Dosar: Mecanismul fraudei în fotbalul românesc (V) – Interviu cu un “necunoscut”

Personajul principal al interviului de mai jos a fost pentru câţiva ani unul dintre cei mai importanţi factori de decizie ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Bucureşti, încercând să descâlcească iţele datoriilor cluburilor bucureştene – cele mai mari sume din ţară - dar legislaţia şi chiar slujbaşi ai statului i-au făcut misiunea aproape imposibilă. Fostul oficial al fiscului îşi aminteşte că avea probleme nu numai cu inventivitatea din ce în ce mai mare a oamenilor de fotbal, ci şi cu lipsa de cooperare din partea unora dintre instituţii ale statului, care tergiversau la nesfârşit trimiterea unor acte privind situaţia financiară a cluburilor. „Epoch Times România” a realizat un interviu „domnul de la fisc”, care a acceptat, sub acoperirea anonimatului, să ofere câteva detalii despre lupta pe care a dus-o cu „morile de vânt”.

- Cluburile bucureştene au datorii de zeci de milioane de euro. Ce a făcut fiscul bucureştean în sensul recuperării lor?

- Am avut mereu controale în desfăşurare la toate cluburile. E foarte greu de luptat cu aceşti datornici. Să luăm cazul Sportului Studenţesc, unde datoriile depăşeau 8 milioane de euro. Conturile le sunt blocate, nu au patrimoniu, nu au nimic...

- Dar Steaua?

- La AFC Steaua, cel mai mare datornic al sectorului 6, am constatat că bunurile pe care le mai are societatea sunt un fax, un televizor şi o imprimantă. Din ele ar fi trebuit să recuperăm prejudiciul de zeci de milioane...

- Deci, cauze fără ieşire!

- Da şi nu chiar... Există şi două acţiuni pe care fiscul le poate aplica după ce se constată prejudiciul. Prima, de a constata stopajul la sursă pe care l-au făcut patronii. Ei au reţinut banii şi, în loc să îi dea statului ca impozit pentru asigurări medicale sau sociale, i-au folosit în alte scopuri. Stopajul la sursă intră sub incidenţa codului penal, pentru asta se face dosar penal! Al doilea mod prin care se poate reacţiona este de a dovedi reaua credinţă a celor implicaţi şi atragerea în solidar. Prin lăsarea de izbelişte a societăţilor cu datorii, prin trecerea fotbaliştilor pe alte asociaţii, patronii au tăiat orice posibilitate ca acestea să îşi poată plăti datoriile. Şi în acest caz se ajunge în instanţă.

- Cum apreciaţi datoriile pe care le-au făcut cluburile de fotbal?

- Imense. Să facem o comparaţie: un sector din Bucureşti este, în ceea ce priveşte activitatea fiscală, echivalentul a 2-3 judeţe din ţară, la un loc. Şi să mai spunem că AFC Steaua, de exemplu, este cel mai mare datornic al sectorului 6. Aşa vă daţi seama mai bine de mărimea acestor datorii.

- Cine ar fi trebuit să vă ajute în aceste cazuri pentru ca procesul de recuperare a datoriilor să meargă mai repede?

- Parchetul General, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul de Finanţe, instanţele de judecată... Din păcate, toată lumea are problemele cu instanţele, pentru că dacă sunt 7 instanţe sunt şi 7 soluţii! Justiţia trebuie să dea soluţiile legale în aceste cauze ale cluburilor şi nu numai. Aveam nevoie de sprijin pentru a nu fi fericiţii posesori ai unor hotărâri judecătoreşti pe care nu le putem pune în aplicare.

- La un moment dat erau inspecţii fiscale la toate cluburile de fotbal din capitală. Ce s-a întâmplat cu ele?

- Cele mai multe au fost suspendate temporar pentru că se aşteptau cu lunile răspunsuri la unele solicitări pe care le-am cerut la Ministerul Finanţelor. Fără acele acte nu aveam cum să înaintăm.

- Ce spuneau cei implicaţi?

- Vedeţi dumneavoastră, e foarte greu să “dezgropi morţii” şi să ceri bani cuiva pentru o datorie mai veche, neonorată, fără să se spună ba că e o acţiune politică, ba că e una economică... La nivel declarativ toată lumea spune “să plătească, sunt banii statului”, dar când ajungi la ei se miră... “de ce eu?”

Sportul Studenţesc a vândut în ultimii ani aproape o echipă, jucători de milioane de euro... Mazilu, Costin Lazăr, Bălan, Stăncioiu, Stanca, Sorin Rădoi, Rusu, Cruceru, Maxim, Bucur... Unde sunt banii, de ce nu au ajuns la bugetul statului?

- Domnul Şiman spunea, şi actele îi dădeau dreptate, că doar a împrumutat clubul, iar acum îşi ia banii înapoi din aceste transferuri. Singura acţiune pe care am putut-o face împotriva Sportului a fost atunci când au retrogradat din cauza datoriilor. Aşa au ajuns dintr-o echipă care dorea să joace în UEFA (n.r. - în acel sezon, Sportul s-a aflat până în ultimele 2-3 etape în lupta pentru titlu), una retrogradată din cauza datoriilor.

- Am constatat o situaţie hilară. Aceşti datornici cer instanţelor ca societăţile respective să fie declarate falimentare, caz în care nu ar mai plăti banii restanţi. Practic, e vorba de o acţiune a statului împotriva... statului, pentru că prin lichidarea societăţilor, statul nu mai are de la cine să îşi recupereze datoriile!

- Ce să vă spun... Judecătorul sindic era cel care lua decizia la momentul respectiv, iar dacă se declara falimentul, noi făceam apel. Monotorizam pe instanţe societăţile pe care le vizăm şi, în cazul în care cereau lichidarea, făceam apel.

- Cand vom putea vorbi de normalitate în ceea ce priveşte partea financiară a fotbalului?

- Deja cluburile începuseră să plătească aşa cum trebuie datoriile curente. Rămâne să vedem ce vor face cu datoriile „istorice“, căci ele trebuie asumate de cineva. E vorba de aceiaşi oameni care se află şi acum în fruntea cluburilor bucureştene.