Eu îţi cedez vacanţa mea ca tu să poţi avea grijă de copilul tău bolnav

Din când în când, francezul Christophe Germain primeşte un mesaj de mulţumire de la oameni pe care nu-i cunoaşte. Uneori este un e-mail, alteori un apel telefonic, dar se întâmplă rar ca într-o lună cineva să nu ia legătura cu el pentru a-i adresa un cuvânt amabil. Germain locuieşte în Saint André Le Puy şi este cunoscut din cauza celui mai trist eveniment din viaţa sa: moartea fiului său Mathys, la vârsta de 11 ani, din cauza unui cancer la ficat, relatează situl web elpais.com

Cu luni înainte de moartea copilului, Germain voia doar să-i fie alături şi să-l însoţească la şedinţele de chimioterapie. O dată consumate zilele de vacanţă dar şi zilele libere ce i se cuveneau, revenirea la locul de muncă era iminentă, la fel ca transplantul de ficat al copilul său. Soţiei sale i-a fost acordată doar o scurtă perioadă de timp liber.

Dar un gest al colegilor din fabrica unde lucra i-a permis să-şi însoţească fiul după operaţie şi să stea alături de el până în ultimele ore de viaţă: lui German colegii i-au cedat 170 de zile din vacanţele lor.

Compania pentru care lucra a aprobat acest cadou spontan, iar din acel moment Germain a început să lupte pentru ca statul să legalizeze solidaritatea de care a beneficiat, pentru a permite angajaţilor de la orice companie să cedeze zilele lor libere altor colegi cu copiii cu boli grave sau în stadiu terminal.

Legea Mathys a devenit o realitate în Franţa, în mai 2014, la aproape cinci ani după moartea fiului său.

Acum, legea traversează graniţele şi Belgia va vota, în această toamnă, o reformă care include posibilitatea ca, în mod voluntar, anonim şi gratuit, colegii să poată dărui zilele lor libere celui care se află în această situaţie. Această măsură are susţinerea mai multor partide şi a ministrului pentru ocuparea forţei de muncă, Kris Peeters, ceea ce sugerează că va fi bine primită de Cameră.

Reforma va intra în vigoare la data de 1 ianuarie, dar a generat deja discordie, sindicatele opunându-se acesteia

Sindicatele belgiene recunosc bunele intenţii, dar se opun punerii sale în aplicare. Ei au susţinut că legea actuală, care permite până la 48 luni de concediu pentru îngrijirea copiilor sub 21 de ani, este de ajuns şi că statul trebuie să garanteze acest drept. "Solidaritatea este mult mai eficientă la un nivel mai larg: cu cât mai mulţi participă la ea, cu atât mai mult sunt împărţite răspunderile. Acesta este principiul securităţii sociale", a declarat CSC, unul dintre cele mai mari sindicate din ţară.

Sindicatele s-au opus, de asemenea, şi în Franţa. Germain, tatăl copilului care dă numele său legii, înţelege poziţia organizaţiilor lucrătorilor dar susţine că măsura se poate extinde: "Statul nu poate face totul, şi trebuie să se ofere alte soluţii. Probabil, aceasta nu este cea mai potrivită, dar este doar una dintre ele".

Între timp, încep să apară cazuri de beneficiari ai acestei legi. Anul trecut, francezul Jonathan Dupre a primit 350 de zile libere de la colegi pentru a-şi îngriji fiica, de asemenea bolnavă de cancer, după ce le epuizase pe ale sale. Compania unde lucrează are mai mult de 6.000 de angajaţi în întreaga lume, iar acest lucru deschide, de asemenea, dezbaterea inegalităţii legii, deoarece angajaţii companiilor mari au mai multe şanse de a acumula zile, existând un potenţial mai mare de donatori în vacanţă.

Chestiunea afectează sute de familii din întreaga ţară, deci Liga Familiilor din Belgia a luat, de asemenea, parte la dezbatere: "Este o idee tentantă care apelează la generozitatea şi solidaritatea fără costuri pentru serviciul de Securitate Socială, dar lasă deoparte îmbunătăţirea serviciilor publice pentru rezolvarea problemei, lăsând totul la mâna solidarităţii colegilor de servici", spune Delphine Chabbert, directorul ligii.

O dată ce legea a fost adoptată în Franţa, părinţii lui Mathys continuă - la aproape şapte ani de la moartea sa, la 31 decembrie 2009 – să sprijine îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale familiilor care se confruntă cu îngrijirea unui copil grav bolnav, prin intermediul unei asociaţii. De fiecare dată când sună telefonul în acest sat îndepărtat, Saint André Le Puy, este prilej de mândrie pentru tatăl lui Mathys, Christophe Germain. "Am pus numele său pe ceva care va dura şi pentru noi este important".