Dosar: Comoara ascunsă din jurul Bucureştiului

Primăria Municipiului Bucureşti pare a fi realizat că are la îndemână o adevărată comoară în jurul Capitalei, ascunsă de bălării şi gunoaie, care ar putea fi exploatată în scop turistic, la nivelul administraţiei locale lucrându-se la realizarea unui proiect prin care cele 18 forturi şi 18 baterii din centura de fortificaţii a Capitalei să fie scoase la lumină. Cu prilejul prezentării proiectelor privind refacerea şoselei de centură, administraţia locală a anunţat şi faptul că intenţionează să valorifice prin turism reţeaua de fortificaţii din arealul periurban al municipiului Bucureşti, în acest sens urmând a se face o selecţie a celor 18 forturi şi 18 baterii din centura de fortificaţii pentru a se vedea care dintre aceste obiective pot fi amenajate din punct de vedere turistic.

"Epoch Times România" îşi propune să vă prezinte ce reprezintă această comoară uitată a Bucureştiului, de existenţa căreia mulţi nici nu ştiu. Trecutul, prezentul şi viitorul acestor obiective s-au născut dintr-o idee a Regelui Carol I, în urmă cu peste 120 de ani, şi ar putea fi readuse la viaţă printr-o decizie a administraţiei actuale a Municipiului Bucureşti.

Există un proiect european pentru prezervarea acestora

În jurul Bucureştiului, pe şoseaua de centură, majoritatea abandonate, se ascund 36 de clădiri care în urmă cu circa o sută de ani alcătuiau sistemul de fortificaţii al Capitalei. Construcţiile masive, ascunse sub bălării, gunoaie sau, cel mai grav, nepăsare, se dezintegrează, dar încă mai pot fi salvate şi pot reprezenta o adevărată comoară turistică până acum deloc exploatată. "Centura are o importanţă deosebită, pentru că e unul dintre ultimele sisteme de fortificaţii omogene în jurul unei capitale după planul celebrului general Brialmont şi reprezintă stadiile finale ale fortificaţiilor detaşabile. Proiectul de readucere la lumină a acestora reprezintă primul pas în cercetarea necesară pentru valorificarea acestora, după care e nevoie de un proiect pentru restaurarea şi punerea lor în valoare", crede Sergiu Isopescu, cercetător la Institutul pentru Studii Militare, care spune că în alte ţări există ONG-uri care se ocupă de punerea lor în valoare şi Proiectul european Luxemburg pentru prezervarea acestora. "Pentru aceasta însă este nevoie de demilitarizarea lor şi de înscrierea acestor construcţii pe Lista monumentelor istorice, pentru a le proteja. Centura de fortificaţii din jurul Amsterdamului, de exemplu, este pe Lista Patrimoniului Mondial. Cred că oraşul ar avea mult de câştigat, din punct de vedere turistic, economic şi cultural, dacă centura ar fi valorificată", mai spune cercetătorul.

Carol I şi Henri Alexis Brialmont, părinţii sistemului de fortificaţii

Istoria centurii fortificate a Bucureştiului începe odată cu venirea pe tronul României, în 1866, a lui Carol I. Prinţul de 27 de ani a fost primul care a pus problema construirii unor forturi care să apere capitala în cazul unui pericol extern. În anul 1882, după obţinerea independenţei ţării, o nouă comisie reîncepea studiile întrerupte din cauza războiului, terminat în 1877. Carol I l-a invitat la Bucureşti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut şi apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificaţii pentru oraşele Liege, Namur, Anvers. Doi ani mai târziu, belgianul a alcătuit un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea construirea unei centuri de 70 de kilometri, care să aibă 18 forturi şi 18 baterii intermediare, cu o distanţă de aproximativ 2 kilometri între ele. Artileria avea să fie plasată sub cupole cuirasate, iar 33.000 de soldaţi urmau să populeze fortificaţiile. Costul total al lucrărilor, preconizat de Brialmont, era de 88.275.080 lei aur, adică echivalentul a circa 500 de milioane de euro.

