai mare atunci când expunerea excesivă este inevitabilă, asigurându-vă că are spectru larg de protecţie împotriva UVA şi UVB.

În condiţii adecvate, expunerea braţelor şi a picioarelor la lumina soarelui timp de 10-15 minute de câteva ori pe săptămână poate produce aproape toată vitamina D necesară.

În plus faţă de factorii menţionaţi anterior, printre elementele care afectează cantitatea de vitamina D produsă de organism se numără smogul şi alte tipuri de poluare a aerului, anotimpul şi acoperirea norilor.

Care este tratamentul pentru deficitul de vitamina D?

Nivelurile de 25(OH)D din sânge (vitamina D2 şi D3 combinate) sunt un bun indicator al rezervelor de vitamina D din organism şi prezintă o legătură puternică cu simptomele şi semnele de deficienţă. Analizele de sânge care măsoară nivelurile de vitamina D, calciu şi fosfat pot confirma o deficienţă.

Populaţii cu risc ridicat

Anumite tulburări, afecţiuni ereditare şi medicamente pot afecta absorbţia vitaminei D sau conversia vitaminei D în forma sa activă, contribuind astfel la deficit.

Următorii factori de risc pun o persoană la un risc mai mare de deficienţă:

• Activitate limitată în aer liber: Adulţii în vârstă şi cei care locuiesc în instituţii pot să nu aibă acces uşor la activităţi în aer liber
• Boli inflamatorii intestinale
• Boala celiacă
• Fibroză chistică
• Chirurgia: Persoanele care suferă o intervenţie chirurgicală bariatrică sau de bypass gastric pentru pierderea în greutate şi cele cărora li s-au îndepărtat secţiuni ale intestinului subţire (rezecţie) prezintă un risc mai mare.
• Piele mai închisă la culoare: În timpul expunerii la soare, pielea mai închisă la culoare produce mai puţină vitamina D în comparaţie cu pielea mai deschisă la culoare, deoarece melanina din pielea mai închisă la culoare blochează şi absoarbe lumina soarelui înainte ca aceasta să poată iniţia producţia de vitamina D.
• Utilizarea excesivă de protecţie solară
• Tulburări de malabsorbţie
• Vârsta: Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, nivelul de 7-dehidrocolesterol din pielea lor (care joacă un rol crucial în sinteza vitaminei D) scade, însoţit de modificări ale pielii. Persoanele în vârstă sunt, de asemenea, mai predispuse să petreacă perioade îndelungate în interior.
• Anumite condiţii medicale: Unele afecţiuni pot împiedica capacitatea organismului de a sintetiza sau absorbi suficientă vitamina D.
• Intoleranţa la lactoză: Laptele este de obicei fortificat cu vitamina D.
• Diete vegane sau vegetariene

Pentru a aborda deficitul de vitamina D, creşterea consumului de alimente bogate în vitamina D este adesea insuficientă, determinând medicii să recomande suplimente. Formele disponibile de suplimente cu vitamina D includ vitaminele D2 şi D3 şi calcidiolul. Doza prescrisă variază în funcţie de factori precum severitatea, vârsta, greutatea şi starea de graviditate. Tabelul următor conţine dozele zilnice medii sugerate. Nivelurile de 25-hidroxivitamina D sau 25(OH)D din sânge sunt utilizate pentru a măsura starea vitaminei D.

Sunt disponibile atât suplimente pe baza de reţetă, cât şi suplimente dietetice, unele doze fiind administrate săptămânal. Un aport adecvat de calciu este esenţial şi pot fi prescrise medicamente suplimentare pentru întărirea oaselor şi reducerea riscului de osteoporoză. Expunerea la lumina soarelui timp de 15 minute, de trei ori pe săptămână, este uneori sugerată.

Vitamina D are toxicitate sau efecte secundare?

Deşi este un nutrient esenţial, vitamina D în cantităţi excesive poate fi toxică.

