Harta lui Piri Reis - dovada tehnologiei preistorice?

Harta Piri Reis
Harta Piri Reis (Wikipedia Commons)

La 9 octombrie 1929, un teolog german, pe nume Gustav Adolf Deissmann, cataloga lucrările din biblioteca Palatului Topkapi din Istanbul, când a dat peste un pergament curios, situat între materiale neluate în considerare la catalogare. Pe pergamentul făcut din piele de gazelă se afla o hartă ciudată, cunoscută acum sub numele de harta Piri Reis.

Harta fusese aparent desenată şi semnată de cartograful turc Hagji Ahmed Muhiddin Piri, alias Piri Reis, şi este datată 1513. Reis a fost amiral în marina turcă, marinar cu experienţă şi cartograf, care pretindea că ar fi folosit 20 de hărţi şi scheme ca surse pentru a crea harta, inclusiv 8 hărţi ale lui Ptolemeu, 4 hărţi portugheze, o hartă arabă, şi o hartă a lui Cristofor Columb.

Încă de la descoperirea sa, harta a provocat intrigi şi controverse, mai ales datorită prezenţei unei zone ce pare să fie o reprezentare a Antarcticii, desenată cu 300 de ani înainte de a fi "descoperită" oficial.

Un alt aspect - chiar mai intrigant decât acesta este faptul că ilustrează întinderea de pământ înainte de a fi acoperită de gheaţă, cum trebuie să fi fost în urmă cu peste 6.000 de ani.

Marea dezbatere a fost provocată de profesorul Charles Hapgood, atunci când şi-a publicat teoria relativ la harta Piri Reis în cartea sa "Hărţile Regilor Mării Antice" în 1965.

Acesta, împreună cu o echipă de studenţi de la Universitatea din New Hampshire au studiat harta şi au găsit mai multe anomalii, precum utilizarea proiecţiei Mercator şi includerea Antarcticii din epoca pre-glaciară. Grecii au fost capabili să creeze hărţi cilindrice pe baza cunoştinţelor lor despre pământul sferic, însă proiecţia Mercator nu a fost folosită de europeni decât mult mai târziu, în secolul al XVI-lea.

Europenii erau, de asemenea, capabili să utilizeze astronomia şi geometria pentru a calcula latitudinea şi longitudinea, însă o precizie cât de cât bună nu a fost posibilă până la inventarea cronometrului în 1760 - cu care se putea stabili exact longitudinea.

În timp ce aceste două aspecte uimitoare ar putea fi explicate prin utilizarea ca sursă a hărţilor şi schiţelor greceşti din timpul lui Alexandru, nimic nu putea explica însă includerea Antarcticii.

Prin urmare, Hapgood a propus teoria că harta a fost bazată pe materiale datate înaintea anului 4.000 î.Hr., înaintea oricărei limbi dezvoltate sau civilizaţii progresive cunoscute. Această teorie presupune că o civilizaţie preistorică ar fi deţinut tehnologia de a naviga căi maritime majore şi de a schiţa globul cu o asemenea precizie.

Hapgood a sugerat, de asemenea, că reprezentarea topografică a teritoriilor din interiorul continentelor necesita tehnologie aeriană, care implică faptul că "super" civilizaţia preistorică respectivă ar fi fost avansată atât din punct de vedere nautic, cât şi aerian.

Scepticii teoriei lui Hapgood subliniază că Antarctica apare în cu totul altă poziţie decât ar fi trebuit să fie, iar Pasajul Drake (care separă Capul Horn de Insulele din apropierea Antarcticii) lipseşte cu desăvârşire, iar adnotările de pe hartă descriu locul ca având un climat cald.

Cu toate acestea, trebuie menţionat că au fost găsite alte hărţi "cu anomalii" identice cu cea privind harta Antarcticii, fără gheaţă, pe care numai tehnologia cartografierii din satelit a secolului XX este în măsură să o identifice.

Alte teorii ale lui Hapgood au fost deja respinse, cum ar fi teoria schimbării polare, care susţinea că o schimbare bruscă în înclinaţia axei de rotaţie a Pământului în anul 9500 î.Hr. ar fi dus la dislocarea Antarcticii, deplasând continentul cu sute de km la sud şi având ca rezultat modificarea climei din semi-temperată în polară. Toate dovezile sugerează că această schimbare nu ar putea avea, şi nu a avut loc.

Adevărata întrebare este dacă Antarctica este sau nu continentul identificabil pe harta lui Piri Reis sau pe oricare dintre celelalte hărţi "cu anomalii". Dacă este, ar putea harta Piri Reis să fie bazată pe documentele unei civilizaţii încă nedescoperite, preistorice, care ar fi putut poseda tehnologie care să-i permită să călătorească şi să cartografieze precis Pământul? Indiferent de originea reală a surselor, un lucru este sigur: această hartă deschide dezbaterea asupra acurateţii cunoştinţelor despre propria istorie.

Articolul este preluat de pe Ancient Origins.