Euro la risc

Vocile care prezic dispariţia sau cel puţin destrămarea parţială a monedei euro devin din ce în ce mai puternice, mai ales după rezultatele alegerilor recente din Franţa şi Grecia.

Ţările care au nevoie de planuri de salvare ţipă cât pot că programele de austeritate sunt doar o aspiraţie şi nu sunt acceptabile pentru psihicul lor. Pe de altă parte, ţările care sunt rugate să furnizeze fonduri pentru a preveni un posibil faliment al vreunei ţări, cum ar fi Grecia, refuză să susţină un astfel de stil de viaţă şi vor ca aceste ţări să accepte austeritatea economică.

"Există o atitudine între unele state membre ale UE care nu sunt în criză, că este pur si simplu nedrept ca să salveze acele state ce au trăit dincolo de mijloacele lor posibile, atâţia ani", potrivit unui articol recent de pe site-ul Seeking Alpha.

Deducerea calculelor

"În cazul monedei euro, aveţi o Banca Centrală Europeană, dar nu aveţi o trezorerie europeană ... Lipsa unei trezorerii europene este piesa lipsă din puzzle. Fără aceasta, BCE este limitată în asistenţa pe care aceasta o poate oferi statelor membre din zona euro", a informat articolul de pe Seeking Alpha.

O dispariţie parţială sau completă a monedei euro nu mai pare a fi plauzibilă, având în vedere structura Uniunii Europene. America are o banca centrală, o rezervă federală şi un departament al trezoreriei, în timp ce nu există nici o Trezoreriei în Uniunea Europeană (UE), ci doar o Banca Centrală Europeană (BCE).

O trezorerie este responsabilă cu imprimarea, primirea, deţinerea şi gestionarea banilor, precum şi cu distribuirea lor.

În plus, BCE are prea mulţi şefi cu obiective diferite, aşa că este destul de limitată în cât de mult poate face pentru a salva ţările UE.

"În teorie, BCE ar putea salva acele state membre împovărate de datorii excesive, prin tipărirea mai multor bani. Cu toate acestea, asta ar necesita aprobarea celor 27 de state membre (nu doar cele 17 ţări din zona euro, care folosesc euro ca monedă naţională), care alcătuiesc UE", a declarat articolul de pe Seeking Alpha.

În prezent, 17 ţări folosesc moneda euro, numărul lor crescând de la cele 11 state care şi-au înlocuit monedele existente atunci când euro a fost lansat, în 1999. Dar nu este necesar să se accepte moneda euro ca monedă proprie atunci când o ţară devine membru UE.

"Euro nu este moneda tuturor statelor membre ale UE. Două ţări (Danemarca şi Regatul Unit) au adoptat clauza "a nu opta" din tratat, scutindu-le de la participare, în timp ce restul (multe dintre statele membre noi ale UE, plus Suedia) trebuie încă să îndeplinească condiţiile pentru adoptarea monedei unice", în conformitate cu site-ul Comisiei Europene.

Combaterea programele de austeritate

"Se pare că austeritatea este extrem de nepopulară. Dar dacă toţi politicienii nou-aleşi din Europa încep să respingă austeritatea, acest lucru pune Germania într-o poziţie foarte dificilă. Ar trebui să se aştepte de la Germania să salveze pe termen nedefinit toţi membrii din zona euro care aleg să trăiască dincolo de mijloacele lor", a declarat avocatul Michael T. Snyder pe site-ul său Economic Collapse.

Cancelarul german Angela Merkel a clarificat că orice modificări în programul de austeritate necesar pentru plăţi suplimentare de fonduri din partea Germania, nu sunt negociabile. Chiar luna trecută, Angela Merkel îl avea aliat pe preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care a pierdut recent alegerile.

Viitorul preşedinte a câştigat folosind o platformă politică care cere negocierea unui program nou, mai puţin auster, pentru primirea de fonduri şi, prin urmare, a dat cu bâta în baltă în legătură cu un subiect asupra căruia nu are niciun control.

"Francois Hollande, noul preşedinte francez, a declarat că lumea financiară este "cel mai mare duşman" al său. ... Va regreta această declaraţie", se indică în articolul de pe Economic Collapse.

