Dosar: Mecanismul fraudei în fotbalul românesc (VII) – Folosind slăbiciunile statului

Epoch Times România” încheie azi, fără a pune, însă, punct, seria de materiale despre dosarul transferurilor din fotbal, autorul încercând să devină ”avocatul diavolului” şi să demonstreze că vinovăţia celor condamnaţi poate fi împărţită, şi ar trebui să fie, şi cu oficiali ai statului, cu alţi conducători ai cluburilor implicate, cu şefii Federaţiei, ba chiar cu reprezentanţi ai Fiscului. De ani de zile toată lumea ştie sistemul corupt din fotbal, presa îl pune pe tapet de fiecare dată, dar nu se întâmplă nimic.

Toţi cei condamnaţi în dosarul transferurilor din fotbal se declară nevinovaţi şi, mai mult, se consideră victime ale sistemului. ”Nu pot fi condamnat pe probabil, în rechizitoriu există aproximări şi probabilităţi. Rapid nu a reclamat că n-a primit banii”, spune impresarul Victor Becali vorbind despre transferul lui Florin Bratu din Giuleşti la Galatasaray, transfer de pe urma căruia feroviarii s-au ales cu doar 100.000 de euro dintr-un total (raportat de turci) de circa 2,8 milioane de euro! ”Mă consider total nevinovat, sunt îngrijorat de ceea ce se întâmplă în România”, a spus şi Cristi Borcea, aflat acum în SUA, care s-a justificat afirmând că el a făcut doar ceea ce l-a delegat Consiliul de Administraţie să facă. Gigi Neţoiu a spus că ”sentinţele s-au dat la comandă”, iar Borcea a adăugat că ”unele comentarii sunt de râs, procurorii nu înţeleg fenomenul fotbal!”. ”E o condamnare politică”, a mai spus Neţoiu.

George Copos a fost, întotdeauna, un maestru în a folosi slăbiciunile statului, ale legilor. ”Ceea ce nu este interzis prin lege, este permis”, a fost mereu motto-ul lui Copos, preluat apoi de majoritatea celor implicaţi. Scrie undeva în lege că un ”mediator” al unui transfer nu poate primi 90% din valoarea tranzacţiei, iar clubul de unde pleacă jucătorul, doar 10%? Nu. Scrie (scria) undeva că o societate nu poate fi abandonată, cu datorii cu tot, iar o altă să răsară pe ruinele precedentei, curată ca lacrima? Nu. Scrie undeva că un fotbalist nu poate fi cedat gratis unei societăţi, atâta vreme cât gestul este aprobat de Consiliul de Administraţie al clubului? Nu.

Marea hibă a celor implicaţi în aceste scandaluri a fost aceea că s-au lăcomit la bani. Aşa se face că ei au ”uitat” anumite sume de bani, iar neplata impozitelor pe aceste sume a atras reacţia statului. Dacă Copos, de exemplu, ar fi plătit impozit pe ”comisionul” său, probabil că justiţia nu ar fi intervenit. De la această lăcomie a plecat, însă, totul.

Ioan Becali, Victor Becali, Gică Popescu, George Copos, Mihai Stoica, Cristian Borcea, Jean Pădureanu şi Gigi Neţoiu, adică cei opt condamnaţi din dosarul transferurilor, au depus apel şi aşteaptă acum verdictul final. Prima instanţă i-a achitat, a doua i-a condamnat, iar ultima va pune decizia finală. Mulţi anticipează deja verdictul considerând că cei opt vor fi achitaţi sau în cel mai rău caz pentru ei, vor fi condamnaţi cu suspendare şi puşi să plătească sumele cu care au păgubit bugetul de stat şi pe cel al cluburilor.

Chiar şi în această ultimă parte a procesului, când statul ar fi trebuit să nu facă greşeli, ele au apărut totuşi, dându-le apă la moară celor aflaţi în boxa acuzaţiilor. Presa – mereu presa – a descoperit faptul că soţul judecătoarei Viorica Costiniu, una dintre judecătoarele care i-a condamnat pe cei opt, este arestat de DNA şi, în consecinţă, de aici şi până la a lansa acuzaţia că este şantajabilă de către procurorii anticorupţie, cei care i-ar vrea condamnaţi pe cei opt, nu a fost decât un pas. În mod normal, judecătoarea nu ar fi avut dreptul de a face parte din acest proces, iar condamnarea dictată de ea poate fi considerată nulă…

Incă o portiţă, de această dată de salvare, nu de facilitare a operaţiunilor ”oamenilor de afaceri” din fotbal, a fost oferită de statul român celor opt. Pe care, aşa cum ne-au obişnuit deja, Copos & Co o vor folosi din plin.