Efectele unei nopţi nedormite asupra organismului tău s-ar putea să te surprindă

Un studiu din 2025 a descoperit că, atunci când nu dormi suficient, celulele tale nu doar obosesc, ci intră într-o stare de criză, consumând energia ineficient, reducând procesele de reparare şi alegând supravieţuirea în detrimentul funcţionării normale. Efectele se manifestă după o singură noapte proastă.

Concluziile redefinesc somnul nu ca un obicei de stil de viaţă, ci ca un sistem de întreţinere biologică, unul pe care organismul nu îşi poate permite să îl ignore.

„Privarea de somn face rău”, a declarat pentru The Epoch Times Jennifer Tudor, profesor asociat de biologie la Universitatea Saint Joseph din Philadelphia şi coautoare a studiului.

„Datele arată că privarea regulată şi constantă de somn este dăunătoare pentru sănătatea pe termen lung.”, a precizat aceasta.

Organismul nu se opreşte în timpul somnului

Organismul funcţionează pe bază de combustibil, iar metabolismul este procesul prin care celulele produc şi utilizează acest combustibil. Metabolismul are două faţete: catabolismul, în care organismul dezintegrează nutrienţii pentru a elibera energie – adică combustibil – şi anabolismul, în care organismul foloseşte energia pentru a construi şi repara ţesuturi, proteine şi conexiuni cerebrale.

Somnul joacă un rol esenţial în echilibrul dintre această dezintegrare şi regenerare.

„Mulţi oameni obişnuiau să creadă că somnul este momentul în care organismul «se opreşte». În realitate, somnul este un proces robust, în care celulele organismului sunt extrem de active şi funcţionează”, a spus Tudor.

În timpul stării de veghe, corpul se află în mare parte într-o stare catabolică, descompunând combustibilul pentru a alimenta activitatea. În timpul somnului, acesta trece într-o stare anabolică, reparând ţesuturile, refăcând energia şi îmbunătăţind comunicarea între celulele creierului.

Ipoteza energetică a somnului susţine că presiunea de a dormi creşte deoarece celulele rămân treptat fără energie în timpul stării de veghe. Pe măsură ce celulele utilizează adenozin trifosfatul (ATP), principala moleculă energetică a organismului, acesta este descompus în molecule mai mici, inclusiv adenozină. Pe măsură ce adenozina se acumulează în creier în timpul orelor de veghe, deoarece celulele utilizează continuu energie, aceasta creează senzaţia de nevoie de somn şi semnalează că este timpul să ne odihnim şi să ne refacem rezervele de energie.

Ce se întâmplă în interiorul celulelor tale

Când somnul este întrerupt, organismul intră într-o stare de stres şi ineficienţă.

La nivel celular, mitocondriile încep să ardă combustibilul mai puţin eficient, producând mai multă căldură şi mai puţin adenozin trifosfat. Ca urmare, organismul trebuie să ardă mai mult combustibil doar pentru a menţine funcţiile de bază, creând un deficit de energie la nivel celular. Ineficienţa rezultată generează mai multe specii reactive de oxigen, care provoacă stres oxidativ şi afectează structurile celulare.

Având energie insuficientă, celulele încep să acorde prioritate supravieţuirii în detrimentul funcţiilor de nivel superior. Neuronii sunt afectaţi în mod special, deoarece au nevoie de un aport constant şi ridicat de energie.

„În încercarea de a genera mai multă energie şi de a reveni la homeostazia energetică, celulele private de somn sunt, de asemenea, împinse într-o stare profund catabolică ca răspuns la bilanţul energetic negativ indus de perioadele de lipsă de somn”, a declarat pentru The Epoch Times Sierra Feeney, doctorandă în neuroştiinţe la Universitatea din Iowa şi coautoare a studiului.

Ca urmare, procesele care consumă multă energie, precum formarea de noi conexiuni între celulele creierului, sinteza proteinelor şi repararea leziunilor, sunt reduse, astfel încât supravieţuirea de bază să poată continua.

„Pentru a evita moartea celulară – şi, în cazuri extreme, moartea – din cauza eşecului energetic, celulele private de somn redirecţionează energia de la funcţiile care nu sunt esenţiale în mod acut, pentru a se asigura că există resurse suficiente disponibile pentru funcţiile esenţiale”, a spus Feeney, menţionând că acest compromis este esenţial pentru supravieţuirea celulară şi generală pe termen lung, chiar dacă se face cu preţul unor deficite funcţionale.

Compromisul reflectă o realitate biologică de bază: supravieţuirea este pe primul loc, chiar şi în detrimentul gândirii şi memoriei, a spus Tudor.

Preţul metabolic: creştere în greutate, pofte şi riscul de îmbolnăvire

În timp, prioritizarea supravieţuirii în detrimentul reparării începe să-şi pună amprenta asupra organismului.

Deoarece somnul este crucial pentru procesele de reparare şi întreţinere ale organismului, semnalele inflamatorii cresc, iar repararea ţesuturilor încetineşte. Repararea ţesutului muscular şi producţia de proteine scad, ceea ce poate duce la pierderea masei musculare slabe. Deoarece muşchiul este unul dintre ţesuturile cele mai active din punct de vedere metabolic ale organismului, pierderea masei musculare face metabolismul mai puţin eficient şi reduce numărul de calorii pe care organismul le arde în repaus.

