Dosar: Mecanismul fraudei în fotbalul românesc (III) – Enigmaticul domn Versluis şi cunoscuţii fraţi Becali

Johan Versluis este numele unui avocat olandez fără de care mecanismul de fraudare a statului de către oficialii fotbalului românesc nu ar fi existat. Numele său apare aproape în toate cazurile unor transferuri dubioase, el fiind cureaua de legătură prin care banii “rupţi” din sumele de transfer ajungeau în conturile lui Ioan Becali, Victor Becali, George Copos, Cristian Borcea s.a.m.d.

Mecanismul fraudei era simplu: Versluis primea, prin intermediul unor firme diferite, cesionarea gratuită a drepturilor federative de transfer ale jucătorilor sau măcar un procent din valoarea fotbalistului. El vindea jucătorii mai departe unor cluburi, iar din suma primită, o parte intra în conturile cluburilor din România, iar cealaltă parte în buzunarele intermediarilor, de cele mai multe ori conducătorii grupărilor implicate. Avocatul olandez primea 2% din suma tranzacţiei, deşi nu depunea aproape nici un efort, căci transferurile erau realizate de impresarii Ioan şi Victor Becali sau chiar de conducătorii de club, firmele avocatului olandez nefăcând altceva decât să „jongleze” cu banii intraţi în conturile sale şi să îi trimită spre conturile conducătorilor români.

Diferenţa însuşită a fost virată unor firme tip SRL din Olanda (Phoenix BV, Intermark Internaţional, ambele din Rotterdam, Van Duisboden BV, Pyralis din Amsterdam), care erau deţinute de avocatul olandez. Acesta vira apoi banii în conturile firmelor Tierney Int. Ltd., Star Advisors SA şi Star Ventures SA, toate cu sediul în Insulele Virgine Britanice, cunoscut paradis fiscal al firmelor off-shore. Ulterior, aceleaşi sume de bani erau trimise la diverse bănci din Europa (Gibraltar, Luxemburg, Elveţia), iar de aici, din contul personal al lui Ioan Becali, au fost transferaţi în conturile aparţinând lui Victor Becali din România. Acesta din urmă a efectuat retrageri în numerar din aceste conturi în cuantum de 4,5 milioane euro, susţin procurorii.

Conform rechizitoriului, între Gheorghe Copos, Cristian Borcea, Ioan Becali şi Victor Becali, Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu şi Gheorghe Neţoiu au avut loc transferuri bancare din sumele sustrase, banii fiind viraţi reciproc, în conturile personale, fără justificare (împrumuturi fictive, „transferuri bancare incidentale” – concept inexistent în activitatea bancară).

Avocatul olandez a fost implicat în transferul fotbaliştilor Ionel Ganea de la Gloria Bistriţa la VfB Stuttgart (prin firma Phoenix BV, suma scoasă, practic, din bugetul cluburilor fiind de 1,4 milioane dolari), Paul Codrea de la Dinamo la Genoa (tot prin Phoenix BV, suma ajunsă în buzunarul acţionarilor fiind de 2,63 milioane de dolari), Florin Cernat de la Dinamo Bucureşti la Dinamo Kiev (aceeaşi Phoenix BV, suma intrată în alte buzunare fiind de 500.000 de dolari), Bogdan Mara de la Dinamo la Alaves (o altă firmă a avocatului, Bedrijskundig Adviesbureau AL Van Duivenboden BV, suma în cauză fiind de 200.000 de dolari), Lucian Sînmărtean de la Gloria Bistriţa la Panathinaikos Atena (Intermark Internaţional din Rotterdam, suma direcţionată către acţionari fiind de 300.000 euro), Dan Alexa de la Dinamo la Guoan Beijing (firma Pyralis, 403.000 de dolari scoşi, practic, din contabilitatea lui Dinamo), Adrian Mihalcea de la Dinamo la Chunam Dragons (menţionata Bedrijskundig Adviesbureau AL Van Duivenboden BV, banii direcţionaţi către acţionarii dinamovişti fiind în sumă de 350.000 de dolari).

Dacă Johan Versluis este numele avocatului olandez fără de care mecanismul de fraudare a statului de către oficialii fotbalului românesc nu ar fi existat, în străinătate, atunci numele firmei Internaţional Sport Management şi al fraţilor Becali sunt cele fără de care afacerea nu ar fi putut avea loc în România. Foarte profitabilă şi extrem de dispusă la astfel de tranzacţii s-a dovedit a fi fosta firmă a fraţilor Becali, Internaţional Sport Management (ISM). Ca de obicei, şi în acest caz mecanismul era simplu şi a fost ilustrat cel mai bine de transferul lui Nicolae Miţea la Ajax Amsterdam. Astfel, Cristian Borcea a semnat în numele clubului Dinamo acordul de transfer pentru fotbalistul Miţea fără să aibă pretenţii financiare, deşi jucătorul era, la acea vreme, extrem de apreciat atât pe plan intern, cât şi internaţional. În realitate, însă, conform actelor venite din Olanda, Ajax Amsterdam a plătit 800.000 de dolari în contul firmei Internaţional Sport Management, unde administratori erau fraţii Ioan şi Victor Becali, cei care primiseră gratis un jucător de echipa naţională. Cazul Miţea nu este singular, ISM cumpărând mai mulţi jucători la preţuri de nimic – sau chiar gratis – pentru a-i vinde apoi pe sute sau chiar milioane de dolari sau euro. Iar banii intrau în contul ISM, nu al cluburilor, de unde erau redirecţionaţi (şi) către cei care îşi dăduseră acordul ca fotbaliştii să plece gratis de la cluburile lor.