Lucrările au început în 1884, iar fiecare fort a luat numele localităţii în apropierea căreia era construit. În 1888, Carol I a vizitat pentru prima oară centura de fortificaţii. Lucrările la fortificaţii se încheiau în 1894, după 10 ani de la începerea lor, costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, adică echivalentul a 613 milioane de euro, egale cu bugetul armatei române pe trei ani. Proiectul a fost unul grandios, suprafaţa totală a construcţiilor depăşind 120 de hectare. Şoseaua şi calea ferată construite special pentru a uşura accesul la fortificaţii au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de pământ cu o grosime între 2 şi 8 metri, pe care a crescut mai târziu vegetaţie.

Dezvoltarea explozivilor şi a aviaţiei a pus sistemul pe butuci

Paradoxal, fortificaţiile nu au fost folosite niciodată. Insuficienţa garnizoanei, a trupelor de geniu şi a armamentului, precum şi întreţinerea din ce în ce mai greoaie a forturilor, au condus la dezactivarea centurii Bucureştiului în 1914 şi dezarmarea completă mai târziu. Armata germană, bine pregătită pentru asediul capitalei, a avut o mare surpriză să descopere că Bucureştiul fusese dezarmat chiar înainte de intrarea în război. Din câte se pare, soarta forturilor a fost pecetluită de dezvoltarea remarcabilă a explozivilor şi a aviaţiei. Realizând acest fapt, responsabilii militari români din acele vremuri au transformat toate piesele de artilerie din forturi în artilerie mobilă.

Din acel moment, sistemul a intrat în dizgraţie, iar utilizarea sa iniţială abandonată. Azi au mai rămas 17 forturi şi 13 baterii intermediare, din cele 36 de construcţii, restul fiind distruse din cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de muniţii. Cele mai multe dintre ele sunt degradate, părăsite şi inundate. Majoritatea se află pe teritoriul unor unitati militare, dar nu au mai fost folosite nici măcar ca depozite. Unele au găzduit sau mai găzduiesc ciupercării ori depozite de murături, iar premianta este o baterie care a fost transformată în hotel. Una din 36.

Ce se întâmplă acum cu cele 36 de obiective

Arhitectul Ştefan Cristescu propune valorificarea bateriilor şi a forturilor, o oportunitate care se conturează odată cu extinderea oraşului. Acelaşi tip de construcţii din Franţa, Belgia sau Olanda au fost transformate în centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distracţii sau chiar cluburi de noapte.

Din cele 36 de fortificaţii – 18 forturi şi 18 baterii intermediare – s-au păstrat până astăzi 17 forturi întregi, cu modificări minore, şi 14 baterii intermediare întregi, o parte cu modificări. Un fort este parţial explodat şi 4 baterii au explodat din cauza neatenţiei şi au fost demolate complet. Dintre forturile şi bateriile care mai există, doar un fort mai este electrificat şi folosit (neoficial) ca muzeu, în timp ce una dintre baterii a fost renovată complet.

Fortul 1 Chitila este singurul care a respectat planurile originale ale generalului Brialmont. Fortul este abandonat, dar galeriile din partea vestică sunt folosite ca depozit de către o firmă privată.

Bateria 1-2 Chitila - se află în incinta unui poligon de trageri al armatei române. Accesul este interzis, iar fotografiatul este permis numai în condiţii speciale. Fiind un obiectiv bine întreţinut şi parţial electrificat, a fost chiar şi scena unor secvenţe de film.

Fortul 2 Mogoşoaia - intrarea se face pe un pod, care în trecut era mobil, retractabil, aspect unic în construcţia forturilor. Fortul se află acum în incinta unei fabrici de murături, este abandonat, iar accesul este interzis.

Bateria 2-3 Mogoşoaia a explodat în anul 1919, omorând 13 militari şi 2 civili, după ce au fost detonate din neatenţie 32 de vagoane de dinamită. O explozie ulterioară, în care au mai murit doi oameni, a şters orice urmă a bateriei.

Fortul 3 Otopeni - este astăzi împărţit în două, o parte fiind în incinta unei unităţi militare, unde accesul este strict interzis, iar alta este ocupată de fabrica Zarea, care a amenajat un depozit de băuturi, care se poate vedea şi chiar vizita.

