Fondatoarea şcolii Helikon: "Şcoala noastră de stat a rămas cam cu 50 de ani în urmă faţă de modelele care s-au tot updatat în lume"

Fondatoarea şcolii Helikon, Oana Moraru, a declarat, în podcastul “Părinţi CuMinţi”, realizat împreună cu Simona Gherghe, că şcoala de stat din România se află cu 50 de ani în urmă faţă de modelele relevante în prezent la nivel mondial.

“Şcoala noastră de stat a rămas cam cu 50 de ani în urmă faţă de modelele care s-au tot updatat în lume, însă, în ea, mai supravieţuieşte un procent de 11-12% de profesori extraordinari, părinţi implicaţi, care încă ţin sistemul în picioare. În orice generaţie din ultimii 2-3 ani de clase pregătitoare care au intrat, din ei au terminat bacalaureatul numai 40%. Fie s-au lăsat de şcoală…

Ce să mai descriu în cuvinte? Suntem mai rău decât Coreea de Sud după război. Şcoala noastră nu e în stare să-şi ţină copiii pe o linie de plutire şi să lucreze cu media. O şcoală bună, peste tot în lume, are, oricum, şi vârfuri, şi copii foarte slabi, cu un nivel de traumă, cu intervenţii specializate. Noi pe astea le avem oricum, natural, extremele. Şcoala noastră nu lucrează cu media”, a susţinut Oana Moraru, citată de Educatieprivata.ro.

Întrebată în legătură cu faptul că sunt părinţi care nu îşi permit în România să îşi trimită copiii la şcoli private sau chiar dacă îşi doresc nu au unde, Oana Moraru a precizat:

“Există o schelă a celor mai importante gânduri care îţi coordonează comportamentul tău parental. Primul gând: suntem cu toţii într-un matrix al temerii că, dacă copilul meu nu primeşte suficient de mult, va rămâne mai în urmă. Nu e adevărat. E un sindrom al omului modern teama de omisiune. Avem atâtea variante şi oportunităţi de creştere a copiilor şi atâţia profesori de matematică, şi cluburi de matematică şi de citire rapidă, şi de învăţare a semnelor, şi de învăţare a nu ştiu câtor limbi.

Avem un sindrom de consumator, al acestei frici că s-ar putea să pierdem ceva, dacă nu le avem pe toate. Pe noi acum, lângă copii, ne dirijează de la spate, ca pe nişte marionete, această frică consumistă că, dacă nu îi dăm copilului nostru de toate, el rămâne mai puţin echipat decât al vecinului”.