“Domnule Liiceanu, vă jucaţi cu viaţa dvs"

Gabriei Liiceanu
Gabriei Liiceanu (Epoch Times România)

Publicarea textului "Apel către lichele", în urmă cu 25 de ani, a reprezentat pentru scriitorul şi filozoful Gabriel Liiceanu, "ţipătul de eliberare al adevărului spus în faţa". Ca revers al medaliei, apariţia Apelului, considerat de Vladimir Tismăneanu "cel mai influent text politic al ieşirii României din totalitarism" i-a adus lui Liiceanu "atenţia" băieţilor cu ochi albaştri, care au ţinut să-l avertizeze că îşi poate pierde viaţa foarte uşor:

"Îmi amintesc că efectul Apelului a fost mare: publicat imediat în Revista 22, a fost apoi xerocopiat de oameni în diferite colţuri ale ţării, trecut din mână în mână, lipit într-o grămadă de instituţii pe uşile şefilor. A fost transformat în manifeste, multiplicat în zeci de mii de exemplare, azvârlit pe străzi la manifestaţii, tradus apoi (pentru ce? pentru cine?) în franceză şi engleză.

Cam de-atunci am devenit ţinta “băieţilor” care, după primul moment de derută, se regrupaseră sub o siglă nouă, iar GDS-ul (Grupul pentru Dialog Social n.r.) a fost numit (există un text cu titlul ăsta, care acum ar merita republicat, din ziarul Azibârlogul lupilor. (Nu mai ştiu cine semna articolul.) La scurtă vreme după intrarea Apelului în spaţiul public, după o şedinţă a GDS-ului (în primele luni ale lui 1990 participau la ele şi oameni de pe stradă şi, în pauze sau la sfârşit era o vânzoleală teribilă acolo), în înghesuiala care a urmat, în camera unde e acum secretariatul, a venit la mine un tip cu o mină inexpresivă, dar cu o privire albăstruie şi „oţelită”. S-a uitat fix în ochii mei şi mi-a spus rărind cuvintele: “Domnule Liiceanu, vă jucaţi cu viaţa dvs.! Nu ştiţi cât de uşor puteţi s-o pierdeţi.", scrie Liiceanu într-un amplu articol publicat sâmbătă pe contributors.ro

“Apelul către lichele”, lansat de Gabriel Liiceanu pe 30 decembrie 1989, la câteva zile după execuţia cuplului Ceauşescu, a fost, potrivit lui Vladimir Tismăneanu, un manifest pentru claritate morală, un protest împotriva tentativelor de regrupare a nomenclaturii sub flamura FSN-ului dominat de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Marţian Dan, Gelu Voican-Voiculescu şi Virgil Măgureanu, care doreau să rămână la putere.“N-am făcut plăcinta ca s-o mănânce alţii”, era vorba lui Iliescu, citată de Tismăneanu.

Redăm în continuare textul "Apelului către lichele", publicat la finele unui decembrie "fierbinte", acel decembrie când Revoluţia era confiscată de FSN:

"Sunteţi puţini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu o asemenea forţă şi graţie; şi totuşi mulţi, dacă aţi putut face cu putinţă, hrăni şi cauţiona oroarea vreme de 40 de ani. Vouă, acestor mulţi-puţini, vă adresez următoarea chemare:

Lăsaţi o respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe care l-aţi scris, între ultima şedinţă în care v-aţi exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauşescu la cel de-al XIV-lea Congres şi adeziunea grăbită pe care aţi venit să v-o daţi în zilele în care timişorenii nu terminaseră să-şi îngroape morţii şi în care sângele de pe bulevardul Magheru şi din Piaţa Palatului nu se zvântase încă.

Nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senini în ochi.

Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiţi o vreme stingheri.

Nu mai apăreţi la televiziune.

Nu mai scrieţi în ziare.

Nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună.

Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiţi o vreme vorbele “demnitate”, “libertate”, “conştiinţă”, “dreptate”, “popor”. Nu asasinaţi aceste cuvinte.

Renunţaţi la alibiuri morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face din când în când binele.

Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă şi insuportabilă ruşine. Căutaţi un părinte care şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare. Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumânare pentru cei morţi şi pentru voi.

Iar dacă veţi da curs acestei chemări, veţi înceta să fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa noastră. Vă vom iubi.”