Fiind o vitamină liposolubilă, vitamina D este stocată în ţesutul adipos al organismului. În timp ce organismul poate utiliza aceste rezerve atunci când este necesar, dozele excesive de vitamina D se pot acumula şi pot duce la toxicitate. La astfel de extreme, vitamina D poate ridica nivelul calciului din sânge la niveluri care pot duce la diverse simptome şi chiar la deces. Cu toate acestea, toxicitatea provocată de vitamina D necesită de obicei doze extrem de mari, iar astfel de cazuri sunt rare.

Toxicitatea vitaminei D provine în primul rând din consumul de suplimente, fie prin prescripţie medicală, fie prin suplimente cu megavitamine, deoarece este puţin probabil că nivelurile relativ scăzute din alimente sau expunerea excesivă la soare să atingă niveluri toxice. Căldura excesivă a pielii în timpul expunerii la soare împiedică supraproducţia de vitamina D3.

La sugari, toxicitatea poate apărea între 1 şi 4 luni de viaţă cu un aport zilnic de 40 000 UI. La adulţi, toxicitatea poate apărea cu un aport zilnic de 50 000 UI pe parcursul mai multor luni.

Simptome şi complicaţii

Intoxicaţia acută cu vitamina D poate duce la hipercalcemie acută (niveluri ridicate de calciu în sânge), ducând la confuzie, anorexie, scădere în greutate, vărsături, urinare crescută, sete excesivă şi slăbiciune musculară. Intoxicaţia cronică cu vitamina D poate duce la nefrocalcinoză (depunere de săruri de calciu în ţesutul renal) şi probleme osoase.

O intoxicaţie severă cu vitamina D poate duce, în plus, la insuficienţă renală, calcificare generalizată în ţesuturile moi (inclusiv vasele coronare şi valvele cardiace) din cauza creşterii nivelului de calciu din sânge, care poate afecta inima şi rinichii, bătăi neregulate ale inimii şi, în cazuri extreme, deces.

Limite superioare sigure

Pentru a evita toxicitatea vitaminei D, se recomandă să nu consumaţi zilnic suplimente de vitamina D care depăşesc 4.000 UI fără o monitorizare şi o supraveghere corespunzătoare din partea medicului dumneavoastră. Acest standard a fost emis şi de IOM (actualul NAM) în urmă cu mai bine de un deceniu. Limitele superioare (UL) recomandate de Endocrine Society sunt aceleaşi cu standardele IOM pentru persoanele fără deficit de vitamina D. Societatea a stabilit un set diferit de limite superioare pentru persoanele care suferă de deficienţă (care nu sunt enumerate aici). BHOF nu şi-a stabilit propriile limite maxime admisibile.

Orientările pentru aportul UL tolerabil de vitamina D de la NAM şi Societatea Endocrinologică sunt combinate mai jos. Aceste aporturi zilnice maxime recomandate pentru vitamina D iau în considerare toate sursele. Acestea sunt:

• De la naştere până la 6 luni: 1.000 UI
• De la 7 la 12 luni: 1.500 UI
• De la 1 la 3 ani: 2.500 UI
• De la 4 la 8 ani: 3.000 UI
• 9 ani şi peste: 4.000 UI

Aportul zilnic recomandat rămâne acelaşi în timpul sarcinii şi alăptării, în funcţie de vârsta femeii.

Conform National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), între 2013 şi 2014, 3,2% din populaţia cu vârstă de 20 de ani şi peste a depăşit nivelul maxim tolerabil al aportului zilnic de 4.000 UI.

Vitamina D interacţionează cu medicamentele sau cu alte suplimente?

