Analist: Rezultatul alegerilor pentru Capitală va fi decis de Ciceală şi Anca Alexandrescu / Dacă pierde Ciucu, Bolojan e "mâncat" de lupii din PNL
Jurnalistul Sebastian Zachmann, realizatorul emisiunii "Insider Politic" şi redactor-şef al publicaţiei Cotidianul, a vorbit, într-o interviu acordat jurnaliştilor Matei Udrea şi Petrişor Obae de la "Pagina de Media", despre cursa electorală a momentului - alegerile pentru funcţia de primar general al Capitalei.
Sebastian Zachmann: Aş vrea să răstorn puţin discuţia asta despre Primăria Capitalei. Ar şoca dacă aş spune că rezultatul alegerilor pentru Primăria Capitalei va fi decis de două doamne? Şi anume Anca Alexandrescu şi Ana Ciceală? Hai să explic de ce.
Anca Alexandrescu rupe foarte mult din voturile lui Daniel Băluţă, iar în partea cealaltă avem canibalizarea tradiţională a dreptei. Dreapta, de fiecare dată în ultimii 35 de ani, spune: am învăţat din greşelile trecutului şi când îi întreb „cum aţi învăţat”, răspunsul e „păi cum, ne punem mai mulţi candidaţi care să-şi rupă voturile între ei”. În situaţia asta suntem. Vine presiunea societăţii civile, a publicului de dreaptă, a publicului fidel fiecărui candidat şi începe apoi lupta internă. Candidatul meu e mai bun, celălalt e mai frumos, bă ăla-i mai deştept, bă ăla a avut rezultate. (...)
Poate că pare simplist ce spunem noi acum, dar asta se întâmplă în politica românească, pe zona de dreaptă, în ultimii 35 de ani. Deci, dacă Anca Alexandrescu reuşeşte să rupă cât mai mult din voturile lui Daniel Băluţă, un candidat de dreaptă pleacă favorit.
Nu mă întreba cine-i acel candidat de dreapta, pentru că în acest moment... Dacă ne uităm la sondaje, Ciprian Ciucu are în spate publicul sau, nu doar fidel. Oameni care nu sunt impresionaţi de omul politic Ciprian Ciucu, dar care sunt convinşi că administratorul Ciucu din Sectorul 6 poate să ofere o faţă mai bună a Bucureştiului. Deci Ciucu ar avea o şansă să-l învingă pe Băluţă, profitând de implicarea Ancăi Alexandrescu în campania electorală.
De cealaltă parte, trebuie spus foarte clar că USR are cel mai numeros public în Bucureşti. Şi aici vorbesc pe cifre, nu pe percepţii. USR a fost partidul care a obţinut cele mai multe voturi pe vot politic la Consiliul General la alegerile de anul trecut. Deci are un bazin extrem de puternic, un public foarte fidel în Bucureşti, peste care se suprapune nostalgia pentru Nicuşor Dan – o nostalgie sigur de scurtă durată, a trecut jumătate de an de când a plecat Nicuşor Dan de la Bucureşti la Cotroceni, dar să nu uităm, el a fost ales cu 50% din voturi în urmă cu un an. Deci valul acesta nicuşorist încă se manifestă în deplinătatea sa şi se va manifesta astfel la alegerile din 7 decembrie.
În acelaşi timp, mai sunt câţiva candidaţi care ronţăie din această felie de pizza, că tot le place să vină cu felia de pizza în campanie să spună „ăsta-i bugetul Capitalei, doar de aici mai ronţăim noi”. Uite că acum ronţăie şi alţii din aluatul vostru politic.
Ana Ciceală e un candidat care trece cumva pe sub radar, dar mă uitam pe ultimul sondaj de opinie făcut de INSCOP, de Remus Stefureac, şi acolo vedem două lucruri certe: că tinerii din România votează în cea mai mare proporţie cu AUR şi cu SENS. Şi unde credeţi că sunt votanţii SENS? Or fi pe la Suceava sau pe la Vatra Dornei? Nu, cei mai mulţi sunt în centrele universitare – Cluj, Iaşi, Timişoara şi aşa mai departe. Bună parte din acest public l-a făcut pe Nicu Ştefănuţă europarlamentar la alegerile de anul trecut. Ei bine, acest public, cel puţin în Bucureşti, este în spatele Anei Ciceală.
