Djuvara la Humanitas

Joi, 3 aprilie, la librăria Humanitas Cotroceni a avut loc lansarea traducerii în limba engleză a cărţii publicate de Neagu Djuvara în 1999, intitulată “O scurtă istorie ilustrată a românilor”.

Cafeneaua librăriei a găzduit pentru o oră încântătoare, prezenţa lui Neagu Djuvara; a traducătorului cărţii Cristian Anton; a ambasadorului Marii Britanii la Bucureşti Martin Harris; a ambasadorului Irlandei Gerard Corr şi a unui public numeros, iubitor de istorie.

Urmăriţi evenimentul integral la www.youtube.com/watch?v=IAJxjqwUnkE

A fost o seară bilingvă plină de surprize. Mai întâi, gazda serii, traducătorul cărţii, a vorbit doar în limba engleză cu un accent britanic impecabil, apoi ambasadorul Marii Britanii şi-a ţinut mai mult de jumătate din discurs în limba română.

Sarea şi piperul evenimentului au constituit-o prezenţa carismatică a lui Neagu Djuvara care a dezvăluit cum a ajuns să scrie o carte despre istoria românilor, deşi fusese plecat de 45 de ani din România. Dânsul a dezvăluit şi repere din viaţa sa de diplomat şi chiar şi din viaţa personală.

Neagu Djuvara (născut 1916) este la cei aproape o sută de ani ai săi unul dintre cei mai apreciaţi istorici şi scriitori români. De-a lungul vieţii s-a remarcat şi ca diplomat şi jurnalist.

Diplomat şi om politic încă din perioada interbelică, Djuvara a reuşit să supravieţuiască celui de-al doilea război mondial şi să se refugieze în afara României la venirea regimului comunist. La o lună după ce regimul s-a prăbuşit, Neagu Djuvara s-a întors în ţară, unde şi-a continuat activitatea de istoric şi scriitor.

“O scurtă istorie ilustrată a românilor” a luat naştere din necesitatea de a avea acces la faptele adevărate din istorie şi de a eradica versiunea trunchiată şi falsificată de comunişti a trecutului nostru.

Finalul cărţii vorbeşte despre necesitatea schimbării mentalităţii cu care ne-a îndoctrinat comunismul şi revenirea la valorile morale normale. Ultimele pasaje din carte l-au impresionat şi pe Martin Harris care l-a citat pe maestrul Djuvara în discursul său:

“În ochii mei însă, aceste erori majore în opţiunile economice, care sunt la originea crizei dramatice prin care trecem acum, nu sunt moştenirea cea mai tragică a regimului comunist.

Moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul.

Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente.

Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc şi de generalizat încât nu ştiu dacă generaţia celor care acum sunt tineri îl va mai putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni".