Franţa: 'Noi economiştii fără culoare politică, îl susţinem pe Sarkozy'

Din 2007, datorită lui Nicolas Sarkozy şi François Fillon, reforma a încetat să mai fie un slogan fără sens cum fusese prea multă vreme în trecut. Din mandatul de cinci ani al lui Sarkozy, trebuie menţionate în primul rând dispoziţiile privind pensionarea, care arată că regimul pensiilor trebuie ajustat la speranţa de viaţă; legea privind autonomia şi responsabilităţile universităţilor, autonomie de care beneficiau deja colectivităţile locale şi întreprinderile publice; constituirea venitului activ de solidaritate; modernizarea sectorului public datorită unor funcţionari mai puţin la număr, dar mai bine plătiţi; legea Hadopi împotriva pirateriei on line, chiar dacă nu este perfectă - se arată într-un articol semnat de mai mulţi economişti, care afirmă că nu aparţin vreunui partid politic, publicat de Le Monde în ediţia de miercuri.

Întreprinderile au fost sprijinite în diferite moduri, prin suprimarea taxei profesionale (un impozit local), relaxarea condiţiilor pentru contractul de muncă, statutul de auto-antreprenor, alte diferite reduceri de taxe pentru a compensa renunţarea la săptămâna de lucru de 35 de ore, spun specialiştii în articolul intitulat 'Noi economiştii fără culoare politică, îl susţinem pe Sarkozy'.

Desigur, bilanţul nu este pe măsura aşteptărilor. Economiştii regretă faptul că suprimarea nişelor fiscale şi aplicarea TVA-ului social au fost realizate atât de târziu sau că nu s-a făcut încă ordine în cheltuielile colectivităţilor locale.

'Suntem nemulţumiţi de faptul că reformele nu au fost înscrise într-un plan de ansamblu anunţat, dar după atâtea decenii irosite, trebuie să-i mulţumim lui Nicolas Sarkozy şi lui François Fillon că le-au aplicat. Ni se pare în mod evident că Franţa anului 2012 este mult mai bine adaptată decât cea din 2007 la cerinţele construcţiei europene şi ale mondializării', afirmă economiştii.

Este un rezultat cu atât mai impresionant cu cât criza a limitat sever marjele de manevră. Alţii ar fi abandonat politicile structurale pentru a se ocupa doar de cele conjuncturale şi nu este sigur că ar fi făcut-o mai bine: rata şomajului era în 2007 mai mare cu 0,9% decât în zona euro; în 2012, este mai mică cu 0,8%, spun economiştii.

Franţa are nevoie mai mult ca oricând de reforme ca să respecte disciplina din zona euro şi să facă faţă concurenţei mondiale şi trebuie să aleagă candidatul care să fie în stare să o conducă cel mai bine şi să fie capabil să înfrunte noi provocări, se spune în articolul menţionat.

'Programul candidatului socialist François Hollande dovedeşte o anumită reţinere. El îşi măreşte generozitatea faţă de simpatizanţii săi - oameni care beneficiază de salariul minim garantat, automobilişti, cadre didactice, funcţionare, dar, deşi ni se pare deplasat, nu vom critica acest lucru. Noi luăm act de angajamentul acestuia legat de un calendar al reducerii deficitelor publice şi anunţul discret că nu va reveni asupra tuturor reformelor aplicate din 2007 (dar, din nefericire, asupra TVA-ului social şi a legii pensiilor, cu un cost ridicat pentru întreprinderi în ambele cazuri)', spun economiştii.

Aceştia salută perspectivele deschise de Sarkozy, care face dovada unei generozităţi moderate şi care, pentru a reduce deficitele, vrea ca efortul să se reverse şi asupra cheltuielilor publice, în proporţie de până la două treimi, în timp ce rivalul său, fidel programului Partidului Socialist, nu solicită decât impozite.

'Pentru ca viaţa cetăţenilor să se îmbunătăţească, pentru ca ea să rămână la înălţimea angajamentelor internaţionale, Franţa trebuie să continue să se modernizeze profund. Nici de dreapta, nici de stânga, ştiinţa economică ajută la stabilirea alegerii şi noi am ales: din cei doi candidaţi, Nicolas Sarkozy ni se pare cel mai în măsură să înfrunte viitorul', concluzionează grupul de economişti.