Şi o să spui: da, dar cât poate să rupă Ana Ciceală? Ok, dacă rupe 2-3%, nu ţi se pare suficient? Mai e şi Vlad Gheorghe, pe acelaşi public, şi el, care rupe la fel de la USR, regele TikTok-ului, are o prestaţie foarte bună online. Ei bine, 2% de acolo cu 3% din partea cealaltă, iată că se fac 5%, şi 5% este enorm în politică. În politică e foarte, foarte mult 5%, mai ales când avem o competiţie cu un singur tur de scrutin şi cu candidaţi care îşi mănâncă unii...
Matei Udrea: Păi ne aducem aminte anul trecut la alegerile europarlamentare cum a fost, nu? Au fost REPER, SENS, DREPT, plus candidaţii independenţi care au înjumătăţit, practic, scorul USR-ului.
Sebastian Zachmann: Şi asta s-a întâmplat şi la parlamentare. De bine, de rău, atunci, la locale, a fost o alianţă USR-PMP-Forţa Dreptei – sigur, care n-a funcţionat, nu mai contează acum de ce n-a funcţionat –, dar la parlamentare Elena Lasconi a scos USR din acea alianţă şi am avut aşa: USR, Forţa Dreptei, PMP, REPER, SENS şi cred că a mai fost un partiduleţ, nu-mi amintesc acum. Toate acestea, evident, n-au trecut pragul electoral, dar au atârnat de fusta USR.
Matei Udrea: Cum arată Băluţă? Ştii că după anchetele alea pe care le-a făcut Tolontan în Libertatea, el a rămas cu tinicheaua asta de coadă, că este omul Clanului Sportivilor, băgat cu ăştia. Cum este el dincolo de reflectoare? Cum îl percepi tu?
Sebastian Zachmann: Nu e un politician cu care am făcut analize politice, spre exemplu, cum sunt alţii din politicul cu care stai înainte şi după să vorbeşti.
Pe Daniel Băluţă l-am perceput ca un om foarte preocupat de traseul său din Bucureşti, de la Primăria Sectorului 4, şi evident că s-a gândit în ultimii ani să candideze la Primăria Capitalei. De fapt, el trebuia să fie candidatul PSD la Primăria Capitalei anul trecut. Însă a fost o conjunctură foarte, foarte specială în interiorul PSD anul trecut şi Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, de fapt, nu voiau să aibă candidaţi separaţi care să le ia faţa la alegerile locale. Ei se proiectau deja ca viitori candidaţi la alegerile prezidenţiale şi aveau nevoie de un candidat din afara zonei politice pe care să-l susţină şi unii, şi alţii şi să se laude ambele tabere cu acea victorie şi au căutat atât de mult până l-au găsit pe Cătălin Cârstoiu, pe care au trebuit să-l retragă. După şocul Cătălin Cârstoiu, au trebuit să dea reconfigurare traseu, dar traseul era foarte aproape de zid. Şi au început alte calcule politice.
Daniel Băluţă, dacă ar fi candidat anul trecut din partea PSD, nu zic că ar fi câştigat, dar ar fi scos un procent mai mare decât Gabriela Firea – Gabriela Firea, care oricum era un candidat destul de puternic în Capitală. Gabriela Firea are în continuare publicul său şi atunci domnul Ciolacu s-a asigurat că Gabriela Firea nu va câştiga alegerile şi l-a aruncat în luptă pe Cristian Popescu Piedone, astfel încât cei doi şi-au împărţit voturile. A ieşit Nicuşor Dan.
Uită-te la ce s-a întâmplat după alegerile locale. Piedone a fost recompensat cu un loc eligibil la acea vreme pe listele PSD, cred că în Călăraşi, dar de bun ce a fost în campania electorală a reuşit să piardă mandatul de parlamentar – a candidat pe locul 1 la Senat. PSD a avut parlamentar din 1990 până în 2024 şi el a reuşit să rateze această performanţă de a fi, practic, parlamentar fără să faci nimic. Asta s-a întâmplat cu Piedone în campania pentru parlamentare şi ulterior l-a pus la ANPC, dar ştim cum şi-a terminat cariera şi la ANPC.
