Inflaţia legilor

În fizică se vorbeşte despre inflaţia Universului, un fenomen conform căruia Universul se dilată, în mod accelerat, chiar.Termenul există de asemenea în domeniul financiar-bancar, în forma tristă a zilelor noastre - banii devin cu cât mai mulţi cu atât mai puţin folositori.

Ciudat este că de la o vreme a apărut un nou tip de inflaţie: cea legislativă. Zilnic, în orice domeniu sunt emise legi peste legi, apoi amendamente care modifică legile, legi care anulează anumite legi, pentru a face loc altora mai stufoase. Plouă şi cu normative, care prevăd modul în care se aplică noianul de legi. Pe lângă legile emise de Parlament sunt şi cele emise de autorităţile locale.

Puhoaie de legi pun încet stăpânire peste toate aspectele vieţii. Unele, deşi ajung cu greu la urechile oamenilor, sunt aplicate imediat. Omul de rând se simte din ce în ce mai pierdut.

Smulgându-ne o clipă din tumultul cotidian şi hoinărind prin păduri şi printre stele putem observa că totul este guvernat de legi. Planetele respectă legile mişcării pe traiectorii eliptice. Galaxiile au de asemenea legi ale mişcării, pe care s-ar părea că nu le putem explica pe deplin cu ceea ce ştim până acum. Norii, vântul, oceanele, miezul Pământului se supun legilor naturii. Există apoi alte legi la nivel microscopic.... Nu suntem lăsaţi să gândim prea mult la acele lucruri, dar ştim că ordinea microscopică ne susţine vieţile. Legile fizicii par a funcţiona neschimbat cu aceeaşi precizie uluitoare, de când a luat naştere lumea. Ce s-ar întâmpla dacă printr-o minune legea gravitaţiei, sau legile frecării ar fi modificate peste noapte sau dacă legea reflexiei şi a refracţiei luminii ar fi abrogate.

Lipsa sau nefuncţionalitatea legilor, instaurează haosul şi în final distrugerea.

Societatea umană a fost şi va fi guvernată de legi specifice fiecărei perioade. Dar de unde vin aceste legi? Apariţia oricărei civilizaţii a fost marcată de venirea unor fiinţe cu totul excepţionale, care i-au învăţat pe oameni să se comporte astfel încât să depăşească condiţia primitivă. Numele lor sunt Isus, Moise, Buddha Sakyamuni, Laotze, Confucius. Cuvintele lor aveau puterea de a dezvolta o civilizaţie. Legile elaborate la vremea respectivă aveau ca bază principii pe cât de simple, pe atât de cuprinzătoare. În cuvinte puţine, ei transmiteau un set de reguli simple, care se cristalizau într-o lege interioară, un mod de viaţă bazat pe nişte valori. Cei care nu le respectau deveneau nelegiuiţi.

Prezentul e diferit. Păşim într-o epocă complexă în care simţim din plin presiunea legilor. Luând numai un exemplu: recent a fost publicată legea picnicului. Are şaisprezece prevederi, printre care obligativitatea de a arunca deşeurile în locuri special amenajate, aprinderea focului tot în locuri special amenajate şi sub supraveghere, a se lăsa curăţenie după picnic, a se parca autoturismele în mod corespunzător, de a se păstra liniştea, de a se respecta ordinea publică. Este interzis să se posteze semne sau mesaje, etc. Examinând-o chiar superficial, într-o civilizatie o astfel de lege n-ar trebui să existe. Toate prevederile ei sunt deja incluse în normele de bun simţ, specific uman.

Puhoaie de legi pun încet stăpânire peste toate aspectele vieţii.

Legile externe tind a înlocui pe cele interne. Exista cândva o vorbă: a face ceva din conştiinţă. Când cineva face ceva din convingere profundă, legea care-l ghidează din afară devine inutilă. Descoperim în acest punct numitorul comun despre care vorbeam, anume faptul că legile emise în zilele noastre sunt decuplate de conştiinţă.

O particularitate a noilor legi este restrictivitatea, ce tinde uneori spre agresivitate. Dacă se continuă astfel, vor exista probabil Legea ieşirii din curte, Legea mersului pe trotuar şi prin faţa autorităţilor, Legea mâncatului, Codul unic de ascultare al convorbirilor telefonice, Legea Supermarketurilor ...........

O altă particularitate este favoritismul. Unele legi favorizează marile companii sau grupuri de interese în detrimentul maselor largi. În loc de a-i apăra pe cetăţeni, statul profită de pe urma lor, rezultatul fiind pierderea autorităţii. Legile moderne prevăd amenzi exagerate pentru o populaţie tot mai săracă. Se va apela oare la credite pentru a plăti amenzi?

Apoi care au sens, dar nu există. Una din ele este Legea Lustraţiei. Propusă încă de la începutul anilor ’90 ea a declanşat o masivă opoziţie din partea celor care beneficiaseră de pe urma regimului comunist. Cu greu a putut fi adoptată după aproape un sfert de secol. Dar peste noapte Curtea Constituţională a României declară legea ca fiind neconstituţională. În forma actuală ea este totuşi destul de generoasă cu cei care au contribuit la menţinerea comunismului, privându-i de dreptul de a ocupa funcţii publice doar o perioadă limitată, de cinci ani. Nu afectează deloc averile foştilor demnitari comunişti obţinute pe căi nu tocmai oneste. Dar lăcomia pare a nu cunoaşte limite, iar dorinţa de a ocupa funcţii publice atinge morbidul. Are şanse Legea Lustraţiei peste încă un sfert de secol?

O schimbare adevărată se va petrece atunci când oamenii vor acţiona din conştiinţă. Am constata destul de repede că volumele de legi nu vor mai folosi decât ca lecţie pentru generaţiile ce vin.