Genghis Khan, marele fondator al Imperiului Mongol

Genghis Khan (1162-1227 d.Hr.), personaj istoric ce este cunoscut şi ca Chingis / Chinghis Khan, a fost întemeietorul Imperiului Mongol.

Mai târziu nepotul său a înfiinţat dinastia Yuan în China.

În limba mongolă “Genghis” înseamnă “măreţ şi puternic”, iar “Khan” – conducător sau împărat. Genghis Khan este titlul pe care l-a primit atunci când a reuşit să unească toate triburile de pe platoul Mongol. Numele lui adevărat este Temujin, despre care unii istorici susţin că are sensul de “oţel fin”.

Temujin s-a născut în familia unui şef de trib. Tatăl său, şeful tribului, a fost omorât de tătari pe când Temujin era încă un copil. După otrăvirea tatălui, familia sa a fost nevoită să părăsească tribul, trăind în sărăcie. Ei au avut de înfruntat greutăţi extraordinare din cauza stilului de viaţă nomad pe care îl duceau, neavând protecţia tribului.

În copilărie, Temujin era hărţuit de alte triburi, cărora le răspundea luptându-se cu ei, uneori chiar riscându-şi viaţa. Odată cu trecerea timpului el a devenit un tânăr hotărât, dând dovadă de curaj şi rezistenţă de admirat, farmecul său începând să-i aducă prieteni şi susţinători din alte triburi.

Temujin s-a alăturat unui trib mare condus de Toghrul, numit Wang Khan în chineză, căutând ajutor, după ce soţia sa fusese furată de Merkit, şeful unui trib rival puternic. Cu ajutorul lui Toghrul, Temujin l-a învins pe Merkit, salvându-şi soţia. După un şir de bătălii, Temujin a câştigat respect şi popularitate, prin asimilarea triburilor cucerite şi prin promovarea oamenilor loiali din toate celelalte triburi, indiferent de origine, acestora oferindu-li-se recompense bazate pe realizările lor militare.

În 1206, Temujin a unificat toate triburile din platoul Mongol, amalgamul rezultat fiind cunoscut în exterior sub numele de “mongoli”, moment în care lui Temujin i-a fost acordat titlul “Genghis Khan”.

În triburile nomade, mongolii sunt instruiţi să dobândească trei abilităţi importante: să călărească, să se lupte corp-la-corp şi să mânuiască arcul. Călăritul era o necesitate pentru a păşuna şi a emigra, luptele – pentru dezvoltarea aptitudinilor fizice, iar mânuirea arcului – pentru vânătoare şi apărare. Aceste abilităţi cheie le asigurau supravieţuirea în mediul dur al platoului mongol.

Genghis Khan a dezvoltat o serie de tactici pentru a putea folosi din plin aceste abilităţi militare cheie. Una dintre cele mai remarcabile caracteristici era faptul că soldaţii mongoli, care călăreau excelent, aveau cel puţin doi – trei cai fiecare, pe care îi schimbau. În plus, datorită unei diete simple, cavaleria mongolă era rapidă, putând parcurge distanţe lungi pe timp de noapte. Este documentat un incident în care Genghis Khan a lansat un atac surpriză, cavaleria lui mărşăluind peste 200 de km în 24 de ore.

Genghis Khan era un excelent strateg. A dat dovadă de capacităţi excepţionale în formarea alianţelor, precum şi de izolare a inamicului. Era foarte tolerant faţă de tradiţiile şi obiceiurile celor cuceriţi de el, atâta timp cât aceştia îi erau loiali. Odată cu extinderea teritoriului au fost introduse în Mongolia religii precum budismul, taoismul şi islamul.

Genghis Khan a apreciat meritele inamicilor săi şi nu a ezitat absolut deloc să le înveţe tehnicile. El a învăţat tactica de asediere a oraşului prin luptă de la jurcheni şi chinezi. El şi-a dat seama de importanţa meşteşugarilor iscusiţi şi a interzis omorârea acestora pe teritoriile cucerite de el, chiar dacă nu erau mongoli. Din multiplele sale expediţii militare spre vest, Temujin a adus în Mongolia o mulţime de meşteşugari. Armata mongolă deţinea cel mai modern armament, organizând 500 de unităţi de artilerie care au îmbunătăţit enorm capacitatea de atac.

Expediţia sa masivă către vest a înlăturat graniţele geografice dintre Europa şi Asia. Războiul a provocat distrugeri în masă în multe ţări, dar a reuşit totuşi să unească culturile orientale cu cele vestice. În consecinţă, praful de puşcă şi banii de hârtie chinezi s-au răspândit către Occident, iar în China au apărut medicina vestică şi ţesăturile.

Genghis Khan era privit de către mongoli drept un mare erou naţional şi fondatorul Imperiului Mongol. Succesorii săi au reuşit să extindă teritoriul Imperiului Mongol acesta devenind cel mai mare Imperiu continental din istorie. Despre Genghis s-a scris că a fost un împărat hotărât şi ambiţios în istoria Chinei. În Persia şi Europa de Est era recunoscut drept un cuceritor de temut.