Expert: Dacă SRI şi SIE nu au transmis dosarul lui Georgescu la CNSAS înseamnă că s-au prevalat de rolul lor de veghetor asupra documentelor clasificate
Gabriel Andreescu, activist român pentru drepturile omului şi specialist în domeniul ştiinţelor politice, disident anticomunist român ce s-a opus deschis lui Ceauşescu, a publicat, pe platforma Contributors, un articol intitulat „Responsabilitatea directă a SRI şi SIE pentru actuala criză”, în care susţine că a solicitat CNSAS citarea mai multor dosare şi că atenţia sa s-a îndreptat spre ce conţine Arhiva Securităţii despre Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Ilie Bădescu.
Potrivit lui Andreescu, „Mircea Maliţa pare să fi fost o persoană care a contat în promovarea lui Călin Georgescu prin organizaţii cărora Maliţa le-a fost fondator, Georgescu”.
„Nu am găsit detalii privind susţinerea de către Maliţa a carierei lui Georgescu în Ministerul Afacerilor Externe. [...] Speram ca eventual, dosarul de securitate al lui Maliţa să fi înregistrat intersecţia cu Călin Georgescu, la sfârşitul anilor 1980, când acesta ieşise în Occident. Dosarul lui Mircea Maliţa (de la SRI ori SIE) nu a ajuns la CNSAS. Ceea ce înseamnă că Serviciile îl consideră de siguranţă naţională. O personalitate politică precum Maliţa avea sigur deschis un dosar pregătit, printre altele, pentru Elena Ceauşescu, după ce academicianul-diplomat căzuse în ‚dizgraţiile’ ei”, a continuat activistul, care în prezent este asociat al Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest, Timişoara.
De asemenea, Andreescu a afirmat că materialele despre Georgescu din Arhiva Securităţii ar fi trebuit să se afle astăzi la CNSAS, adăugând că „serviciile de informaţii nu furnizează CNSAS dosarele de securitate pe care le consideră de siguranţă naţională” şi că, în cazul în care „nu au transmis dosarul lui Călin Georgescu la CNSAS înainte de începutul procesului electoral, înseamnă că SRI şi SIE s-au prevalat de rolul lor de veghetor asupra documentelor clasificate”.
În continuare, redăm integral articolul scris de Andreescu:
Suntem într-o criză electorală, instituţională şi politică. Din când în când, dăm de câte un fir al explicaţiilor ei.
Pe 20 decembrie 2024 am solicitat CNSAS citirea a mai multe dosare. Am acreditare de cercetător de la începutul anilor 2000. Exceptând micile controverse ale începutului şi cele câteva „hâcuri” de mai târziu, pe detalii sensibile, dialogul cu instituţia a fost, în timpul celor două decenii, foarte bun. Atenţia mea se îndrepta în primul rând spre ce conţine Arhiva Securităţii despre Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Ilie Bădescu. Pe 22 ianuarie am primit răspunsul. Apreciez intervalul de timp dintre cerere şi reacţia CNSAS drept unul rezonabil.
Răspunsul CNSAS: dosarele lui Călin Georgescu şi al lui Mircea Maliţa nu au ajuns la noi
Dosarele mă interesau ca să găsesc informaţii despre Călin Georgescu. Mircea Maliţa pare să fi fost o persoană care a contat în promovarea lui Călin Georgescu prin organizaţii cărora Maliţa le-a fost fondator, Georgescu, profitor[1]. Nu am găsit detalii privind susţinerea de către Maliţa a carierei lui Georgescu în Ministerul Afacerilor Externe. Prezent zeci de ani în structurile diplomaţiei româneşti (fost ministru adjunct la MAE, fost ambasador în Elveţia şi în SUA), fost membru al CC al PCR (1972-1980), Mircea Maliţa avea această putere[2]. Speram ca eventual, dosarul de securitate a lui Maliţa să fi înregistrat intersecţia cu Călin Georgescu, la sfârşitul anilor 1980, când acesta ieşise în Occident.
Dosarul lui Mircea Maliţa (de la SRI ori SIE) nu a ajuns la CNSAS. Ceea ce înseamnă că Serviciile îl consideră de siguranţă naţională. O personalitate politică precum Maliţa avea sigur deschis un dosar pregătit, printre altele, pentru Elena Ceauşescu, după ce academicianul-diplomat căzuse în „dizgraţiile” ei.
