Hitler, socialismul şi agenda rasială — Partea a II-a

Sir Francis Galton, unul dintre pionierii ingineriei sociale.
Sir Francis Galton, unul dintre pionierii ingineriei sociale. (Public domain)

În acele vremuri, Sir Francis Galton, deşi nu atât de celebru precum vărul său, Charles Darwin, era inseparabil ca nume de acesta. De fapt, ideile sale au cuprins lumea politică şi ştiinţifică atât de mult încât el era în fiecare măsură la fel de instrumental în ideile revoluţionare ale ingineriei sociale, dacă nu mai mult decât oricine din perioada respectivă.

În timp ce Karl Marx a conturat conceptul "materialismului dialectic”, conform căruia toate vietăţile au venit pe lume printr-o luptă, Darwin a mers mai departe, şi a susţinut în teoriile sale că toate vietăţile sunt rezultatul unei lupte a speciilor. Totuşi Galton a venit cu o altă teorie.

Cum am spus şi mai devreme, Darwin nu a fost primul om de ştiinţă care a scris teorii despre evoluţie. De fapt, la 1800, Johann Wolfgang von Goethe este probabil primul cugetător "modern” care a dezvoltat o teorie a evoluţiei organice. Oricum, ceea ce a făcut ca gândirea lui Darwin să fie diferită, a fost conceptul "selecţiei naturale”. Pentru mulţi, rezolva o problemă fundamentală în planificarea ingineriei sociale.

Citind teoriile lui Darwin despre "selecţia naturală”, Galton a fost încântat şi a mers mai departe cu teoretizarea conceptului. Condus de ideea de luptă sau "competiţie a speciilor”, a crezut totul si toate cunoştinţele din perioada respectivă au indicat un răspuns simplu şi evident; că nu este doar o luptă a speciilor, ci o "luptă a raselor”.

Da, pentru prima dată cineva chiar a afirmat că nu "toţi oamenii sunt egali”, ci rasa umană a fost până la urmă divizată în sub-specii mai evoluate şi mai puţin evoluate care fie se vor adăuga la viitorul omenirii, fie îl vor pune în pericol prin competiţia fără rost pe resurse.

În 1869, la 10 ani după prima carte a lui Darwin, Galton a dat naştere la o "nouă ştiinţă”, după cum a spus în cartea sa "Cercetarea aptitudinii umane şi a dezvoltării ei”. În carte, el a dat naştere pentru prima dată termenului de "eugenie”. Preluat de la greci, cuvântul eugenie derivă din cuvântul eu (bun sau bine) şi sufixul —gen (născut). Pentru unii, termenul "bine-crescut” sună la fel şi îşi are originea în acelaşi loc.

Scopul eugeniei, a spus Galton, "Este studiul Agenţiilor sub controlul social care îmbunătăţesc sau deteriorează calităţile rasiale ale generaţiilor viitoare fie fizic, fie mental”.

Aşadar, această încercare de a îmbunătăţi "generaţiile viitoare” cu ajutorul "controlului social” prin deteriorarea sau îmbunătăţirea "calităţilor rasiale” a oamenilor a dus la o metodă de măsurare ce a fost numită "biometrie”.

Biometria s-a străduit să creeze un tipar socio-fizic pentru această metodă de îmbunătăţire a speciei umane unde se măsura inteligenţa şi se căutau strămoşii rasiali, urmele de boli ereditare şi sănătatea mentală.

Înainte de a trece mai departe, să luăm în discuţie acest lucru. Când sunt aduse în discuţie chestiuni rasiale şi cele care promovează separarea lor, deseori oamenii presupun că instigatorii sunt pur si simplu ignoranţi şi persoane needucate care nu stiu mai mult.