Potrivit lui Snyder, Franţa este deja în dificultate financiară şi, astfel, se află în imposibilitatea de a ajută orice altă naţiune europeană. De asemenea, dacă Franţa nu mai sprijină traseul austerităţii care a fost iniţiat sub Sarkozy şi nu îşi poate ţine datoria sub control, există o mare probabilitate ca să urmeze calea Greciei.

"Germania are toate atuurile, dar o mare parte din restul zonei euro nu se teme să sfideze Germania în acest moment", a spus Snyder.

Dar, dacă planul de austeritate nu este acceptat, Snyder şi alţi experţi sunt siguri că dacă Germania decide să renunţe la euro ca monedă, euro s-ar prăbuşi, iar ţările care sunt pe punctul de a intra în nerespectarea obligaţiilor financiare, cum ar fi Grecia, Spania şi Portugalia, vor da faliment.

"Dacă Germania renunţă mâine la euro, euro s-ar prăbuşi imediat, randamentele obligaţiunilor pentru restul zonei euro ar exploda la înălţimi fără precedent, iar fără fondurile germane de salvare, ţările cu probleme, cum ar fi Grecia, ar intra direct în nerespectarea obligaţiilor de plată" a susţinut Snyder.

Pregătirea de a renunţa la euro

"În timp ce al doilea plan grec de salvare este sau nu finalizat (în funcţie de faptul dacă vor obţine un credit ca urmare al acestuia), Germania poate şi va renunţa la moneda euro dacă este nevoie. Aceasta este lebăda neagră neprevăzută pe care toată lumea o ignoră", a declarat un articol de pe site-ul Zero Hedge.

Snyder a fost de acord cu această idee şi a spus: "Au existat zvonuri persistente că Germania se pregăteşte în linişte să părăsească zona euro".

Echipa politică principală din Germania este pe deplin conştientă de faptul că alegătorii germani nu vor fi de acord cu salvarea nici unei alte ţări decât Grecia, cum ar fi Spania sau Portugalia, dat fiind faptul că Germania plăteşte deja cea mai mare parte din fondurile de salvare.

"Acesta este motivul pentru care Germania a decis să joace dur cu Grecia. Este şi motivul pentru care Germania a pus în aplicare un plan de urgenţă, care să-i permită să părăsească zona euro dacă o cere situaţia", a declarat un articol de pe site-ul Zero Hedge.

Potrivit Zero Hedge şi Snyder, Germania are deja un plan care i-ar facilita enunţarea la moneda euro.

În octombrie 2011, începând cu Dr. Philippa Malmgren, un fost consilier economic pentru George W. Bush, zvonurile că Banca Centrală a Germaniei a început imprimarea de mărci germane, fosta monedă, s-a răspândit ca focul. Nici o negare sau acceptare a acestui aspect nu s-a descoperit în interiorul sau în afară Germaniei.

De asemenea, în ultimele şase luni Germania a adoptat o legislaţie care i-ar permite să renunţe la moneda euro, fără a-şi pierde calitatea de membru în Uniunea Europeană. Atunci, legislaţia germană permite băncilor germane să scape de orice obligaţiuni statale bazate pe moneda euro.

Ce are o importanţă majoră este faptul că Germania a restructurat Fondul special de stabilizare a pieţei financiare (SOFFIN), care va fi folosit dacă băncile mari, considerate prea mari pentru a renunţa la ele, sunt pe punctul de a da faliment. SOFFIN va primi 400 de miliarde de euro, din care 80 de miliarde de euro urmează să fie utilizate pentru recapitalizarea băncilor germane, dacă este necesar, ceva ce ar putea fi necesar dacă Germania va renunţa la euro.

În cele din urmă, "Germania a plasat un zid de protecţie de 480 de miliarde de euro în jurul băncilor sale. Se poate retrage din zona euro în orice moment doreşte. Germania ar putea ... foarte uşor părăsi zona euro. ...

Aceasta este lebăda neagră despre care nu vorbeşte nimeni. Dacă Germania renunţă la euro, UE se va prăbuşi. Aceasta va fi Lehman Brothers, sau de 10 ori mai rău", în conformitate cu articolul de pe Zero Hedge.