Fukushima - dezastrul nuclear ameninţă coasta vestică a SUA şi Canada

Până în 2016, pe coasta vestică a Americii de Nord va ajunge aceeaşi cantitate de radiaţii produsă de dezastrul de la Fukushima, ca şi cantitatea răspândită iniţial în Japonia în timpul exploziilor nucleare, conform profesorului Michio Aoyama de la Institutul de Radioactivitate şi Mediu Înconjurător de la Universitatea japoneză Fukushima, susţine website-ul Natural News.

În martie 2011, un masiv cutremur de pământ şi un tsunami ulterior au declanşat mai multe accidente nucleare la centrala nucleară Fukushima Daiichi din Japonia. Un nor masiv de radiaţie a fost aruncat în atmosferă, acoperind o mare parte a Japoniei şi ajungând până în Oceanul Pacific.

Se estimează ca în acest an, în America de Nord să ajungă o cantitate de Cesiu-137 (Cs-137) de aproximativ 800 de terabechereli, adică 5% din Cesiul-137 vărsat iniţial în ocean ca urmare a dezastrului de la Fukushima.

Cesiul radioactiv nu apare în mod natural pe planeta noastră şi este găsit doar că un rezultat al activităţilor nucleare umane. Cs-137 este considerat a fi unul dintre cele mai periculoase produse secundare ale activităţii nucleare deoarece imită activitatea potasiului şi prin urmare se acumulează în sol şi plante, şi este absorbit în mod activ de corpul uman.

Aoyama susţine că o cantitate de Cs-137 de aproximativ 3.500 de terabechereli a fost eliberată în ocean de centrala Fukushima începând cu martie 2011, pe lângă cantitatea iniţială eliberată în aer şi care ulterior a căzut în mare. Pe baza măsurării vitezei de deplasare a a Cesiului-137 către est, Aoyama a calculat recent că 800 de terabechereli vor ajunge pe Coasta de Vest a Americii de Nord până în 2016.

Mai mult, cantitatea de 800 de terabechereli se apropie foarte mult de cei 1.000 de terabechereli despre care operatorul centralei Fukushima, Tokyo Electric Power Company, susţine că au căzut deasupra Japoniei după dezastru.

În luna aprilie, cercetătorii de la Institutul de Oceanografie Woods Hole au anunţat că au detectat urme de Cs-134 în mostrele de apă colectate pe malurile Insulei Vancouver. Deoarece acest izotop are o jumătate de viaţă de doar 2 ani, singura sursă probabilă pentru această contaminare este dezastrul de la Fukushima.

Pe baza acestuia şi a altor studii, Aoyama a declarat că cei 800 de terabechereli pe care i-a prezis s-ar putea să fi ajuns deja pe malurile nord-americane.

În privinţa comentariilor făcute de Aoyama, mass media a notat că nivelurile de Cs-137 măsurate pe plajele americane au fost de “doar” 1 sau 2 bechereli pe metru cub şi, prin urmare, ar trebui să nu prezinte riscuri pentru sănătate. Totuşi, cantitatea principală de material radioactiv încă nu a sosit pe ţărmurile americane. Măsurătorile făcute la mică distanţă de coasta Californiei au arătat citiri de 6,9 bechereli pe metru cub pentru Cs-137 şi 1,7 bechereli pe metru cub pentru Cs-134, adică un total de 8,6 bechereli. Similar, studiul Woods Hole – care a avut loc pe malurile canadiene şi nu americane – a oferit citiri de 7,2 bechereli pe metru cub.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.