Tatuajele afectează sistemul imunitar în moduri pe care abia începem să le înţelegem

De la modele minimaliste pe încheietură până la tatuaje pe tot braţul, arta corporală a devenit atât de obişnuită încât abia mai trezeşte vreo reacţie. Însă, deşi semnificaţia personală a unui tatuaj poate fi evidentă, consecinţele biologice sunt mult mai puţin vizibile.

Odată ce cerneala de tatuaj pătrunde în organism, aceasta nu rămâne pe loc. Sub piele, pigmenţii de tatuaj interacţionează cu sistemul imunitar în moduri pe care oamenii de ştiinţă abia încep să le înţeleagă, scrie Science Alert.

Tatuajele sunt considerate, în general, sigure, dar dovezile ştiinţifice tot mai numeroase sugerează că cernelurile de tatuaj nu sunt biologic inerte. Întrebarea cheie nu mai este dacă tatuajele introduc substanţe străine în organism, ci cât de toxice ar putea fi aceste substanţe şi ce înseamnă asta pentru sănătate pe termen lung.

Cernelurile de tatuaj sunt amestecuri chimice complexe. Ele conţin pigmenţi care conferă culoare, substanţe lichide care ajută la distribuirea cernelii, conservanţi pentru a preveni dezvoltarea microbiană şi cantităţi mici de impurităţi.

Mulţi pigmenţi utilizaţi în prezent au fost dezvoltaţi iniţial pentru aplicaţii industriale, cum ar fi vopselele auto, materialele plastice şi tonerul pentru imprimante, mai degrabă decât pentru injectarea în pielea umană.

Unele cerneluri conţin urme de metale grele, inclusiv nichel, crom, cobalt şi, ocazional, plumb. Metalele grele pot fi toxice la anumite niveluri şi sunt bine cunoscute pentru declanşarea reacţiilor alergice şi a sensibilităţii imunitare.

Cernelurile de tatuaj pot conţine, de asemenea, compuşi organici, inclusiv coloranţi azoici şi hidrocarburi aromatice policiclice.

Coloranţii azoici sunt coloranţi sintetici utilizaţi pe scară largă în textile şi materiale plastice. În anumite condiţii, cum ar fi expunerea prelungită la lumina soarelui sau în timpul îndepărtării tatuajelor cu laser, aceştia se pot descompune în amine aromatice. Aceste substanţe chimice au fost asociate cu cancerul şi leziunile genetice în studiile de laborator.

Hidrocarburile aromatice policiclice, adesea prescurtate PAH, sunt produse în timpul arderii incomplete a materialului organic şi se găsesc în funingine, gazele de eşapament ale vehiculelor şi alimentele carbonizate.

Cernelurile negre de tatuaj, fabricate de obicei din negru de fum, pot conţine aceşti compuşi, dintre care unii sunt clasificaţi ca fiind cancerigeni.

Cernelurile colorate, în special cele roşii, galbene şi portocalii, sunt asociate mai frecvent cu reacţii alergice şi inflamaţii cronice. Acest lucru se datorează parţial sărurilor metalice şi pigmenţilor azoici care se pot degrada în amine aromatice potenţial toxice.

Tatuarea implică injectarea cernelii adânc în derm, stratul de piele de sub suprafaţă. Corpul recunoaşte particulele de pigment ca fiind materiale străine. Celulele imune încearcă să le elimine, dar particulele sunt prea mari pentru a fi eliminate complet. În schimb, acestea rămân captive în interiorul celulelor pielii, ceea ce face ca tatuajele să fie permanente.

Cerneala de tatuaj nu rămâne limitată la piele. Studiile arată că particulele de pigment pot migra prin sistemul limfatic şi se pot acumula în ganglionii limfatici.

Ganglionii limfatici sunt structuri mici care filtrează celulele imune şi ajută la coordonarea răspunsurilor imune. Efectele pe termen lung asupra sănătăţii ale acumulării de cerneală în aceste ţesuturi rămân neclare, dar rolul lor central în apărarea imunitară ridică îngrijorări cu privire la expunerea prelungită la metale şi toxine organice.

Tatuajele şi sistemul imunitar

Un studiu recent sugerează că pigmenţii de tatuaj folosiţi în mod obişnuit pot influenţa activitatea imunitară, pot declanşa inflamaţii şi pot reduce eficacitatea anumitor vaccinuri.

