După SUA, şi Berlinul doreşte să spioneze

Guvernul german a fost în general tăcut cu privire la scandalul programului secret american de supraveghere a comunicaţiilor la nivel mondial, în condiţiile în care Berlinul profită de program şi desfăşoară planuri similare, relatează Der Spiegel.

Există o mulţime de motive pentru care SUA pot fi confruntate pe această temă, în special în Germania, ţară unde există o mai mare conştientizare în privinţa importanţei protecţiei datelor decât în orice altă parte a lumii, şi unde cetăţenii s-au angajat în dispute aprinse chiar şi în cazul eforturilor obişnuite de colectare a datelor, cum ar fi recensământul.

În urma dezvăluirilor, lumea a aflat că directorul Agenţiei Naţionale de Securitate din SUA (NSA), Keith Alexander, având acces direct la serverele unor giganţi americani ai internetului, poate citi, înregistra şi stoca în secret aproape orice tip de comunicare digitală la nivel mondial. Publicul a descoperit, de asemenea, că americanii au o preferinţă pentru a spiona Germania - mai mult decât orice altă ţară din Europa.

Cu toate acestea, guvernul german şi agenţiile de informaţii din această ţară au reacţionat într-un mod blazat la vizita, de acum câteva zile, a directorului NSA, la Berlin, ca şi cum acestora li s-ar fi spus ceva la fel de banal cum ar fi faptul că limba engleză este 'de facto' limba oficială în SUA.

Dezvăluirile privind programul american par să fi picat într-un moment prost pentru Angela Merkel, probabil îngrijorată că vestea ar putea afecta vizita la Berlin, atent planificată, a preşedintelui american Barack Obama în această săptămână. În timpul unei discuţii private, purtătorul de cuvânt al cancelarului german, Steffen Seibert, a reacţionat aproape indignat atunci când Ministerul Justiţiei a cerut o anchetă în această problemă, fiind de altfel singurul minister care putea face o astfel de solicitare. În public, Seibert s-a mulţumit să declare că această problemă 'supărătoare' trebuie examinată în detaliu şi că procesul de evaluare este în curs de desfăşurare. În plus, Ministerul de Interne a anunţat că a discutat problema cu agenţiile americane. O preocupare reală ar fi sunat însă diferit, remarcă Der Spiegel.

Potrivit Der Spiegel, ceea ce este surprinzător la programul NSA este dimensiunea şi profesionalismul său. Dincolo de acestea, obiectivele sale sunt împărtăşite şi de agenţii din alte ţări şi, mai presus, de BND, agenţia de informaţii externe a Germaniei, care în prezent îşi extinde semnificativ capacităţile. Anul trecut, şeful BND, Gerhard Schindler, a vorbit în faţa Comisiei bugetare Confidenţiale din cadrul Bundestagului despre un program secret care, în opinia sa, ar transforma BND într-un jucător internaţional important. Schindler a declarat că BND vrea să investească 100 de milioane de euro în următorii cinci ani. Banii ar urma să finanţeze până la 100 de noi locuri de muncă în departamentul de supraveghere tehnică, dar şi îmbunătăţirea capacităţilor IT.

Până la sfârşitul anului 2018, agenţia germană intenţionează să devină un fel de mini-NSA şi să poată concura pe piaţa spionajului mondial. Legiuitorii germani au aprobat deja 5 milioane de euro pentru 2014, însă există încă dispute privind restul finanţării.

Până în prezent, capacităţile de monitorizare ale BND au fost însă cu mult mai modeste decât cele ale fratelui său mai mare, NSA, dar practic ele funcţionează după aceleaşi principii, explică Der Spiegel.

Cel mai important control al traficului de date are loc la Frankfurt, într-un centru de prelucrare a datelor deţinut de Asociaţia Industriei Internetului din Germania. Prin acest hub - cel mai mare din Europa - e-mailurile, apelurile telefonice, conversaţiile pe Skype şi sms-urile curg din regiunile care interesează BND-ul, cum ar fi Rusia şi Europa de Est, dar şi din zonele de criză, cum ar fi Somalia, ţările din Orientul Mijlociu sau state ca Pakistan şi Afganistan.

Legislaţia germană permite BND să monitorizeze orice formă de comunicare în componenţa căreia intră un element străin, fie că este vorba de o conversaţie pe telefonul mobil, un chat pe Facebook sau o comunicare prin AOL Messenger. În scopul 'supravegherii strategice a comunicaţiilor', agenţiei de informaţii externe îi este permis să copieze şi să evalueze 20% din acest trafic de date şi există chiar şi o reglementare prin care furnizorii germani 'pot păstra o copie completă a telecomunicaţiilor'.

Pe de altă parte, prin contrast cu NSA, BND a fost copleşită de această bogăţie de informaţii. Anul trecut, agenţia a monitorizat sub 5% din informaţii, adică fiecare al 20-lea apel telefonic, e-mail sau schimb de informaţii pe Facebook. În anul 2011, BND a utilizat peste 16.000 de cuvinte de căutare pentru a tria în acest flux de date.

În ultimii ani, oficialii BND au rafinat continuu metodele lor de investigare. Dacă în 2010, BND a citit aproximativ 37 de milioane de e-mail-uri, inclusiv un torent de spamuri, în 2011, atunci când metodele s-au îmbunătăţit, au fost citite doar 2,9 milioane de mailuri, iar anul trecut circa 900.000.

Cu toate acestea, indignarea oficială a Germaniei cu privire la programul american de supraveghere a rămas în mare parte tăcută, parţial - scrie Der Spiegel - deoarece autorităţile germane beneficiază de multe ori de secretele americanilor. Astfel, informaţiile furnizate de NSA au jucat un rol în aproape orice caz important de terorism din Germania din ultimul deceniu. Spre exemplu, informaţiile furnizate de NSA au condus la arestarea şi condamnarea unor potenţiali terorişti din 'celula Sauerland', condusă de Fritz Gelowicz. De asemenea, în 2006, NSA interceptat schimbul de e-mailuri dintre un grup de islamişti din Germania, care plănuiau să plaseze bombe în această ţară şi în Pakistan.