Am cerut dosarul lui Ilie Bădescu de la CNSAS să văd dacă acolo există explicaţii ale propensiunilor naţional-comuniste şi pro-ruseşti ale sociologului şi astfel, de ce el şi Georgescu, „aceste două spirite luminate”, se întâlnesc şi se susţin astăzi[3]
Absenţa dosarului lui Călin Georgescu subliniază responsabilitatea Serviciilor de informaţii
Spre deosebire de ceilalţi pe lista mea de cercetare, materialele despre Călin Georgescu din Arhiva Securităţii ar fi trebuit să se afle astăzi la CNSAS. Consiliul face filtrul candidaţilor la alegeri. CNSAS trebuie să verifice dacă persoanele intrate în cursa prezidenţialilor au lucrat, ori nu, pentru Securitate sau au fost colaboratori (ori nu) ai ei. Legea precizează că obligaţia îi este atribuită CNSAS „pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public” cetăţenilor români, presei, organizaţiilor neguvernamentale şi partidelor politice, autorităţilor şi instituţiilor publice[4]. În acest scop, Consiliul cere SRI şi SIE dosarele aflate în posesia lor.
Este de notat că prin excepţie faţă de candidaţii la alte demnităţi, în cazul celor care intră în cursa pentru funcţia de preşedinte al României, verificarea se face înaintea alegerilor, în regim de urgenţă, în câteva zile[5]
Serviciile de informaţii nu furnizează CNSAS dosarele de securitate pe care le consideră de siguranţă naţională (cu concursul, palid al Colegiului CNSAS, care are reprezentanţi în Comisiile mixte de evaluare[6]). Dacă nu au transmis dosarul lui Călin Georgescu la CNSAS înainte de începutul procesului electoral, înseamnă că SRI şi SIE s-au prevalat de rolul lor de veghetor asupra documentelor clasificate[7]. Doar că pretenţia Serviciilor de informaţii de a hotărî asupra accesului la dosarul lui Călin Georgescu se loveşte de dreptul votanţilor şi organizaţiilor de acces la informaţiile de interes public. Informaţia despre scheleţii din dulap ai unui potenţial preşedinte este de un covârşitor interes public. Depăşeşte cu totul competenţa SRI şi SIE să decidă dacă reţine sau nu informaţia relevantă din arhive privitoare la cel care ar reprezenta statul român şi ar fi garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării; care ar veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice; care ar încheia tratate internaţionale în numele României; care ar fi comandantul forţelor armate şi ar îndeplini funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, structură având puterea să dea ordin Serviciilor de informaţii.
Să nu fi deschis Securitatea un dosar de urmărire informativă sau de colaborator pe numele lui Călin Georgescu? Cu datele pe care le avem despre el, o asemenea situaţie apare prea puţin probabilă. Dintre multele argumente, l-aş invoca pe cel „ieşit” din interviul luat recent lui Mihai Răzvan Ungureanu, fost director SIE, fost ministru de Externe, fost premier. Venind în ministerul de Externe, povesteşte Ungureanu, a hotărât retragerea diplomaţilor care au colaborat cu fosta Securitate. A cerut acestora să se supună verificărilor. Călin Georgescu a plecat, nedorind „să se supună examenului”[8]. Ce poate fi mai doveditor?
Serviciile de informaţii au obligaţia să declare public că au căutat şi nu au găsit nimic despre „prezidenţiabil” în arhiva lor[9]. Situaţia la care s-a ajuns este de o asemenea gravitate, încât Parlamentul are responsabilitatea să verifice susţinerile Serviciilor în „cazul Georgescu” printr-o Comisie de anchetă – nu doar prin Comisiile de control ale SRI şi SIE, compromise.
Serviciile şi-au permis de-a lungul timpului să nege flagrant principiul interesului public, acoperind trecutul a mulţi înalţi demnitari de stat. Dau două exemple „de vârf” din zecile posibile. În alegerile din anul 2000, dosarul lui Ion Iliescu nu a fost trimis la CNSAS şi multiplul preşedinte nu a primit verdictul „colaborator al Securităţii” deşi fusese secretar al PCR pe judeţ (de-ar fi fost doar atât), iar atribuţia „postului”, de a coordona Securitatea, îl plasa automat în categorie – conform legii de atunci[10]. În acelaşi an, SRI şi SIE au transmis CNSAS că Ristea Priboi nu figurează cu activităţi de poliţie politică. Or, în anii ’80, Priboi fusese şeful-adjunct al Centrului de Informaţii Externe care îi supraveghea pe opozanţii regimului din străinătate. Sub comanda lui fuseseră trimise cărţile-bombă unor români, fusese înjunghiat Emil Georgescu, colaborator al postului de radio Europa Liberă, a fost pusă o bombă la sediul postului de radio din München etc. etc. Culmea obrăzniciei instituţionale a fost numirea lui Priboi ca şef al Comisiei parlamentare de control a SIE.
