Asia deţine tristul record de „sechestru de stat" al liderilor religioşi, dizidenţi şi activişti

De la Panchen Lama la activistul din Laos, există mii de persoane sechestrate deoarece sunt considerate o „ameninţare" de către instituţii şi guverne. Pentru activişti, cazurile raportate sunt doar vârful aisbergului deoarece realitatea este mult mai groaznică. Guvernele neagă problema şi doar patru ţări au ratificat tratatele internaţionale.

O temă comună îi uneşte pe Lama Panchen Gedhun Choekyi Nyima din Tibet pe preşedintele Asociaţiei avocaţilor musulmani din Tailanda şi pe activistul pentru drepturile fermierilor din Laos. Ei sunt victime ale aşa - numitelor „sechestre de stat ", luaţi şi ţinuţi într-o stare de segregare în locuri necunoscute şi ascunse deoarece reprezintă figuri „sensibile" la nivel politic şi religios, sau pentru bătăliile lor în favoarea drepturilor omului. Cu trecerea timpului devin tot mai rare şansele de a obţine dreptate pentru „prizonierii de stat " şi a familiilor lor, în ciuda unei practici odioase care a devenit tot mai răspândită pe continentul asiatic.

Aileen Bacalso, secretar general al Asian Federation Against Disappearances (AFAD), o asociaţie care se ocupă de cazurile de dispariţii forţate, confirmă acest fenomen: „Asia este cel mai mare continent în termeni de suprafaţă şi populaţie şi este şi cel care a înregistrat cel mai mare număr de cazuri recente". În plus, sechestrele constatate s-au dovedit a fi mult mai mici decât datele reale, în special în ţările în care există la putere un regim represiv sau un conflict armat.

De fapt, în funcţie de cele declarate de activişti există zeci de mii de cazuri de „dispariţii" în Asia, dar numai o mică parte sunt documentate deoarece teama de represalii din partea autorităţilor este enormă. În raportul 2012 al grupului de lucru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, printre naţiunile din Asia, Sri Lanka a înregistrat 5.676 de cazuri „excelente şi documentate", Filipine 621, Nepal 458, Timorul de Est 428, India 353, Indonezia 162, Pakistan 99, Tailanda 71, Coreea de Nord 20 iar în China din cauza cenzurii este imposibil de ştiut chiar şi un număr fictiv. Cazurile, potrivit ONU, reprezintă „vârful aisbergului”.

China, cap de afiş

În Tibet, Panchen Lama avea numai şase ani când a fost luat de către autorităţile chineze. Era anul 1995. De atunci, următorul lider spiritual al tibetanilor a dispărut. Cu toate acestea, în funcţie de relatările grupurile activiste din zonă, sute de călugări şi de activişti sunt în custodia poliţiei de la Beijing, care le aplică aceleaşi metode pentru a suprima disidenţa internă.

Regiunile autonome sunt deseori scena conflictelor etnice, înăbuşite de stat - regiunea uigură din Xinjiang este un caz celebru. Apoi, chiar dacă nu există conflicte etnice, au loc persecuţii guvernamentale împotriva sistemelor de credinţă - cum sunt creştinii catolici şi protestanţii în China persecutaţi dur - sau a mişcărilor spirituale - ca în cazul enormei persecuţii a regimului comunist chinez împotriva paşnicei mişcări Falun Gong.

Simptomatic este cazul Falun Gong. Partidul Comunist Chinez şi-a început campania de distrugere a Falun Gong cu o propagandă uriaşă, prezentând oamenii ce îşi făceau exerciţiile în parcuri, drept contra-revoluţionari sinucigaşi care doresc să distrugă China. În ciuda faptului că propaganda era repetată de sute de ori, puţini chinezi o credeau. Dar fiecare ziar important din China a avut ordin să publice până la 400 de articole în primele 30 de zile ale campanieide calomniere. Falun Gong era foarte răspândită, având peste 28.000 de locuri de practică în China. Mulţi chinezi ştiau despre practică, aşa că simpatia publicului era de partea grupului.

Liderul partidului de atunci, Jiang Zemin, şi-a început eforturile de a suprima Falun Gong în 1996, Eforturile regimului s-au lovit de prosteste şi acte paşnice civile, pe care poporul chinez nu le mai văzuse după masacrul din Piaţa Tiananmen. Represiunea a fost sistematică, cuprinzătoare şi brutală. Jiang a creat şi a dezlănţuit o organizaţie extrajudiciară cunoscută sub numele de Biroul 610, care a primit control asupra tuturor celorlalte aparate de stat şi de partid, în încercarea de a căuta, aresta şi "transforma" practicanţii Falun Gong.

Resursele mobilizate au fost uluitoare, iar persecuţia împotriva Falun Gong a devenit atât de masivă încât bugetul Comitetului pentru Afaceri Politice şi Legislative, care se ocupă de "securitatea" regimului comunist, l-a depăşit pe celal Armatei.

Centrul de Informare Falun Dafa estimează că în prezent sunt deţinuţi în lagăre de muncă între 200.000 şi 2 milioane de practicanţi, unde sunt supuşi la spălare forţată a creierului şi tortură şi folosiţi ca sclavi pentru producerea bunurilor pentru export.

La mai puţin de două săptămâni după ce revista Lens din China continentală a atras atenţia asupra torturilor la care sunt supuşi prizonierii din lagărul de muncă Masanjia din China, o altă revistă de la aceeaşi companie a relevat existenţa unei reţele la nivel naţional implicată în tranzacţionarea de organe. Acest articol recent oferă indicii privind o poveste chiar mai impresionantă despre care încă nu s-a raportat nimic de către mass-media din China continentală şi care implică atrocităţile comise de regim.

"Există un mecanism în China care facilitează 10.000 de transplanturi de organe pe an, multe dintre ele fiind programate înainte cu două sau patru săptămâni", a declarat dr. Torsten Trey, director executiv al Medicilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH, în engl.), un grup de medici care lucrează pentru a pune capăt recoltării ilegale de organe.

"Rezultatele obţinute de Xu Qianchuan sunt foarte apropiate de ceea ce am anticipat deja în analiza noastră", a declarat Trey. "Există o mulţime de indicii care sugerează că spitalele militare, instanţele de judecată şi, probabil, Biroul 610, sunt implicate în această afacere organizată, de comerţ ilegal de organe".

Avocatul canadian de drepturile omului, David Matas, care a scris împreună cu fostul secretar de stat canadian pentru Asia-Pacific, David Kilgour, un şocant raport investigativ numit "Recoltarea Sângeroasă: Uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor", estimează că aproximativ 8.000 de organe transplantate în fiecare an sunt prelevate de la practicanţii Falun Gong, aceştia fiind ucişi în proces.

Laos, Tailanda, pe listă

Alte naţiuni din sud-estul Asiei, cum ar fi Tailanda, Indonezia, Filipine şi Laos sunt, de asemenea, vizate de activişti şi organizaţii ale drepturile omului. De la dispariţiile forţate comandate de Jakarta în timpul dictaturii generalului Suharto în anii '90 la cel mai recent caz al câştigătorului Premiului Nobel, Sombath Somphone, din Laos, care din decembrie anul trecut se află în mâinile autorităţilor de la Vientiane.

Pentru activişti şi grupuri care luptă pentru eliberarea „dispăruţilor" cea mai mare problemă este faptul că guvernele continentului neagă problema, afirmând că nu există cazuri de dispariţii forţate.

Doar patru ţări - Japonia, Kazahstan, Irak şi Cambodgia - au ratificat Convenţia internaţională pentru protecţia tuturor persoanelor de „sechestrarea de către stat".