Suplimentele de vitamina D pot interacţiona cu anumite medicamente, cum ar fi:

• Orlistat: Acest medicament pentru pierderea în greutate, în combinaţie cu o dietă săracă în grăsimi, poate reduce absorbţia vitaminei D din alimente şi suplimente, ducând la scăderea nivelului de 25(OH)D.
• Statine: Medicamentele cu statine care reduc colesterolul ar putea fi mai puţin eficiente în cazul unui aport ridicat de vitamina D, deoarece atât statinele, cât şi vitamina D concurează pentru aceeaşi enzimă de metabolizare. Un aport ridicat de vitamina D, în special din suplimente, ar putea afecta potenţa anumitor statine.
• Steroizi: Medicamentele corticosteroide, cum ar fi prednisonul, prescrise pentru inflamaţii, pot reduce absorbţia calciului şi pot afecta metabolismul vitaminei D.
• Diuretice tiazidice: Atunci când sunt combinate cu suplimente de vitamina D care cresc absorbţia intestinală a calciului, aceste diuretice pot duce la niveluri semnificativ ridicate de calciu. Acest lucru este relevant în special pentru adulţii în vârstă şi persoanele cu funcţie renală compromisă sau hiperparatiroidism.
• Calcipotrien: Combinarea suplimentelor de vitamina D cu calcipotrien, un medicament pentru psoriazis aplicat local, poate creşte nivelul calciului din sânge într-o măsură periculoasă.
• Blocante ale canalelor de calciu: Vitamina D poate contracara efectele blocantelor canalelor de calciu, medicamente prescrise pentru hipertensiune arterială şi afecţiuni cardiace. Exemple de blocante ale canalelor de calciu includ nifedipina, verapamilul, nicardipina, diltiazemul şi amlodipina.
• Digoxina: Chiar şi nivelurile scăzute de digoxină, un medicament pentru ritmurile cardiace neregulate, pot deveni toxice dacă nivelurile de calciu sunt crescute prea mult prin administrarea de suplimente de vitamina D.
• Medicamente cu estrogeni: Terapia de substituţie hormonală cu estrogen poate ridica nivelurile de vitamina D, cu beneficii potenţiale pentru calciu şi rezistenţa oaselor. Combinarea suplimentelor de vitamina D cu terapia de substituţie cu estrogen poate spori masa osoasă, dar acest efect poate varia dacă se administrează şi progesteron.
• Isoniazid: Isoniazida, un medicament utilizat în tratamentul tuberculozei, ar putea reduce potenţial nivelurile de vitamina D din sânge.
• Antiacide: Utilizarea pe termen lung a anumitor antiacide utilizate pentru tratarea arsurilor la stomac şi a indigestiei ar putea afecta nivelurile, metabolismul şi accesibilitatea vitaminei D.
• Medicamente anticonvulsive: Medicamentele anticonvulsive, inclusiv fenobarbitalul, fenitoina, primidona şi acidul valproic, pot reduce nivelurile de vitamina D.
• Sechestranţi ai acizilor biliari: Aceste medicamente sunt prescrise pentru scăderea colesterolului, inclusiv colestiramina şi colestipolul, şi pot reduce nivelurile de vitamina D.
• Ulei mineral: Uleiul mineral perturbă absorbţia vitaminei D.
• Medicamente anti-HIV: Anumite medicamente anti-HIV, cum ar fi efavirenz şi AZT, pot reduce nivelul de vitamina D, în timp ce expunerea la darunavir pare să crească nivelul de vitamina D.
• Agenţi antifungici: Agenţii antifungici, cum ar fi clotrimazolul şi ketoconazolul, pot scădea, de asemenea, nivelurile de vitamina D.
• Ierburi medicinale: Sunătoarea sau extractele sale, cum ar fi hipericina şi hiperforina, pot reduce nivelurile de vitamina D.

Există controverse în jurul suplimentării cu vitamina D?

Există dezbateri şi controverse legate de suplimentarea cu vitamina D. Principalele domenii de dezacord includ mai multe subiecte menţionate mai sus, inclusiv:

• Nivelurile optime de aport: Există o dezbatere ştiinţifică continuă cu privire la ceea ce constituie un nivel optim de vitamina D în sânge.
• Recomandările privind aportul zilnic: Nivelurile recomandate de diferite organizaţii variază.
• Beneficiile pentru sănătate dincolo de sănătatea oaselor: Unele studii sugerează beneficii suplimentare pentru sănătate, dar lipseşte consensul.

