Papahagi, după ce Simion a cerut protecţia SPP: Poate îl cheamă ruşii la raport şi speră aşa să scape de şefii lui externi
Autorităţile statului trebuie să lămurească toate modurile în care reprezentanţi ai mişcării aşa-zis suveraniste au servit interese străine şi mai ales ostile României. Să se uite la tot ce înseamnă finanţări oculte, finanţări negre, bani veniţi din zone duşmănoase României şi în special dinspre Rusia, a solicitat public, într-o emisiune B1 TV, profesorul Adrian Papahagi.
Jurnalistă: Aş vrea să vorbim puţin şi despre George Simion, care se compară cu Charlie Kirk şi spune că este într-un mare pericol de a fi asasinat. Vă mai amintiţi de Liviu Dragnea, care, de asemenea, spunea că are vreo patru asasini pe urme? Iată că şi domnul Simion a descoperit că cineva vrea să-l omoare şi cere protecţie de la SPP. Înţelegem că a anunţat că va avea ofiţeri SPP care îl vor însoţi peste tot.
Domnule Papahagi, SPP s-a mişcat rapid şi i-a aprobat această cerere lui George Simion, deşi au apărut voci din PNL, de exemplu domnul Alexandru Muraru, care spunea că nu ar trebui, sub nicio formă, ca statul român să plătească pază pentru un huligan – aşa îl numeşte Alexandru Muraru – care a semănat ură în societate şi care primeşte, până la urmă, înapoi ceea ce a oferit societăţii sau la ce a îndemnat oamenii.
Ce părere aveţi despre scandalul ăsta pe care îl face Simion? Să fie adevărate toate aceste ameninţări sau e o campanie de victimizare, să spunem?
Adrian Papahagi: Păi, fără îndoială, încearcă să rămână şi el relevant şi în atenţia publică. Nu are nimic de propus pe tot ce înseamnă criză economică. Ei n-au soluţii, tot ce ştiu este să bage zâzanie şi să creeze un scandal şi aşa o agitaţie permanentă. Să nu uităm că Simion e individul care ne promitea multora – şi unora chiar pe nume, mă aflu printre ei – că o să ajungem sau la canal, sau în canal, făcea liste cu duşmani ai poporului şi aşa mai departe. Partidul lui Simion a adus o ură fără margine în societatea românească.
Pe de altă parte, nu este normal ca un personaj care ne place sau nu ne place – iar mie nu-mi place absolut deloc – cum e Simion, totuşi ales în Parlamentul României şi preşedinte al unui partid reprezentat democratic în Parlamentul României, să se simtă ameninţat şi, de-aia, spre deosebire de Muraru, eu cred că, dacă a cerut pază de la SPP, n-are decât.
Putea să ceară şi lui Georgescu să-i dea doi din cei cinci bodyguarzi cu care se plimbă în permanenţă, dar nu ştiu dacă ar fi acceptat cei care îi plătesc, probabil, sau cine i-or fi plătind, că n-am aflat în continuare din ce bani îi plăteşte – zic că Georgescu nu se simte ameninţat. Marele fiu al poporului, cel mai iubit fiu al poporului, umblă cu 7–8–10 bodyguarzi plătiţi privat. Nu se ştie din ce bani îi plăteşte sau cine îi plăteşte pe ăia. De ce nu i-a împrumutat şi lui Simion vreo doi gealaţi din ăia?
Sigur, e un joc de scenă foarte ieftin. Acum are SPP-işti, poate să stea liniştit. Nu-i vrea nimeni răul; să nu ne mai vrea nici el nouă răul şi să sperăm că vom scăpa de ei la următoarele alegeri definitiv, fiindcă au făcut un rău incomensurabil ţării.
Ceea ce trebuie însă făcut este ca instituţiile statului să lămurească toate modurile în care aceşti oameni au servit interese străine şi mai ales ostile României. Şi să se uite la tot ce înseamnă finanţări oculte, finanţări negre, bani veniţi din zone duşmănoase României şi în special dinspre Rusia. Nu se poate ca, după atâtea luni în care alegerile au fost anulate, aceşti oameni încă să umble liber. Iarăşi, Şoşoacă – toată ziua e la Moscova, e peste tot, vituperează împotriva ţării. Mint oamenii ăştia. Imediat releul lor din America – n-au aflat, au preluat, gata, sunt ameninţaţi – se victimizează într-un mod sinistru. Acum sper că, cu SPP-ul după el, nu o să se mai victimizeze. Măcar de circul ăsta ieftin am scăpat.
Ştiţi cum e Simion? Ca ăia, aşa, sunt mari cocoşi şi mari curajoşi. Te ameninţă, dar când se răsteşte cineva la el, imediat încep să tremure ca o curcă plouată, să se plângă, să se vaite, să se dea de ceasul morţii, să se victimizeze.
Jurnalistă: Da, dar vedeţi că este o chestiune interesantă aici, pentru că l-aţi pomenit pe Călin Georgescu, care a refuzat, deşi avea dreptul, când era candidat la prezidenţiale, să aibă pază SPP. Şi nu a apelat la asta din motive de discreţie. Nu voia să ştie SPP-ul pe unde se duce, pe la herghelie, cu cine se întâlneşte, cu Horaţiu Potra, cu Sechila şi aşa mai departe.
