Liiceanu: Gheorghe Ursu a fost asasinat încă o dată de slujitorii intereselor fostei Securităţi

Profund dezamăgit de modul în care Justiţia română a tratat dosarul asasinării dizidentului anticomunist Gheorghe Ursu, schingiuit în beciurile fostei Securităţi, precum şi de ignorarea eforturilor fiului său, Andrei Ursu, de a face lumină în acest caz, filosoful Gabriel Liiceanu a ţinut o scurtă alocuţiune în care a prezentat, punctual, aspectele pe care le consideră esenţiale în această tragică speţă.

Cuvântarea lui Liiceanu survine în aceeaşi zi în care Andrei Ursu a pus capăt celor 16 zile de greva foamei, gest extrem prin care protesta faţă de modul în care diverşii factori decidenţi din Justiţie au înţeles să evite redeschiderea dosarului tatălui său şi pedepsirea principalului vinovat, colonelul de securitate Pârvulescu, cel care l-a bătut crunt pe Gheorghe Ursu înainte de a muri.

Determinarea lui Andrei Ursu i-a forţat mâna procurorului general Tiberiu Niţu care a decis astăzi să redeschidă dosarul, acesta urmând să ajungă pe masa unui judecător al Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Trei lucruri nefireşti, în viziunea lui Gabriel Liiceanu

"Vreau să sistematizez lucrurile aşa cum le-am gândit eu în aceste zile. Şi iertaţi-mă că am stat până acum şi nu am venit să vă mângâi şi să vă aduc un măr (adresându-i-se lui Andrei Ursu - n.r.). S-au petrecut cred trei lucruri nefireşti în acest caz şi unul firesc. Folosesc cuvântul nefiresc pentru a evita cuvintele mari - grozăvii, orori.

Cele trei lucruri nefireşti sunt următoarele: În primul rând că un coleg de-al lui şi prin gestul pe care l-a făcut de a-l turna că are acel jurnal a declanşat un proces care a dus la moartea acelui om (...).

Al doilea lucru teribil este ca o speţă care nu constituia o vină, o culpă, de niciun fel în statul comunist, potrivit legilor acestuia, al tratatelor semnate, al drepturilor recunoscute, au fost încălcate în mod total arătând în ce măsură făţărnicia era esenţa acestui stat care semna lucruri ce împiedicau asemenea episoade şi pe urmă le punea în practică – crime pe care se angajase să nu le facă niciodată în faţa comunităţii mondiale.

Al treilea lucru nefiresc care s-a petrecut în acest caz, e pus acolo pe perete, Gheorghe Ursu asasinat încă o dată este ce aţi povestit, în speţă, faptul că Securitatea, aţi spus la un moment dat, are slujitori ai intereselor ei - acum! Şi este foarte interesant de ştiut cum arată slujitorii intereselor Securităţii în ziua de azi. E nefiresc ca după 25 de ani să există complici la această crimă. Deci lucru cel mai nefiresc este că astăzi, în România, există oameni care se fac complici cu această crimă încercând să o muşamalizeze, să o ascundă, să tăinuiască şi să scape de pedeapsă făptaşii".

Şi unul firesc..

"Lucru firesc este ce faceţi dvs. Nu pot să vă spun câtă admiraţie am pentru un om care îşi apără memoria tatălui şi care pune în joc, în viaţa lui, drept cauză supremă faptul de a aduce lumină într-un caz ca ăsta, ştim că sunteţi pe un teren unde lumea nu s-a bătut în aceşti 25 de ani, mai deloc.

Faptul că acest comunism a fost condamnat ca un regim criminal şi ilegitim în noiembrie 2006 şi că de atunci şi până acum acest caz nu este rezolvat arată cât de fragile sunt mecanismele oficiale ale statului nostru.

Nu mi se pare normal ca un om să ajungă să facă greva foamei ca dreptatea să funcţioneze şi asta este pilda - dincolo de ceea ce aţi făcut raportând la biografia dvs şi a familiei dvs, asta este pilda valabilă pentru noi toţi. Deci trebuie să ştiţi că ceea ce faceţi se răsfrânge pozitiv asupra întregii societăţi. Pentru asta vroiam să vă mulţumesc".

Principalul vinovat, încă în libertate

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii şi poet a intrat în vizorul Securităţii pentru criticile aduse lui Nicolae Ceauşescu, referitoare la modul iresponsabil în care “geniul din Scorniceşti” avea de gând să repare blocurile distruse de cutremurul din 1977. Ursu din ce mai critic faţă de ideologia în care crezuse în tinereţe, la un moment dat a trimis mai multe materiale postului de radio Europa Liberă, în care critica comunismul şi cultul personalităţii cuplului Ceauşescu.

Mai mult, inginerul a îndrăznit să încerce să coaguleze un nucleu de dizidenţă în rândul scriitorilor români, din cercurile pe care le frecventa.

Deşi cazul său a fost unul politic, Gheorghe Ursu a fost anchetat pentru un delict economic - deţinea 17 dolari SUA – lucru nepermis de legisatia comunistă – şi pentru că ţinea un jurnal în care deseori îşi nota remarci critice la adresa regimului comunist.

Inginerul a fost arestat şi anchetat atât de miliţie cât şi de Securitate, şi au urmat bine-cunoscutele tratamente de care "beneficiau" opozanţii regimului. După ultima şedinţă de tortură/anchetă, condusă de maiorul de Securitate Marin Pârvulescu, Gheorghe Ursu a fost adus în celulă într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza bătăilor la care fusese supus.

Certificatul medico legal atestă numeroase contuzii, fracturi şi intestinul subţire perforat.

Pentru omorârea lui Gheorghe Ursu au fost condamnaţi, de către procurorul Ruxandra Ionescu, peştii cei mici – doi ofiţeri de miliţie şi apoi un deţinut de drept comun, făcându-l scăpat pe coordonatorul "anchetei" de la Securitate.

Ani de zile procurorii au încercat să-l absolve de orice vină pe acesta, fapt care, în opinia lui Andrei Ursu, este rezultatul aplicării legii nescrise a parchetelor militare, care cere ca niciun membru al Securităţii să nu fie anchetat pentru crimele comise în slujba Partidului Comunist.

Ajuns la capătul răbdării, fiul lui Gheorghe Ursu a hotărât să intre în greva foamei şi, după 16 zile, procurorul general Tiberiu Niţu a decis, în final, redeschiderea dosarului. Iniţial, Niţu se arătase reticent şi tergiversase mai multe întâlniri promise lui Andrei Ursu, evitând chiar să dea vreun răspuns oficial la plângerile acestuia.

"Prin prisma acestei ordonanţe (date de Niţu - n.r.) consider că am atins obiectivul protestului meu atât cât se putea realiza de procurori şi am hotărât să întrerup greva foamei. O voi relua în situaţia "extrem de improbabilă" şi "greu de imaginat" în care, în mod ilegal şi abuziv, această ordonanţă ar fi infirmată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucuresti.

Această ordonanţă deschide calea urmăririi penale şi trimiterii în judecată a tuturor celor care se fac vinovaţi de represiunea sistematică (uciderea, torturarea, arestarea abuzivă, folosirea bătăii ca metodă de anchetă, eliminarea din viaţa socială etc. etc.), începând din martie 1945 şi până în decembrie 1989, împotriva tuturor victimelor dictaturii comuniste din Romania– respectiv a celor care erau consideraţi "elemente duşmănoase" ale acelui "regim nelegitim şi criminal", a transmis Andrei Ursu în cadrul unui comunicat de presă.