Bateria 3-4 Otopenia fost până nu demult singura care mai păstra o parte din structura metalică a unei turele, dar între 2008 şi 2012, metalul a fost demontat complet de hoţii de fier vechi.

Fortul 4 Tunari este cel mai mic dintre forturi şi se află în incinta unei unitati militare. Şanţul de apărare este în permanenţă inundat.

Bateria 4-5 Tunarie ste complet abandonată, iar accesul se face fără probleme din şoseaua de Centură. Şanţul nu este inundat, astfel că se întră chiar pe accesul principal.

Fortul 5 Ştefăneşti este denumit fort acvatic, datorită lacului permanent care se află în şanţul de apărare. Se află în cadrul unei unităţi militare şi este folosit ca depozit.

Bateria 5-6 Ştefăneşti este singura fortificaţie din Cetatea Bucureşti care a fost renovată complet, aparţinând astăzi Ministerului de Interne. Nu este accesibilă turiştilor.

Fortul 6 Afumaţi, una dintre cele mai spectaculoase şi mai complexe lucrări de acest gen din România. Este fortul cu cele mai multe turele (9) şi prin urmare cele mai multe galerii. Este complet abandonat şi accesibil turiştilor dornici de o mică aventură.

Bateria 6-7 Afumaţi - se află la adăpostul unor firme private care şi-au construit depozite chiar pe terenul dinspre şosea. Bateria pare abandonată, nu se aflăîntr-o unitate militară, dar este extrem de bine păzită de gardienii de la depozite

Fortul 7 Pantelimon se află în incinta a trei unităţi militare şi nu poate fi vizitat. Turelele par astupate complet şi faţada dinspre interior este modificată prin adăugarea de porticuri sau chiar construcţii anexe.

Bateria 7-8 Pantelimon - în anul 2008, era complet abandonată şi putea fi vizitată, dar în 2012 s-a reactivat unitatea militară în incinta căreia se află şi accesul nu mai este permis.

Fortul 8 Cernica - este în incinta unei unităţi militare, dar este abandonat şi accesibil. Turelele par astupate, iar una dintre galerii a fost distrusă parţial de o explozie datorită folosirii în trecut ca depozit de combustibili.

Bateria 8-9 Cernica a fost demolată sau a explodat, fără a exista vreo dovadă pentru nici una dintre afirmaţii. Terenul bateriei este abandonat şi folosit ca platformă pentru deşeuri. Este posibil ca anumite galerii să fie îngropate, astfel că eventuale săpături în zonă ar putea să elucideze misterul dispariţiei de la suprafaţă a acestui obiectiv.

Fortul 9 Căţelu este în incinta unui poligon de trageri şi accesul este interzis. Este singurul fort aproape complet distrus de mai multe explozii ale muniţiilor care au fost depozitate aici în anii '20.

Bateria 9-10 Căţelu este cea mai cunoscută şi vizitată baterie de la centură, fiind complet despădurită şi situată lângă un drum important, autostrada spre Constanţa. Este utilizată ocazional de jucătorii de airsoft.

Fortul 10 Leurdeni a fost împărţit în două, şanţul şi galeria posterioară fiind până nu demult parte a unei unităţi militare, iar galeria şi restul fortului au fost depozit privat. Astăzi, întreg fortul este abandonat, unitatea desfiinţată, iar hoţii de fier vechi sunt stăpânii locului.

Bateria 10-11 Leurdeni astăzi, structura ei a fost puţin modificată, apărând anexe din zidărie în şanţ şi anumite galerii fiind astupate. Se află pe terenul unei proprietăţi private, dar se poate vizita.

Fortul 11 Popeşti se află pe terenul unei unităţi militare, în cadrul unui poligon de trageri, unde accesul este interzis.

Bateria 11-12 Popeşti se află în incinta Complexului turistic Mioriţa şi este utilizată ca depozit (magazie) pentru complexul turistic, neputând fi vizitată.

Fortul 12 Berceni se află pe terenul Remat Bucureşti Sud, fiind imposibil de primit informaţii în ceea ce priveşte construcţia. Din cauza inundaţiilor, nu se ştie dacă accesul în fort mai este posibil fără cizme înalte de cauciuc.