Alte controverse includ:

• Variabilitatea individuală: Răspunsurile la suplimentarea cu vitamina D pot varia de la o persoană la alta, iar factori precum genetica, vârsta şi starea de sănătate pot influenţa modul în care organismul utilizează şi răspunde la vitamina D. De exemplu, există variaţii semnificative ale metabolismului mineral în rândul diferitelor grupuri rasiale. Afro-americanii, în special, prezintă o densitate osoasă mai mare şi un risc mai scăzut de fracturi comparativ cu alte rase.
• Expunerea la soare versus suplimente: Discuţia privind strategiile optime pentru obţinerea şi menţinerea unei cantităţi adecvate de vitamina D, fie prin expunerea la lumina soarelui, fie prin suplimente, fie prin ambele, este un subiect de dezbatere continuă. Lumina soarelui reprezintă un mijloc natural şi eficient de sintetizare a vitaminei D în piele, dar preocupările legate de cancerul de piele pot influenţa recomandările privind expunerea la soare.
• Cerinţele de vitamina D în timpul reproducerii: Dezbaterea privind cerinţele materne de vitamina D în timpul sarcinii şi alăptării implică puncte de vedere contrastante. Un punct de vedere susţine că nu este necesară creşterea cerinţelor materne de vitamina D în timpul acestor stări de reproducere, deoarece nivelul de 25(OH)D atins nu este afectat. Cu toate acestea, un punct de vedere opus subliniază impactul potenţial al unui statut inadecvat al vitaminei D materne asupra sănătăţii fetale şi neonatale, subliniind importanţa optimizării nivelului de vitamina D în timpul sarcinii pentru bunăstarea mamei şi a copilului.
• Prevenirea bolilor: Dezbaterea ştiinţifică vizează necesarul zilnic de vitamina D şi nivelurile serice optime pentru prevenirea bolilor. NAM a constatat că nu există dovezi suficiente pentru a stabili o legătură directă între vitamina D şi beneficiile pentru sănătate, dincolo de sănătatea oaselor. În ciuda dovezilor ulterioare care susţin avantajele suplimentare ale unui aport suficient de vitamina D, un consens cu privire la cantitatea adecvată rămâne dificil de obţinut.

Toxicitate şi supradozaj

Unii experţi susţin că îngrijorările cu privire la supradozajul de vitamina D pot fi exagerate, deoarece aceştia arată că rapoartele istorice şi informaţiile neactualizate contribuie la teamă. Criticile sunt îndreptate către recomandările zilnice percepute ca fiind scăzute de către IOM, cu apeluri pentru actualizarea orientărilor care au rămas neschimbate de peste un deceniu. De exemplu, potrivit unui studiu prezentat la sesiunile ştiinţifice 2023 ale Asociaţiei Americane a Inimii, peste 50 % dintre participanţii la studiu au avut nevoie de 5.000 până la 8.000 UI de vitamina D pe zi pentru a atinge nivelurile optime de prevenire a bolilor cardiovasculare, depăşind orientările existente pentru limitele superioare sigure.

Un alt exemplu este un studiu care a reanalizat datele utilizate de IOM pentru a ajunge la liniile directoare RDA existente privind vitamina D. Studiul a demonstrat că este nevoie de 8.895 UI pe zi pentru că majoritatea persoanelor să atingă sau să depăşească nivelul de vitamina D de 50 nmol/L, ceea ce este mai mult decât dublu faţă de limitele maxime admisibile actuale pentru persoanele care nu suferă de deficit de vitamina D.

Pe de altă parte, cercetările indică, de asemenea, că o doză zilnică de 4.000 UI poate fi legată de un risc mai mare de a experimenta efecte adverse. Un studiu a investigat dacă suplimentarea orală cu vitamina D ar reduce mortalitatea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă avansată. Constatările sale au arătat că o doză zilnică de 4 000 UI nu a redus mortalitatea la aceşti pacienţi, dar a fost legată de o nevoie crescută de implanturi de suport circulator mecanic. Prin urmare, cercetătorii au sugerat o abordare prudentă a suplimentării prelungite cu doze moderat ridicate de vitamina D.

Revizuit medical de Beverly Timerding, MD