Francezii au ales schimbarea

Socialistul Francois Hollande este, potrivit rezultatelor parţiale, noul preşedinte al Franţei. Victoria sa era de aşteptat: francezii erau nemulţumiţi de rezultatele preşedinţiei de cinci ani a lui Nicolas Sarkozy. Fosta concurentă a lui Sarkozy, socialista Segolene Royale, a declarat că acesta 'nu va reuşi să mimeze că în ultimii cinci ani nu el a condus Franţa'. Într-adevăr, nu i-a reuşit, subliniază cotidianul rus Kommersant.

Problemele de politică internă - cum ar fi creşterea şomajului, a datoriei de stat şi a vârstei de pensionare - probleme care în mod tradiţional îi îngrijorează pe francezi cu mult mai mut decât politica externă, au influenţat plecarea lui Sarkozy. În jurul lui Hollande s-au unit cele mai eterogene forţe: de la forţele de extremă stânga până la centrişti, unul dintre cele mai răspândite motive de vot pentru candidatul socialist fiind 'împotriva lui Sarkozy'.

În rest, cei doi contracandidaţi erau în mare parte asemănători: doi bărbaţi de aceeaşi vârstă (57 de ani), de aceeaşi carieră, de aceeaşi formaţie profesională. De aceea, alegătorii au fost nevoiţi să-l aleagă pe 'cel mai bun dintre cei doi', cum spun unii, sau pe 'cel mai puţin rău', cum afirmă alţii.

Programul lui Sarkozy prevedea măsuri necesare, însă destul de nepopulare, de economie bugetară, cum ar fi reducerea locurilor de muncă la stat, reducerea mecanică a emigraţiei, menţinerea energeticii nucleare. Practic, fiecare dintre aceste propuneri a mobilizat împotriva lui Sarkozy un întreg partid: forţele de extremă stânga, verzii, etc.

Propunerile lui Hollande erau mai blânde: el promitea să majoreze numărul locurilor de muncă în domeniul învăţământului, să normalizeze situaţia cu imigranţii, să legalizeze dreptul străinilor care locuiesc în Franţa de a vota în alegerile municipale. Principala sa ţintă fiscală îi viza pe cei bogaţi: 75 la sută impozit îi aşteaptă pe cei care câştigă mai mult de 1 milion de euro pe an.

Împotriva lui Hollande s-au ridicat doar forţele de dreapta, însă acestea nu au în Franţa - cel puţin deocamdată - un număr suficient de alegători pentru a aspira la funcţia supremă în stat. În ceea ce priveşte încercarea lui Sarkozy de a se împrieteni cu cei de dreapta, aceasta l-a costat voturile centriştilor, subliniază Kommersant.

În timpul campaniei sale electorale, Hollande şi-a prezentat programul amănunţit pentru un an. Acum, timpul va arăta ce va urma: va rezista oare economia Franţei la modul socialist - chiar dacă şi liberal - de guvernare. Multe probleme nu vor dispărea, ba chiar se vor accentua. În iunie, în Franţa se vor desfăşura noi alegeri, de data aceasta parlamentare, iar forţele politice care s-au unit pentru a-l susţine pe Hollande vor fi nevoite din nou să se dezbine şi să lupte unele cu altele. Analitica de acest gen nu va întârzia să se manifeste chiar din ziua de mâine, care îi va separa pe actualii învingători şi, probabil, va întări poziţiile celor care au pierdut actualele alegeri, prognozează Kommersant.

În opinia ziarului rus, aşteptata, dar totodată câştigată în luptă, victorie a lui Hollande spune multe despre Franţa. În pofida faptului că, privind de la distanţă, neajunsurile caracterului lui Hollande şi punctele slabe ale programului său puteau fi observate destul de bine, francezii au dorit reforme riscante şi au decis să le obţină.

În mod sigur, în Rusia Sarkozy a avut proporţional mai mulţi susţinători decât în Franţa, liderii ruşi considerându-l în mod evident pe acesta un partener mai potrivit. Aceasta înseamnă doar că francezii au ales într-o anumită măsură schimbarea şi pentru Rusia, conchide Kommersant.