Totuşi, gândiţi-vă la acest lucru: Galton a fost un om de ştiinţă respectat, un spirit universal victorian, antropolog, eugenist, explorator tropical, geograf, inventator, meteorolog, proto-genitician, creatorul psiho-metricii şi statistician, cu foarte multe contribuţii în domeniul judiciar, precum procesul amprentării, şi aşa mai departe. A fost numit cavaler în 1909. Ca şi copil minune a fost extrem de avansat şi mai târziu s-a spus că avea un coeficient de inteligenţă de 190. Îi sunt atribuite peste 340 de lucrări şi cărţi.

Mulţi sunt uluiţi când citesc aceste informaţii despre eugenie … da, sună precum o practică obişnuită a Germaniei naziste în anii 1930 şi 1940. Totuşi nu este aşa. Acest lucru se întâmpla cu 65 de ani mai devreme. Deşi Marx şi Engels, precum şi mulţi alţi socialişti, au primit cu entuziasm această credinţă la momentul respectiv, totuşi socialiştii moderni nu vor să accepte aceste origini.

La început, eugenia a fost controversată. Totuşi, un prieten al familiei şi un susţinător a lui Darwin şi a lui Galton, T. H. Huxley, cunoscut ca buldogul lor, a devenit cel mai influent susţinător al teoriei şi a promovat-o în universităţi şi cercuri ştiinţifice din întreaga lume.

Familiile Galton, Darwin, Huxley şi Edgewood au fost atât de convinşi de sănătatea eugeniei încât s-au supus unui experiment social unde "cele patru familii se vor reproduce numai între ele”.

Ei au prezis că efortul lor va produce în scurt timp o rasă de "superoameni” cu cele mai elitiste trăsături ale omenirii. Totuşi s-au înşelat şi a fost un dezastru. În cadrul celei de-a doua generaţii, experimentul a luat-o razna producând copii născuţi morţi, retardaţi mintal şi deformaţi fizic.

Destul de interesant totuşi, această poveste despre care s-a vorbit mult nu i-a oprit în niciun fel pe partizanii zeloşi să adere la această pseudo-ştiinţă şi s-au agăţat de ea cu o fervoare religioasă.

Multe universităţi au îmbrăţişat conceptul cu toată inima şi, una câte una, instituţiile prestigioase din lumea vestică au adoptat studiile eugeniei în curricula lor. Curând, subiectul a fost transformat într-un studiu creditat până aproape de sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Faza a doua

A doua etapă în dezvoltarea mişcării eugenice s-a întins din 1905 până în 1932, când subiectul a intrat în perioada de glorie.

În anii ce au urmat, o furtună de susţinere a cuprins lumea cu o succesiune de evenimente importante care au fost în acord total sau rezonau cu idealurile socialiste ale societăţii planificate, folosind eugenia ca ghid pentru cetăţeni.

Cronologia dezvoltării eugeniei

1898 — Suedia: Partidul Social Democrat, al doilea ca sferă de influenţă după partidul Nazist din Germania, ce a preluat marxismul ortodox şi modelele lui Galton ca puncte de reper, a supravieţuit până în 1975.

1901 — Marea Britanie: H. G. Wells, autorul Războiului Lumilor, a scris Anticipaţiile, un viitor pro-eugenic controlat ştiinţific.

1903 - Marea Britanie: George Bernard Shaw, autor dramatic, romancier şi socialist declarat a scris "Oameni şi Super-oameni” susţinând o super-rasă umană produsă cu ajutorul eugeniei.

1904 — SUA: Charles Davenport pune bazele "Cold Spring Harbor Research Facility” în New York, înfiinţat cu ajutorul donaţiilor din partea celor mai bogate familii din lume, inclusiv John D. Rockefeller, Andrew Carnegie şi familia Harriman, pentru întreprinderea studiilor eugenice şi a experimentelor pe oameni.

1907 — SUA: Primele legi despre sterilizare au fost date de preşedintele Woodrow Wilson, care a sterilizat forţat persoanele nedorite precum cei bolnavi mintal, cei cu punctaj scăzut la teste, criminalii şi persoanele violente şi chiar a interzis creşterea bebeluşilor cu malformaţii. În final, în timp ce practica a câştigat popularitate, lista victimelor creştea şi legea sterilizării a fost implementată în 34 de state şi a persecutat peste 50.000 de cetăţeni americani.

