EXCLUSIV. Jocul preşedintelui Poroşenko: de ce vrea alegeri anticipate (interviu)

Premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk şi-a anunţat demisia joi, după dizolvarea coaliţiei guvernamentale pro-europene, ca urmare a retragerii partidelor UDAR şi Svoboda. El a declarat că „punerea unor interese politice înguste deasupra viitorului naţiunii este de nepermis, fiind o crimă morală”. Preşedintele Poroşenko a salutat însă posibilitatea de a convoca alegeri anticipate, ca modalitate de resetare a sistemului politic ucrainean. Petro Poroşenko este în funcţia pe care şi-a dorit-o. Ca să rămână acolo şi să reprezinte, să fie imagine, să fie brand, e nevoie de susţinere politică şi de un partid politic. În contextul în care Batikovşcina îl are pe Arseni Iaţeniuk, preşedintele trebuie să-şi suplimenteze rândul susţinătorilor în cadrul principalelor instituţii ale statului, explică Angela Grămadă, expertă în spaţiul ex-sovietic, în cea de-a doua parte a unui amplu interviu acordat Epoch Times.

ETR: N-ar fi putut aştepta formarea unui nou Parlament mai legitim, dat fiind că lipsa unui guvern cu puteri depline este o problemă în contextul în care banii pentru armata ucraineană sunt pe terminate?

Eu aş pune întrebarea altfel: cât este de legitim sau moral să organizezi sau să creezi condiţii pentru alegeri parlamentare, să ieşi din coaliţii parlamentare şi să lipseşti de susţinere parlamentară guvernul care s-a purtat exemplar într-un context intern şi extern atât de dificil, când banii pentru armată sunt pe sfârşite pentru a avea pretextul ideal pentru a organiza aceleaşi alegeri parlamentare? Eu văd aici o ierarhizare greşită a intereselor fie ele de partid, fie ele naţionale.

Alegerile parlamentare nu puteau fi evitate în actualul context de politică internă, dar ele pot fi amânate din cauza pericolelor existente la adresa securităţii şi integrităţii naţionale. Aceste alegeri au fost cerute de către cetăţenii care au ieşit în stradă. A fost una din revendicările pe care le-au înaintat. Asta se întâmpla încă înainte de a pierde Crimeea şi înainte de fuga ruşinoasă a lui Ianukovici din ţară. Acum transformarea instituţională şi apărarea statului trebuie să se desfăşoare în paralel. Să zicem că cetăţenii ucraineni au înţeles logica acestei mişcări politice, dar sunt ei dispuşi să o şi accepte? Dacă ne uităm puţin la starea de spirit a ucrainenilor, vom observa un lucru foarte interesant: chiar şi cei care îl înjură pe Iaţeniuk pentru faptul că a declarat că îşi dă demisia îl vor în continuare în funcţia de premier.

Cine pierde în acest context puncte la capitolul popularitate? Svoboda deja a pierdut demult prin comportamentul anost şi lipsit de vlagă din februarie şi până în prezent. Partidul n-a valorificat potenţialul discursului patriotic şi s-a confruntat cu mai multe scandaluri de corupţie în ultimul timp. UDAR? Poroşenko? Şi ei, pentru că arată că nu ştiu să comunice, să găsească acel consens atât de necesar şi pentru că demonstrează că lecţia de pe Euromaidan nu a fost învăţată.

Se impunea o resetare a întregului sistem politic ucrainean după modificarea constituţiei în sensul acordării unor puteri mai mari premierului. Încearcă preşedintele Poroşenko să compenseze cumva această stare de fapt?

El s-a impus şi se impune. Sistemul trebuie resetat. Constituţia trebuie să fie modificată. Populaţia nu se opune acestor lucruri, dar fără voinţă şi consens politic este imposibil de realizat acest lucru.

Nu ştiu dacă preşedintele Poroşenko încearcă să compenseze lipsa de atribuţii care reiese din funcţia pe care o deţine. De fapt Petro Poroşenko cred că este în funcţia pe care şi-a dorit-o. El şi-a dorit să reprezinte Ucraina, să fie imaginea ţării. A obţinut ce a dorit doar datorită faptului că a demonstrat că are răbdare. Multă răbdare. Ca să rămână acolo şi să reprezinte, să fie imagine, să fie brand, e nevoie de susţinere politică şi de un partid politic. În contextul în care Batikovşcina îl are pe Arseni Iaţeniuk (care are şansa unică de a nu mai fi dependent de Iulia Timoşenko şi de a atrage partidul de partea sa. El este la apogeul carierei sale în funcţia de premier), preşedintele trebuie să-şi suplimenteze rândul susţinătorilor în cadrul principalelor instituţii ale statului. Petro Poroşenko şi-a pus oamenii cheie în funcţii cheie.

Petro Poroşenko şi-a pus oamenii cheie în funcţii cheie. Majoritatea lor sunt partenerii săi de afaceri. Şi aici mi se pare legitimă întrebarea pe care şi-o pune orice ucrainean: ”Are Petro Poroşenko atâţia parteneri de afaceri câte funcţii cheie are la dispoziţie?”

Majoritatea lor sunt partenerii săi de afaceri. Şi aici mi se pare legitimă întrebarea pe care şi-o pune un ucrainean: „Are Petro Poroşenko atâţia parteneri de afaceri câte funcţii cheie are la dispoziţie?” Aş pune întrebarea şi altfel: Are Petro Poroşenko suficienţi parteneri de afaceri încât să-i ajungă pentru un nou partid? Sau: De ce UDAR este prea mic pentru preşedinte, de ce să implici şi Svoboda? Ce câştigi discreditând toate aceste forţe politice?

Poate preşedintelui ucrainean nu i-a plăcut faptul că susţinerea de 60% o datorează contextului intern şi extern excepţional în care a fost ales. Poate nu a dorit să-şi asume un eventual insucces al reformelor împreună cu Iaţeniuk. Este mai simplu să stai departe de un premier kamikaze decât să îl ţii de mână.

Cine credeţi că va câştiga din convocarea de alegeri anticipate? Vedem că partidul Iuliei Timoşenko s-a opus dizolvării Parlamentului...

Pot să spun cine va pierde. Şi va pierde din cauza modalităţii de declanşare a alegerilor parlamentare şi nu pentru că a fost declanşat procesul. Ucraina va pierde, cetăţenii ucraineni vor pierde şi multe forţe politice care se cred pe val.

Angela Grămadă este cercetătoare la Centrul de Studii Est-Europene şi Asiatice din cadrul SNSPA.