Lipsa somnului poate afecta, de asemenea, comportamentul în moduri care agravează daunele. Lipsa somnului face ca centrele de recompensă din creier să devină mai reactive, în timp ce cortexul frontal — responsabil de luarea deciziilor şi controlul impulsurilor — devine mai puţin activ. Acest lucru face ca alimentele bogate în calorii să fie mai atrăgătoare şi e mai greu de rezistat, ceea ce ajută la explicarea motivului pentru care privarea de somn este asociată cu o poftă mai are şi un aport caloric mai mare.

Din punct de vedere hormonal, situaţia este la fel de perturbatoare. Pierderea somnului creşte nivelul cortizolului, hormonul stresului, determinând organismul să stocheze energie. În acelaşi timp, lipsa somnului reduce sensibilitatea la insulină, ceea ce înseamnă că celulele nu mai răspund la fel de bine la insulină, ducând la creşterea glicemiei şi la disfuncţii metabolice.

„S-ar putea să observaţi că aveţi o poftă mai intensă pentru alimente bogate în calorii, dificultăţi de concentrare, energie scăzută şi o dependenţă mai mare de cofeină pentru a rămâne alert”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Alberto Ramos, profesor de neurologie clinică şi director de cercetare al programului de tulburări de somn de la Universitatea din Miami Miller School of Medicine.

„Toate acestea sunt semnale că organismul dumneavoastră se luptă să-şi menţină intact echilibrul energetic.”, a precizat acesta.

Combinaţia dintre poftele mai intense, rezistenţa la insulină, inflamaţia şi masa musculară redusă creează condiţii care favorizează stocarea grăsimii. Lipsa cronică de somn — a nu dormi în mod regulat numărul recomandat de ore de somn pe parcursul săptămânilor, lunilor sau mai mult — este asociată cu obezitate, boli cardiovasculare şi diabet de tip 2.

Creierul plăteşte un preţ separat

Lipsa somnului afectează nu numai corpul, ci şi capacitatea creierului de a funcţiona şi de a se adapta.

Acumularea de adenozină nu te face doar să te simţi somnoros. Ea activează proteina kinase activată, un senzor de energie celulară care trece celulele în modul de conservare, reducând procesele care consumă multă energie.

În acelaşi timp, astrocitele — celule de susţinere care ajută celulele creierului să funcţioneze corect — eliberează ATP în spaţiul din jurul neuronilor, unde acesta este transformat rapid în adenozină, amplificând şi mai mult semnalul de încetinire şi conservare a energiei.

Pe măsură ce nivelurile de adenozină cresc, activitatea neuronală şi plasticitatea sinaptică — procesele implicate în învăţare şi memorie — încep să încetinească. Rezultatul este gândirea înceţoşată şi memoria slabă pe care majoritatea oamenilor le asociază cu o noapte de somn proastă.

Când acest lucru se întâmplă în mod repetat, efectele pot să nu fie atât de trecătoare pe cât presupun mulţi oameni. „Pierderea cronică de somn forţează creierul să intre într-un deficit de energie, determinându-l să reducă procesele de memorie şi de reparare doar pentru a supravieţui”, a spus Ramos.

Ce vă protejează somnul

Protejarea somnului înseamnă mai mult decât evitarea oboselii — este vorba despre protejarea echilibrului energetic al corpului, a metabolismului şi a funcţiei creierului pe termen lung.

Recomandările generale sugerează ca adulţii să doarmă cel puţin 7 ore în fiecare noapte, însă nevoile individuale variază. Chiar şi o singură noapte de somn insuficient poate duce la deficienţe funcţionale. La oameni, acest lucru este „aproximativ echivalent cu a sta treaz până la ora 3 dimineaţa şi a te trezi totuşi la ora 6 dimineaţa, pentru o singură noapte”, a spus Feeney.

Mulţi oameni încearcă să facă faţă lipsei de somn folosind cofeina, un pui de somn sau recuperarea somnului în weekend, dar aceste strategii oferă doar o uşurare temporară. „Ele nu rezolvă deficitul de energie subiacent din creier şi corp”, a spus Ramos. „A te baza pe aceste strategii pe termen lung poate perturba ritmul natural şi agrava problema.”

Obiceiul cel mai protectiv, potrivit lui Ramos, este consecvenţa. „Menţinerea unor ore regulate de somn şi de trezire ajută la protejarea echilibrului energetic al corpului şi oferă creierului posibilitatea de a-şi reface combustibilul esenţial de care are nevoie pentru a funcţiona la capacitate maximă.”

Somnul sănătos, a adăugat el, este definit nu doar de durată, ci şi de calitate şi de moment. „Somnul sănătos înseamnă să dormi 7-8 ore în fiecare noapte, să respecţi un program regulat de somn şi să te trezeşti simţindu-te odihnit şi plin de energie. Acest tip de somn permite creierului să-şi refacă rezervele de energie, susţinând în acelaşi timp memoria, metabolismul şi starea generală de bine.”

Deoarece oamenii se simt adesea mai bine după ce recuperează somnul, este uşor să presupunem că organismul s-a recuperat complet. Dar unele dovezi sugerează că schimbările metabolice se pot acumula în timp — motiv pentru care cercetătorii susţin din ce în ce mai mult că somnul nu ar trebui tratat ca ceva opţional, ci ca o cerinţă biologică de bază pentru sănătatea pe termen lung.