Dinastia Qin: prima şi cea mai scurtă dinastie a Chinei

Pentru cine doreşte să-şi amintească lungul şir al dinastiilor din China, dinastia Qin (221-206 î.Hr.) este un bun început. În timpul dinastiei Qin a fost unificată China, s-a reformat sistemul de guvernare, s-a realizat o uniformizare a limbii scrise şi a unităţilor de măsură lungime, greutate şi volum. Qin a fost, de altfel, dinastia cu cea mai scurtă durată.

Cu peste 2.200 de ani în urmă, 7 popoare cu oştiri de proporţii mitice, s-au luptat pentru un ţinut cunoscut sub numele de Regatul de Mijloc. Când norii de nisip galben s-au aşezat, naţiunea Qin a ieşit victorioasă, punând capăt perioadei Statelor Beligerante şi creând prima dinastie a Chinei unificate.

Primul împărat al dinastiei Qin, Qin Shi Huang, a continuat apoi expansiunea imperiului, cucerind regiunea Baiyue la sud, triburile din sud-vest şi Xiongnu din nord.

Dar noul imperiu avea nevoie de noi infrastructuri, astfel că împăratul Qin Shi Huang a constituit un guvern central, înlocuind structura feudală veche de mii de ani cu o administraţie birocratică naţională. El a creat o serie de coduri juridice şi a trasat un regulament pentru examene de admitere în administraţia publică. A uniformizat scrierea chineză, moneda naţională, unităţile de măsură şi chiar lungimea osiilor carelor.

Cu întreaga naţiune aflată sub controlul său, împăratul Qin a avut acces direct la nenumărate braţe de muncă pe care le-a folosit pentru a construi o serie de drumuri importante, facilitând astfel transportul public, transporturile militare şi creând locuri de muncă în administraţie pe tot cuprinsul vastului său imperiu.

El a luat, de asemenea, o serie de măsuri extreme, cerând arderea cărţilor şi exilarea erudiţilor, răspândind directiva „funcţionarii să fie consideraţi drept profesori”, toate acestea fiind supuse unui control extrem de atent.

Când se vorbeşte despre tiranie, majoritatea chinezilor se gândeşte la Qin Shi Huang, primul împărat din dinastia Qin, a cărui curte opresivă a ars cărţile de filozofie şi a îngropat de vii intelectualii care studiau confucianismul. Tratamentul crud pe care l-a aplicat Qin Shi Huang propriului popor îşi are originea în strategia sa „de susţinere a puterii cu toate mijloacele existente sub împărăţia Cerului”¹.

Strategia sa a avut patru puncte principale: taxarea excesivă; disiparea resurselor umane în proiecte care aveau ca scop glorificarea persoanei sale; folosirea torturii, legi draconice şi pedepsirea chiar şi a membrilor familiilor şi a vecinilor celor condamnaţi; controlul conştiinţei oamenilor prin blocarea tuturor surselor de gândire şi expresie liberă prin arderea cărţilor şi chiar îngroparea de vii a intelectualilor. Sub conducerea lui Qin Shi Huang, China avea o populaţie de aprox. 10 milioane; curtea lui Qin a obligat mai mult de 2 milioane de oameni la muncă forţată. Qin Shi Huang a adus legi draconice şi pe tărâmul intelectual, interzicând gândirea liberă. Pe timpul domniei sale au fost omorâţi mii de intelectuali care studiau confucianismul şi oficiali care criticau guvernul.

Dinastia Qin a lăsat în urmă şi două simboluri ale identităţii naţionale a Chinei: marele Zid şi Armata de Teracotă.

Astfel, Marele Zid a fost construit pentru a apăra ţara de invaziile nomade, legând zidurile regionale deja existente printr-un enorm proiect de inginerie. Cel de-al doilea simbol, Armata de Teracotă se pare că a fost făcută să păzească colosalul mormânt al lui Qin Shi Huang, fiind concepută cu gândul de a proteja viitorul dinastiei.

Dinastia Qin a fost cea mai scurtă dintre dinastiile Chinei, durând numai 15 ani. Când Qin Shi Huang a murit, după ce domnise timp de 12 ani, primul ministru Li Shi şi şeful eunuc Zhao Gao l-au înlocuit pe prinţul moştenitor cu fiul cel mai mic al împăratului, pe numele său Ying Huhai, pe care ei îl considerau mai uşor de influenţat. Lipsit de talentul şi de viziunea tatălui său, Ying Huhai s-a dovedit a fi un conducător crud şi decadent, pe care după trei ani de guvernare, supuşii săi l-au forţat să se sinucidă.

Când dinastia Qin s-a încheiat, Liu Bang a preluat puterea şi astfel avea să înceapă cea de-a doua dinastie care a guvernat China: dinastia Han.

Note:

1. Nouă comentarii despre Partidul Comunist http://epochtimes-romania.com/news/comentariul-3-tirania-partidului-comunist-chinez---3