Matei Udrea: Care dintre cele două epitete ţi se pare mai apropiat de realitate? Este abil sau inteligent?
Sebastian Zachmann: Când vorbeşti despre un primar, aş spune că e mai degrabă un primar de sector, l-aş vedea mai degrabă ca administrator şi mai e un cuvânt care sună... gospodar. Ei pe asta se bazează – primarii de sector.
La Băluţă şi la Ciucu e aceeaşi discuţie: nu sunt angrenaţi în lupta pentru putere din interiorul partidelor, nu sunt o voce importantă în partidele lor. Chiar dacă Băluţă a fost prim-vicepreşedinte, el nu avea iniţiativă în interiorul PSD. În PSD avem un şef şi punct. Şeful decide. Şi când nu decide şeful, decid baronii locali. Daniel Băluţă nu era unul dintre baronii locali care să bată cu pumnul în masă la partid. Cum nici Ciprian Ciucu, deşi este prim-vicepreşedinte al PNL, nu se poate impune încă în propriul partid. Dacă va ajunge primar general, sigur se va schimba situaţia. De asta mi-e greu să-i percep ca oameni politici abili sau inteligenţi.
Matei Udrea: Dar nu ca oameni politici, ca oameni.
Sebastian Zachmann: Ca oameni, da. Daniel Băluţă e un tip inteligent, dovadă şi performanţele sale de la sector, unde a reuşit să-şi creeze majorităţi, să ajungă acum să candideze la Primăria Capitalei.
De ce spun că e mai degrabă inteligent decât abil? Pentru că nu trebuia să fii foarte abil în interiorul PSD acum ca să obţii această candidatură la Primăria Generală. Dar dă dovadă mai degrabă de inteligenţă, pentru ca el îşi proiectează un viitor. El ştie că dacă astăzi este primar general, are şanse mari să fie ales şi în 2028 primar general şi automat a doua alegere în funcţia de primar general îl va transforma în cel mai votat lider PSD.
Şi Sorin Grindeanu, în cazul în care va eşua la viitoarele alegeri, culoarul acesta rămâne liber pentru Daniel Băluţă. Rămâne un culoar liber şi cine vine pe acel culoar liber? Sigur, cel mai votat politician din interiorul PSD şi apoi poate să-şi construiască din alte perspective. Poate să râvnească la funcţia de prim-ministru, poate să candideze la alegerile prezidenţiale, cum s-a întâmplat, că de fapt asta era şi marea dorinţă a doamnei Firea pe vremuri, să câştige mandatul în 2020 şi să-şi facă trambulina pentru alegerile prezidenţiale.
Deci aici arată o inteligenţă politică în perspectivă, ceea ce eu apreciez la politicieni. Politicienii care ştiu să-şi calculeze paşii.
Matei Udrea: Hai să vorbim de Ciucu. Cum îl vezi tu pe Ciucu? Cum ţi s-a părut din interacţiunea personală cu el?
Sebastian Zachmann: Dacă Băluţă e mai degrabă omul care se laudă cu pasaje, cu drumuri, cu asfaltări, cu parcuri, Ciucu are cu totul alt profil. Ciucu a predat bună guvernanţă locală în străinătate înainte să facă politică. A fost unul dintre experţii în administraţie publică şi n-a fost doar unul dintre experţii care s-au rezumat la teorie. A ajuns primar la Sectorul 6, şi-a suflecat mânecile şi a aplicat ceea ce învăţase la şcoală şi ceea ce îi învăţase pe alţii în străinătate sau chiar în România.
Din punctul ăsta de vedere, nu sunt mulţi care trec de la teorie la practică cu rezultatele lui Ciprian Ciucu. Să nu uităm, a fost un primar ales cu 70% la ultimele alegeri, deci arată forţa sa politică acolo.
