François Hollande, moştenitorul lui François Mitterrand

Franţa va avea din nou, după 17 ani, un preşedinte socialist, François Hollande urmându-i lui François Mitterrand, care a deţinut două mandate.

După ce a câştigat primarele socialiste, Hollande a spus: "Măsor sarcina grea şi serioasă care se află în faţa mea. Depinde de mine să îndeplinesc aşteptările francezilor, care s-au săturat de politica lui Nicolas Sarkozy".

Şi visul stângii s-a adeverit, Franţa având un nou preşedinte socialist, la 17 ani după François Mitterrand.

De altfel, François Hollande s-a ocupat de campania electorală a lui Mitterrand în 1974, când acesta a pierdut în faţa lui Valéry Giscard d'Estaing.

După ce a devenit preşedinte în 1981, François Mitterrand l-a luat cu el la Elysée pe Hollande, pentru a-i da diverse sarcini economice.

François Hollande s-a născut la Rouen, în nordul Franţei, în 1954.

Tatăl său era medic, cu opinii politice apropiate de extrema-dreaptă, mama sa era asistent social, care şi-a adorat întotdeauna fiul. În urmă cu câţiva ani, ea a mărturisit la televiziunea naţională: "A spus ceva ce ne-a făcut mereu să râdem: 'Când voi fi mare, voi fi preşedinte!' Pur şi simplu nu îl credeam! Încă nu ne vine să credem!".

Cu toate acestea studiile sale au fost de top: drept, afaceri, ştiinţe politice. De asemenea, a absolvit prestigioasa Şcoală Naţională de Administraţie (ENA), unde s-a întâlnit cu Segolene Royal, în 1979.

Cei doi nu s-au căsătorit, dar au pus bazele unei familii, urmărindu-şi în acelaşi timp ambiţiile politice şi gravitând spre putere în timpul lui Francois Mitterand. Royal a condus chiar un minister. Francois a fost părinte, mediator, consilier local, întotdeauna aproape, umbra fostului premier Lionel Jospin.

De altfel, Jospin l-a ales să îi urmeze la conducerea partidului, unde Hollande a rămas timp de 11 ani, în cursul cărora socialiştii s-au bucurat atât de succese, cât şi de înfrângeri dureroase, precum eliminarea şocantă a lui Jospin din primul tur al alegerilor prezidenţiale, în 2002.

În 2007 Jospin se retrăsese, dar partidul nu l-a ales pe Hollande candidat la preşedinţie, ci pe partenera sa de viaţă, Royal.

Victoria lui Sarkozy a zdrobit din nou speranţele socialiştilor, iar cuplul Royal-Hollande s-a separat oficial la scurt timp după scrutin.

Hollande a început să călătorească. În patru ani, el a traversat Europa, pregătind terenul. Apoi, în martie, s-a declarat pregătit.

Pentru a obţine învestitura partidului în 2012, el a fost nevoit să învingă în alegeri primare în cursul cărora atât viaţa sa privată, cât şi politică au fost analizate minuţios.

Aflat la polul opus de Sarkozy, Hollande reprezintă un contrast pe care alegătorii francezi îl analizează şi îl preferă, după cum a arătat scrutinul de duminică.

În manifestul său, socialistul promite o întoarcere la un buget echilibrat până în 2017 şi cheltuieli publice suplimentare în valoare de 20 de miliarde de euro în următorii cinci ani, acoperite în primul rând din eliminarea unor scutiri de taxe în valoare de 29 de miliarde de euro şi impunerea unui "superimpozit" pentru cei bogaţi.

Astfel, el vrea să introducă o cotă de impozitare de 75% pentru persoanele care câştigă peste un milion de euro pe an. Opozanţii susţin că o astfel de măsură este populistă şi contraproductivă.

Însă Hollande respinge criticile cu o hotărâre calmă. "Este patriotic să accepţi să plăteşti taxe suplimentare, pentru a pune din nou naţiunea pe picioare. Faptul că cei mai bogaţi din societate fac un efort mi se pare un exemplu corect", subliniază el.

El intenţionează şi să introducă o cotă anuală pentru imigranţii economici, după consultări cu angajatorii.

De asemenea, Hollande vrea să amendeze pactul fiscal al UE, pentru a stimula creşterea economică.

Aceste teme din campanie au fost reluate de Hollande în discursul susţinut, după anunţul victoriei, în fieful său electoral la Tulle, centrul Franţei.

Hollande a precizat că redresarea economică, diminuarea datoriei şi scoaterea ţării din criză, în general, sunt câteva priorităţile mandatului său.

”Francezii au ales schimbarea, alegându-mă pe mine preşedintele ţării”, a mai spus Hollande, subliniind că este ”conştient de onoarea pe care o am şi de sarcina pe care mi-au dat francezii”.

Hollande i-a adus un omagiu preşedintelui în exerciţiu, Nicolas Sarkozy, şi le-a mulţumit celor care l-au ajutat să câştige.

”Lumea aştepta această schimbare de mult timp, mulţi n-au cunoscut-o niciodată”, a spus Francois Hollande, referindu-se la faptul că Franţa nu a mai avut un preşedinte francez de 17 ani.

”Sunt mândru că am reuşit să redau speranţa acestei ţări”, a afirmat Hollande, în uralele mulţimii.

”Schimbarea pe care v-o propun (...) începe acum”, a mai spus socialistul, precizând că respectă convingerile celor care nu l-au ales şi că va fi preşedintele tuturor.

”Nu există două Franţe (...) există o singură Franţă, o singură naţie reunită de acelaşi destin”, a sublinit Hollande.

Pe plan european analiştii aşteaptă cu interes modul în care va decurge relaţia cu cancelarul german, Angela Merkel.

Merkel l-a susţinut în campanie pe Nicolas Sarkozy şi a refuzat să se întâlnească cu Hollande.

Duminică seara însă, Angela Merkel l-a sunat pe Francois Hollande pentru a-l felicita pentru victorie şi pentru a-l invita să viziteze Germania.

Şi alţi lideri de dreapta, precum premierul britanic, David Cameron, sau preşedintele Comisiei Europene, l-au felicitat pe Hollande, la puţin timp după anunţul victoriei.

O parte a presei germane notează că UE nu are motive de îngrijorare. Cuplul Merkollande poate funcţiona la fel de bine, sau chiar mai bine, pecum cuplul Merkozy.

De altfel, şeful diplomaţiei germane, liberalul Guido Westerwelle, a făcut o scurtă vizită la Ambasada Franţei din Berlin, după victoria lui Francois Hollande, prilej cu care a declarat că cele două ţări vor lucra împreună la ”un pact de creştere pentru Europa”.

”Trebuie să punem acum la punct un pact de creştere pentru o mai mare competitivitate. Trebuie să dăm noi impulsuri creşterii” economice prin aplicarea de reforme structurale, a precizat şeful diplomaţiei germane la Ambasada Franţei.

Westerwelle a calificat drept ”un eveniment istoric” alegerea candidatului socialist şi şi-a exprimat convingerea că Germania şi Franţa vor avea şi de acum înainte ”un parteneriat strâns”.