Incredibila eficienţă a homeopatiei în perioada epidemiilor

Unul din argumentele de bază susţinute de medicina alopată versus homeopatia, este faptul că homeopatia nu poate face faţă unui proces infecţios acut. Cu toate acestea, homeopatia a demonstrat performanţe incredibile pe perioada dezlănţuirii unor epidemii mortale.

Medicul german, Samuel Hahnemann, este considerat părintele homeopatiei. El a atribuit termenul de „medicină alopată” metodelor de tratament folosite de medicina clasică, pentru faptul că acestea sunt îndreptate împotriva simptomelor bolii. La rândul său, homeopatia foloseşte medicamente care produc simptome similare celor ce apar în cazul maladiei. Esenţa homeopatiei este principiul similitudinii. Acest principiu poate fi sintetizat în formula similia similibus curantur.

La prima vedere poate părea ciudat: cum poţi trata boala, sporind simptomele? Aici apar diferenţele fundamentale dintre filozofia medicinei tradiţionale şi cea a homeopatiei. Conform înţelegerilor homeopaţilor, vindecarea are loc prin extragerea afecţiunii de la niveluri adânci ale corpului la suprafaţă. Apariţia simptomelor demonstrează ieşirea bolii la suprafaţă.

Unele boli sunt cauzate de factori psihologici, ce necesită să fie eliminaţi, pentru a obţine o remediere reală. De aceea, remediile homeopatice sunt prescrise în funcţie de calităţile individuale ale pacientului şi nu de afecţiunea propriu-zisă. Filozofia homeopatiei în multe privinţe este opusă teoriei medicinei tradiţionale şi de aceea se confruntă cu respingeri şi dezaprobări constante. Contrar convingerilor oponenţilor săi, homeopatia este eficientă chiar şi în cazurile bolilor infecţioase.

Potrivit Natural News, remediile homeopatice au fost folosite cu succes pe timpul uneia dintre cele mai devastatoare epidemii din istoria omenirii. În 1813, în timpul epidemiei europene de febră tifoidă, rata mortalităţii a fost de mai puţin de 1% în cazul pacienţilor din spitalele homeopatice. În rândurile pacienţilor clinicilor obişnuite, care au primit tratament convenţional, rata de deces de febră tifoidă a fost de 30%.

Conform datelor istorice, în timpul epidemiei de holeră din Rusia, din 1831, mortalitatea în cazul tratamentului homeopatic nu a depăşit 10%, în timp în ce în spitalele alopate, doctorii au constatat decesuri în proporţie de 80% din pacienţii internaţi.

Pandemia de gripă din 1918, cunoscută sub numele de „gripa spaniolă”, a omorât circa 20 milioane de oameni. Potrivit statisticilor, 26.000 de cazuri de gripă au fost tratate prin intermediul homeopatiei, în cazul cărora a fost înregistrată o mortalitate 1,05%. Aproximativ 24.000 de cazuri au fost tratate în mod obişnuit, rata mortalităţii fiind de 28,2%. Preparatul cel mai frecvent utilizat în timpul pandemiei virusului gripal H1N1 a fost Gelsemium Gelsemium sempervirens Virginia Jasmine).

Homeopatia este eficientă şi în scopuri profilactice. În 1902, în timpul unei epidemii de variolă din Iowa, Dr. Eton a raportat că 2.806 de persoane au primit, în scop profilactic, preparatul homeopatic Variolinum. Nivelul de protecţie a fost uimitor - 97%. Este un rezultat fără precedent pentru practica medicinii alopate.

British Medical Journal raportează că în timpul unei epidemii de meningită din Brazilia, din 1974, persoanele ce au primit Menigococcium, au avut de 23 de ori mai mari şanse de a nu contracta maladia, decât cei ce au primit tratament convenţional.

În circumstanţele inexistenţei efectelor secundare, homeopatia este soluţia ideală pentru oamenii de toate vârstele, în calitate de alternativă sigură pentru medicina tradiţională, inclusiv în tratamentul bolilor infecţioase.