Însă unul este Ciprian Ciucu, primarul, şi alta este Ciprian Ciucu, liderul PNL, care face echipă cu Ilie Bolojan. Nu e deloc conjuncturală, e o relaţie foarte cimentată între cei doi. Ilie Bolojan este unul dintre modelele lui Ciprian Ciucu, model de administraţie locală – vechiul Ilie Bolojan, cel de la primărie şi cel de la Consiliul Judeţean – însă nu are suficientă forţă în interiorul PNL, deocamdată, Ciprian Ciucu. El a intrat într-un conflict cu Ciucă atunci, a renunţat la şefia PNL Bucureşti, nu e în cele mai calde relaţii nici cu Hubert Thuma, nici cu Sebastian Burduja, nici cu Tuţă, dar imaginea sa de bun administrator al sectorului, de om care a schimbat viaţa sectorului, poate să-l propulseze în funcţia de primar general şi, dacă va ajunge la Primăria Capitalei, uitaţi de acest Ciucu care astăzi se prezintă peste tot. Pentru că va căpăta o putere politică enormă şi va crea un bloc de putere şi în interiorul PNL.
Va fi un tandem, va fi un binom Bolojan–Ciucu, care va încerca să reformeze total Partidul Naţional Liberal.
Matei Udrea: Dacă pierde, e mâncat Bolojan?
Sebastian Zachmann: Aş spune că, în mare parte, da. Dacă pierde Ciucu, miza lui Ciprian Ciucu nu e atât pentru el însuşi, pentru că dacă pierde Primăria Generală, se întoarce la Primăria Sectorului 6, va fi ales primar pe viaţă acolo. Şi independent cred că va câştiga, dacă îl dau afară ăştia din PNL. Poate să candideze şi în 2028 din nou.
Însă o înfrângere a lui Ciprian Ciucu ar fi în primul rând o înfrângere a lui Ilie Bolojan şi lupii mai tineri şi mai bătrâni din PNL abia aşteaptă această înfrângere.
Să trecem şi la Drulă. Drulă vine dintr-un bazin puternic al USR. E cel mai apropiat politician de Ilie Bolojan ca modalitate de a conduce şi ca viziune politică: cât mai puţine compromisuri şi cât mai multă reformă.
Matei Udrea: Cât de corectă e percepţia asta de pe sticlă că e un tip cam arogant?
Sebastian Zachmann: Eu n-aş putea să spun asta, cu mine n-a fost arogant. Dar pot să-ţi dau dreptate. Lasă impresia asta de aroganţă. Dar Drulă e un tip foarte aplicat. Poate că, într-adevăr, e o diferenţă între imaginea sa publică şi omul Drulă sau politicianul Drulă cu care vorbeşti faţă în faţa.
Deci cred că mulţi bucureşteni care îl întâlnesc pe Drulă acum la strângere de semnături prin parcuri descoperă altă persoană decât aceea pe care o văd la televizor. Sunt convins că asta se întâmplă.
Asta e o chestiune pe care nici măcar teoria nu ţi-o explică în facultate sau manualele pe care le iei. Asta e o realitate: că unii oameni pur si simplu pot să treacă sticla, alţii nu. De fapt, nu fotogenic, înseamnă altceva. Unii oameni reuşesc să dea impresia că sunt foarte ok când sunt pe sticlă, dar, de fapt, să fie în realitate nu foarte buni.
Dacă îmi permiţi o percepţie – nu prea îmi dau cu părerea, de obicei, despre cum sunt oamenii politici în afara interviurilor sau dincolo de ce spun ei –, la Drulă s-ar putea să fie şi o chestie de emotivitate care să se transforme în această pojghiţă de aroganţă. Nu e comod, totuşi, pentru un lider tânăr să vină în faţa presei, să fie bombardat cu întrebări, şi mulţi dintre ei se relaxează.
Cel mai bun exemplu pe care îl am în cap şi o să-l port cu mine toată viaţa: a venit generalul Nicolae Ciucă la un interviu la Insider Politic. Bărbat mare, din armată, şi aşa solid, s-a aşezat în acel fotoliu pe care îl umplea cu totul si a pus mâinile pe spătarele fotoliului şi tremura de emoţie la începutul interviului. Şi eu mă uitam siderat aproape. Aveam în faţa un ditamai generalul Armatei Române, care a trecut prin teatre de operaţii. Cum a trecut? Nu, asta e problema. A fost acolo – în Irak, în Afganistan. Au explodat bombe lângă el. Asta nu înseamnă că a fost un erou al Armatei Române, dar a fost pe câmpul de luptă. Şi era în faţa unui jurnalist, pur si simplu înarmat cu o lavalieră, şi tremura de emoţii.