SRI şi SIE au nu doar obligaţia să aducă la cunoştinţa opiniei publice informaţiile despre trecutul lui Călin Georgescu de până în 1989. Ci, în actualul context limită, să clarifice traiectoria acestuia în ultimii 35 de ani. Georgescu este vârful de lance al unui proces care ameninţă evoluţia noastră spre tipul de civilizaţie de care ne-am legat identitatea în istorie. Criza actuală, electorală, instituţională şi politică, reprezintă o ameninţare la siguranţa naţională fără comparaţie cu „ameninţarea” deschiderii unor dosare clasificate deţinute de Servicii. Eşecul instituţiilor a căror raţiune de a fi este chiar protejarea noastră de asemenea încercări limită este absolut catastrofal?
Note
[1] Mioara Maliţa, fiica, neagă că ar fi existat o relaţie specială dintre tatăl său şi Călin Georgescu. Interviul dat confirmă însă colaborarea celor doi în cadrul Fundaţiei Universitare a Mării Negre (vezi: https://bit.ly/40s7GPQ).
[2] Este posibil ca Maliţa să-l fi promovat pe Georgescu în urma unor intervenţii, pe lângă el, ale unor oameni din sistemul diplomatic sau cel al Serviciilor. Aşa se procedează. Mintea de savant a lui Maliţa nu putea să simtă decât oroare faţă de mintea de tip zombi a lui Georgescu – scoasă la iveală, în toată „splendoarea” ei doar recent.
[3] Dosarul lui Ilie Bădescu poate spune ceva despre rezonanţa ideologică dintre el şi Georgescu. Bădescu este şeful Institutului de Sociologie şi membru corespondent al Academiei Române, instituţii pe care le dezonorează. (Detalii în „Scrisoarea deschisă împotriva primirii lui Ilie Bădescu în Academia Română” semnată de 30 de sociologi şi cercetători în domeniul ştiinţelor sociale în anul 2018 – https://bit.ly/3PPVcwu) El a promovat meme şi personalităţi ale propagandei ruseşti, între ele, Alexandr Dughin, pe care şi Călin Georgescu l-a întâlnit şi l-a preluat pentru consumul intern. Ilie Bădescu a semnat postfaţa cărţii lui Dughin, Bazele geopoliticii, tradusă la noi în 2011. Privitor la contactele lui Călin Georgescu cu Dughin, vezi Marius Oprea, „Prezentul fără perdea. Alexandr Dughin, acest Rasputin al lui Putin”, Mediafax – https://bit.ly/4hb4Cih.
[4] Articolul 3 al Ordonanţei de urgenţă 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii aprobată prin Legea nr. 293 din 14 noiembrie 2008.
[5] Totul începe cu o declaraţie pe propria răspundere a candidaţilor. CNSAS începe verificarea existenţei documentelor şi informaţiilor privind calitatea lor de lucrători ai Securităţii, sau de colaboratori ai acesteia, din oficiu, în termen de 7 zile de la primirea declaraţiei (art. 4, (2)). Candidaţii sunt informaţi, căci CNSAS are obligaţia să le trimită nota de constatare sau adeverinţa emisă de Colegiul CNSAS în termen de 48 de ore de la emitere (art. 4 (3)) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, ori contestaţia împotriva adeverinţei se introduce în cel mult 48 de ore la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, care se pronunţă în termen de 48 de ore şi poate fi atacată cu recurs în termen. Curtea se pronunţă în termen de 48 de ore (art. 4 (4) al Ordonanţei de urgenţă 24/2008).
[6] „Stabilirea în concret a dosarelor şi a celorlalte materiale arhivistice care privesc securitatea naţională se va face de comun acord de către comisii mixte paritare, alcătuite de membrii ai Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împreună cu conducerea instituţiilor deţinătoare. În caz de divergenţă, hotărârea va fi adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării” (art. 24 a) al Ordonanţei de urgenţă 24/2008).
[7] În Comisiile SRI/SIE – CNSAS care stabilesc dacă un dosar cerut de Consiliu este sau nu de siguranţă naţională, reprezentanţii CNSAS joacă un rol de figuraţie. Imaginaţi: din această Comisie a făcut parte Aurel Rogojan, directorul de cabinet între anii 1987-1989 între anii 1987-1989 între anii 1987-1989 al lui Iulian Vlad, Şeful Securităţii!
[8] Eugen Istodor, „INTERVIU. Fostul şef al spionilor din România, verdict dur despre Călin Georgescu, dar şi zona în care « guvernanţi şi servicii creează nişte aberaţii înfiorătoare »”, Hotnews, 26 ianuarie 2025 (https://bit.ly/3WBfU6Z).
[9] Sunt filtrate şi dosarele pe numele celui investigat, şi alte dosare care conţin referiri la el.
[10] Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, art. 5 (5): „Sunt asimilaţi colaboratorilor prevăzuţi la alin. (3) persoanele care au avut competenţe decizionale, juridice ori politice sau care prin abuz de putere politică au luat decizii la nivel central sau local, cu privire la activitatea securităţii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist”. Între timp, această prevedere a fost eliminată.