Bateria 12-13 Berceni este în incinta unei unităţi militare, unde accesul şi fotografiatul sunt interzise. Cel mai probabil este folosită ca depozit.

Fortul 13 Jilava - cedarea lui către Ministerul de Interne şi utilizarea ca închisoare politică (după Al Doilea Război Mondial) i-a adus modificări minore în structură, mai ales în şanţul posterior. În prezent este scos din uz, dar încă se mai află în incinta Penitenciarului Jilava. Accesul se face numai ocazional, organizat, având în vedere că se intenţionează transformarea lui în muzeu memorial al victimelor comunismului. Fortul 13 Jilava este singurul care dispune de o pagină specială de Facebook.

Bateria 13-14 Jilava - în prezent, accesul este restricţionat, fiind amplasată în incinta Arhivei Naţionale de Film – obiectiv militar! În interior sunt aruncate deşeuri cinematografice deosebit de inflamabile, care printr-o mică neatenţie pot distruge bateria.

Fortul 14 Broscarei este bine adăpostit de o unitate militară, accesul şi fotografiatul fiind interzise.

Bateria 14-15 Broscarei se află în spatele Institutului de Fizică Atomică din oraşul Măgurele. Ultima ei utilizare a fost ca depozit de deşeuri radioactive provenite de la reactorul din apropiere, pe vremea când acesta funcţiona. Bateria nu aparţine nimănui, deşi se află în vecinătatea Institutului de Cercetare a Metalelor Radioactive şi a unei vulcanizări.

Fortul 15 Măgurele este al doilea cedat către Ministerul de Interne. Astăzi se află în incinta Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, principala cazarmă pentru jandarmii ce activează în capitală. Accesul şi fotografiatul sunt interzise.

Bateria 15-16 Măgurele - în imediata apropiere a fost amenajat un poligon de testare a grenadelor (unitate militară), dar bateria nu face parte din acest poligon, fiind complet abandonată. Se află printre cele mai bine conservate baterii, fără prea multe deşeuri, în ciuda faptului că este în paragină.

Fortul 16 Bragadiru - se află în incinta unei unităţi militare parţial abandonate, în faţa lui existând şi o fabrică abandonată de beton, uşor accesibilă. De altfel, şi fortul este în paragină.

Bateria 16-17 Bragadiru - face parte din lista neagră a celor distruse din cauza neglijenţei în serviciu, fiind folosită ca depozit de muniţii, care a explodat. Pe terenul fostei baterii au fost amplasate nişte hale de depozitare ale unei firme private.

Fortul 17 Domneşti este în interiorul unei unităţi militare, unde accesul şi fotografiatul nu sunt permise. La Fortul Domneşti au avut loc de-a lungul timpului două explozii, una în anul 1923 şi alta în 1932, soldate cu 17 morţi.

Bateria 17-18 Domneşti este abandonată, fiind în imediata apropiere a terenului SC Titan Mar, care a ocupat jumătate din terenul din spatele bateriei. Terenul bateriei este împrejmuit cu gard discontinuu, iar la intrarea principală există o poartă metalică. Bateria este locuită de persoane fără adăpost.

Fortul 18 Chiajna - este singurul fort aflat în interiorul şoselei de Centură, restul fiind în exteriorul acesteia. Fortul se află în custodia SC Legume Fructe Militari SA. Este parţial abandonat, iar în galerie încă mai sunt depozite de murături, izolate cu ziduri şi porţi metalice de restul fortului.

Bateria 18-1 Chiajna a explodat în anul 1921, omorând 8 militari. Terenul acesteia se află lângă Gara Chiajna.

Volumul "Cetatea Bucureşti – Fortificaţiile din jurul Capitalei”, scris de Cornel Scafeş şi Ioan Scafeş şi publicat la editura Alpha MDN reprezintă principalul material bibliografic pentru acest articol. Monografia este structurată în capitole despre istoric, prezentarea forturilor şi bateriilor, armament, date economice, trupe care au activat, precum şi un scurt inventar al situaţiei obiectivelor.