Europa şi Australia

Legi asemănătoare erau deja adoptate de către Marea Britanie, Australia, Canada şi Europa.

1910 — SUA: A fost stabilit "Biroul de înregistrări eugenice în Statele Unite”, unde se prelevau mostre de ţesut de la americani care nu bănuiau nimic şi erau administrate injecţii, precum şi terapie experimentală cu radiaţii pe copii şi pe femei însărcinate, deseori terminându-se cu moartea.

1911 — Germania: Fundaţia Rockefeller a susţinut cu bani "Institutul Kaiser Wilhelm” care mai târziu a devenit o sursă fundamentală de bani şi influenţă în Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor (Nazişti).

1916 — SUA: Madison Conrad, un avocat american, antropolog şi eugenist a scris cartea Apariţiei rasei ariene, un impuls al mişcării socialiste pe care, mai târziu, Adolf Hitler a numit-o "Biblia” lui.

1916 — SUA: Margret Sânger, o feministă şi o eugenistă cu inclinaţie spre controlul populaţiei şi o tovarăşă a lui H.G.Wells, şi-a deschis prima clinică de control al naşterii, care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de "Natalitate controlată”, finanţată de fundaţia Rockefeller.

Înfiinţarea Conferinţei Internaţionale despre Eugenie

În anii ce au urmat, Conferinţa Internaţională despre Eugenie s-a bucurat de o popularitate enormă şi a devenit validarea publică a teoriilor sale. Destul de interesant, un moment de susţinere din partea ţărilor non-occidentalizate începea aşa cum se vede mai jos:

1912 — Londra: Prima Conferinţă Internaţională despre Eugenie cu participanţi din jurul lumii, condusă de Major Leonard Darwin, fiul lui Charles Darwin. Evenimentul i-a fost dedicat lui Sir Francis Galton. Printre participanţi s-au numărat socialişti precum: George Bernard Shaw, liderul Partidului Social Democrat englez, Sydney Webb şi din Canada, Tommy Douglas. De asemenea, în public s-au mai aflat lideri importanţi precum: H. G. Wells, preşedintele Woodrow Wilson, preşedintele Theodore Roosevelt, Emile Zola, John Maynard Keynes, William Keith Kellogg, Margaret Sânger, prim-ministrul Angliei Sir Winston Churchill, Sidney Webb, şi mulţi alţii.

1921 — New York: A doua Conferinţă Internaţională despre Eugenie, a fost condusă de Alexander Graham Bell, inventatorul, precum şi alţi noi participanţi din America Latină (Mexic, Cuba, Venezuela, San Salvador, Uruguai), Asia (Japonia, India, Siam). Subiectul principal de discuţie a fost eliminarea celor "nepotriviţi” în societăţile concurente.

1932 — New York: A treia Conferinţă Internaţională despre Eugenie a fost condusă de către Charles Davenport, fondatorul Cold Spring Harbor Research Facility. Majoritatea participanţilor erau gata de acţiune şi se simţea atmosfera "Implementării”.

În lunile ce au urmat, fundaţia Rockefeller a finanţat un summit al cooperării dintre eugeniştii americani şi cei germani şi l-a trimis pe Charles Davenport la Institutul Kaiser Wilhelm, din Germania, împreună cu alţi doi colegi.

Subiectul era o problemă prezentată de eugenişti, dar nu reprezenta nimic nou pentru germani. De fapt, era răspândită în partidul de la conducerea Germaniei şi o credinţă predominantă printre toţi socialiştii europeni, inclusiv printre comunişti. Totuşi, doar Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor sau Naziştii au fost gata să implementeze "soluţia finală”.

"În Europa centrală doar germanii, ungurii şi polonezii sunt socotiţi ca purtători ai progresului. Restul trebuie să dispară. Misiunea supremă a tuturor celorlalte rase şi popoare, mari şi mici, este să piară în holocaustul revoluţionar” — Karl Marx, 1849.