Cercetătorii au descoperit că cerneala de tatuaj este preluată de celulele imunitare din piele. Când aceste celule mor, ele eliberează semnale care menţin sistemul imunitar activat, ducând la inflamaţii în ganglionii limfatici din apropiere până la două luni.

Studiul a constatat, de asemenea, că cerneala de tatuaj prezentă la locul injectării vaccinului a modificat răspunsurile imune într-un mod specific vaccinului. În mod notabil, aceasta a fost asociată cu un răspuns imun redus la vaccinul COVID-19. Acest lucru nu înseamnă că tatuajele fac vaccinurile nesigure.

Mai degrabă, sugerează că pigmenţii de tatuaj pot interfera cu semnalizarea imună, sistemul de comunicare chimică pe care celulele imune îl utilizează pentru a coordona răspunsurile la infecţie sau vaccinare, în anumite condiţii.

În prezent, nu există dovezi epidemiologice solide care să lege tatuajele de cancerul la om. Cu toate acestea, studiile de laborator şi pe animale sugerează riscuri potenţiale. Anumiţi pigmenţi de tatuaj se pot degrada în timp sau atunci când sunt expuşi la lumina ultravioletă sau la îndepărtarea tatuajelor cu laser, formând uneori produse secundare toxice şi cancerigene.

Multe tipuri de cancer se dezvoltă pe parcursul a zeci de ani, ceea ce face ca aceste riscuri să fie dificil de studiat direct, mai ales având în vedere cât de recent a devenit răspândită practica tatuării.

Cele mai bine documentate riscuri pentru sănătate ale tatuajelor sunt reacţiile alergice şi inflamatorii. Cerneala roşie este asociată în special cu mâncărimi persistente, umflături şi granuloame. Granuloamele sunt mici noduli inflamatori care se formează atunci când sistemul imunitar încearcă să izoleze materialul pe care nu îl poate elimina.

Aceste reacţii pot apărea la luni sau ani după aplicarea unui tatuaj şi pot fi declanşate de expunerea la soare sau de modificări ale funcţiei imunitare. Inflamaţia cronică a fost asociată cu leziuni tisulare şi cu un risc crescut de îmbolnăvire. Pentru persoanele cu afecţiuni autoimune sau sistem imunitar slăbit, tatuajele pot ridica îngrijorări suplimentare.

Riscuri de infecţie

Ca orice procedură care perforă pielea, tatuarea prezintă un anumit risc de infecţie. Igiena precară poate duce la infecţii precum Staphylococcus aureus, hepatita B şi C şi, în cazuri rare, infecţii micobacteriene atipice.

Una dintre cele mai mari provocări în evaluarea toxicităţii tatuajelor este lipsa unei reglementări consecvente. În multe ţări, cernelurile de tatuaj sunt reglementate mult mai puţin strict decât produsele cosmetice sau medicale, iar producătorii pot să nu fie obligaţi să dezvăluie lista completă a ingredientelor.

Uniunea Europeană a introdus limite mai stricte privind substanţele periculoase din cernelurile de tatuaj, dar la nivel global, supravegherea rămâne inegală.

Pentru majoritatea oamenilor, tatuajele nu cauzează probleme grave de sănătate, dar nu sunt lipsite de riscuri. Tatuajele introduc în organism substanţe care nu au fost concepute pentru a rămâne pe termen lung în ţesutul uman, unele dintre ele putând fi toxice în anumite condiţii.

Principală preocupare este expunerea cumulativă. Pe măsură ce tatuajele devin mai mari, mai numeroase şi mai colorate, sarcina chimică totală creşte. Combinată cu expunerea la soare, îmbătrânirea, modificările imunitare sau îndepărtarea cu laser, această sarcină poate avea consecinţe pe care ştiinţa nu le-a descoperit încă pe deplin.

Tatuajele rămân o formă puternică de autoexprimare, dar reprezintă şi o expunere chimică pe tot parcursul vieţii. Deşi dovezile actuale nu sugerează un pericol generalizat, cercetările din ce în ce mai numeroase evidenţiază întrebări importante fără răspuns privind toxicitatea, efectele asupra sistemului imunitar şi sănătatea pe termen lung.

Pe măsură ce tatuajele continuă să câştige popularitate la nivel mondial, argumentele în favoarea unei reglementări mai bune, a transparenţei şi a cercetării ştiinţifice susţinute devin din ce în ce mai greu de ignorat.