Şi atunci am putea pune problema la fel şi în cazul lui Simion, care, în noaptea alegerilor, s-a dus la Viena. Acum, când ar avea un SPP-ist după el, e ciudat că a apelat la SPP, în condiţiile în care Partidul AUR, cu siguranţă, ar avea destui bani ca să plătească pentru liderii partidului nişte bodyguarzi, astfel încât să nu se cunoască toate informaţiile astea la SPP şi pază. Deci ceva este în spatele acestei mişcări. Nu că nu s-ar mai întâlni Simion cu tot felul de oameni şi n-ar mai avea nişte discuţii din acestea, care vor fi raportate mai departe, că aşa se întâmplă. Deci e o mişcare interesantă aici.
Vedeţi doar o campanie de victimizare sau poate plănuiesc să compromită în vreun fel acest serviciu, că nu şi-a făcut suficient treaba?
Adrian Papahagi: Nu ştiu, sau poate... urmărit de SPP să se ferească de a mai merge la unele întâlniri, să se ducă – cine ştie – poate îl cheamă ruşii la raport şi speră aşa să scape de şefii lui externi. Adică te şi întrebi. Multă lume specula că toţi bodyguarzii ăia ai lui Simion, ai lui Georgescu, de fapt sunt puşi acolo de ruşi şi, la un moment dat, dacă Georgescu nu mai execută manevrele lor, îi oferă o ceaşcă de ceai în stil rusesc sau îl ajută să ajungă mai repede de la etajul 7 la parter. Ştiţi cum fac ruşii, au acest obicei. Ei bine, nu prea ştii cine ţine acei bodyguarzi. Deci poate Simion se protejează de adevăraţii lui patroni din altă zonă. Nu ştim. Adică oamenii ăştia sunt băgaţi în nişte lucruri tenebroase, încât eu nici nu vreau să mă gândesc.
Jurnalistă: Şi mai e ceva, domnule Papahagi. Aţi văzut comportamentul lui George Simion, care uneori iese din normalul unui lider politic, nu prea le are cu diplomaţia. Nu ştiu, Serviciul de Protecţie şi Pază este obligat să sară la bătaie în situaţia în care apare un conflict din acesta? Sau trebuie să-l scoată din zona respectivă dacă, de exemplu, e provocator faţă de alţi oameni? Ştiţi că aşa făcea. Se ducea peste tot felul de lideri în birou, îi provoca.
Adrian Papahagi: Da, acum SPP-ul nu va intra cu el în birou, să ştiţi. Va sta la uşă. SPP-iştii nu vor sări la bătaie. SPP-iştii sunt nişte oameni foarte bine antrenaţi şi care o să-l scoată din dificultăţi sau o să-l apere dacă e viaţa în pericol, atât. În rest, da, sigur, cu unul sau doi SPP-işti după tine nu prea mai poţi face multe golănii în spaţiul public. Dar în spaţiul privat va putea rămâne la fel de golan ca până acum, fără ca noi să ştim tot timpul – sau, în fine, dacă nu ne spune Becali, caz în care poate o să ştim.
E un circ fără margini. Şi ştiţi care e treaba? În situaţia în care România are atâtea probleme, în care situaţia financiară este cea care este, în care situaţia geopolitică şi strategică este cea care este, oamenii ăştia fac un circ. Nu cred că mai avem timp de aşa ceva. Am avut circul un an de zile cu aceste alegeri nefericite. Acum este vremea seriozităţii, este vremea muncii, este vremea să redresăm toate lucrurile greşite care s-au făcut în anii trecuţi. Eu vreau să văd oameni serioşi şi responsabili. Şi, din fericire, uitaţi-vă în ce situaţie oribilă eram acum un an şi în ce situaţie bună suntem acum.
Adică, de bine de rău, avem nişte oameni responsabili în frunte. Există o şansă a bunei administraţii în România. Există o şansă a reducerii greutăţii statului, a poverii pe care o reprezintă statul asupra contribuabilului, dacă Bolojan este lăsat să-şi ducă treaba la capăt. Există o şansă a bunei reprezentări a României în străinătate, dacă Nicuşor Dan este lăsat să-şi vadă de treabă. Adică există premisele ca România să fie, şi pe plan extern, şi pe plan intern, şi pe planul administraţiei locale, cât de cât bine condusă, administrată, guvernată, reprezentată.
Eu la lucrurile alea aş vrea să mă uit, nu la aceşti circari care ne ocupă nouă zilele şi serile şi gândurile cu tot felul de ameninţări imaginare sau cu tot felul de candidaturi din astea absolut ridicole, de pe zgârie-nori din New York, acolo, cu toţi ăia îmbrăcaţi în haine populare, de zici că s-au dus la o clacă în 1890, într-un sat de munte, şi ei sunt acolo partid politic. Păi să se decidă ce sunt: circari sau partid politic. Dacă sunt partid politic, să fie serioşi, să vină cu nişte soluţii, să ofere nişte idei. Dacă sunt nişte agitatori moscoviţi, asta este! Până la urmă, atât o vom repeta, până o va înţelege toată lumea.
