Dezastrul ieşirii din Afganistan: incompetenţă, distragere a atenţiei sau ceva mai sinistru?

Primul meu instinct a fost de a ignora circul din jurul aparentului eşec al lui Biden în ceea ce priveşte retragerea trupelor din Afganistan, mai ales pentru că eu cred că distrage atenţia de la pericolul mult mai mare al ordinelor executive despotice şi controversei privitoare la implementarea paşapoartelor de imunitate pe care Biden şi cei care îl manevrează încearcă să le promoveze chiar acum în SUA.

Cu toate acestea, am primit numeroase solicitări din partea cititorilor de a discuta situaţia şi am găsit anumite aspecte, destul de suspecte, ale retragerii.

Presupunerea de bază în situaţia asta este că Biden este senil şi că modul în care gestionează retragerea este contaminat de incapacitatea sa, dar poate că este vorba despre mai mult decât se vede.

În primul rând, cred că este important să spulberăm propaganda care circulă prin mass-media, conform căreia conservatorii cer cumva ca trupele să rămână în Afganistan, criticând strategia de retragere a lui Biden. Aceasta este o metodă de manipulare emoţională tipică pentru stânga. Cineva poate fi în favoarea unei reduceri a trupelor şi totuşi să fie critic faţă de modul în care Biden a gestionat situaţia. Sincer, SUA ar fi trebuit să iasă din Afganistan cu mai mulţi ani în urmă; nu cred că este prea mult să cerem să existe un plan concret de atenuare a pagubelor, mai ales pentru cei care s-au bazat pe prezenţa americană, pentru a-i proteja de talibani.

Barack Obama a fost cel care a promis pentru prima dată o ieşire din Afganistan până în 2014, susţinând în acelaşi timp că "misiunea de luptă s-a încheiat". Desigur, promisiunea sa nu s-a materializat niciodată, iar politica de stânga a ignorat promisiunea făcută în vânt de Obama în favoarea naraţiunii progresiste care îl înfăţişa drept salvator.

Ca să fim corecţi, administraţia Trump a făcut exact acelaşi lucru, promovând ideea unei retrageri majore sau a unei ieşiri complete şi apoi instituind, în schimb, suplimentarea trupelor, dar cel puţin conservatorii au fost mult mai critici cu privire la faptul că nu îşi respectase cuvântul. Trump s-a angajat în cele din urmă sa reducă trupele în 2020, majoritatea militarilor fiind relocaţi după alegerile din noiembrie, lăsând 2.500 de militari în Afganistan, împreună cu 17.000 de contractori privaţi.

Adevăratul şoc a fost rapiditatea cu care Biden a făcut planul de retragere, după ce Trump retrăsese deja cea mai mare parte a trupelor americane.

Această retragere rapidă a inclus reducerea a aproape tuturor trupelor americane şi a numărului de contractori privaţi cu cel puţin 60%, iar toate acestea au fost întreprinse în decurs de câteva luni. Acest lucru le-a permis talibanilor să invadeze ultimele provincii sigure din jurul capitalei Kabul şi apoi să invadeze inclusiv capitala. S-a declanşat o panică în rândul cetăţenilor afgani care nutreau sentimente anti-talibane şi a atins cota maximă când sute de mii de persoane au încercat orice modalitate de a scăpa din ţară.

Este o practică obişnuită a administraţiilor americane să facă promisiuni deşarte publicului cu privire la războiul fără de sfârşit din Afganistan, spunând oamenilor că o retragere este iminentă, ca mai apoi să ridice din umeri atunci când sunt prinşi că mint. A devenit o formulă atât de banală, încât cred că americanii au fost condiţionaţi să se aştepte că SUA nu va părăsi niciodată Afganistanul; că promisiunile false vor continua indefinit.

Poate şi de aceea, retragerea precipitată şi dezordonată a trupelor din regiune de către Biden, în decurs de doar câteva luni, pare atât de bizară.

Susţinătorii lui Biden ar argumenta că liderul american a furnizat exact ceea ce publicul american dorea, astfel încât ar trebui aplaudat. Cu toate acestea, modul haotic în care Biden desfăşoară retragerea trupelor este din ce în ce mai suspect.

Pare mai degrabă o retragere disperată în faţa unui atac copleşitor, decât o ieşire controlată, având un plan defensiv, în faţa unei insurgenţe limitate. Sau, şi mai îngrijorător, se pare că Biden are nevoie de acele trupe şi resurse în altă parte şi în grabă - dar unde sunt necesare trupele şi de ce?

O strategie de retragere ar fi trebuit să mai dureze cel puţin încă un an, cu o zonă securizată în jurul Kabulului şi al provinciilor care se învecinează cu Pakistanul, împreună cu un plan de evacuare a civililor expuşi riscului de represalii din partea fundamentaliştilor islamici. O strategie pe termen mai lung (şi mai bună) ar fi fost segregarea provinciilor din regiunile mai greu de controlat ale ţării şi formarea unei noi formaţiuni alcătuite din oameni care nu doresc să trăiască sub conducerea talibanilor (sunt mulţi). Aceasta ar fi fost o soluţie mai semnificativă, dar care ar fi trebuit să fie construită cu ani în urmă. Acum este mult prea târziu.

Trebuie, poate, înţeles faptul că SUA nu avea de gând să "câştige" NICIODATĂ războiul din Afganistan. O strategie militară corectă rareori va reuşi împotriva unei insurgenţe pe termen lung, care foloseşte războiul asimetric. Nu contează cât de avansată din punct de vedere tehnologic ar putea fi acea armată; nu contează câte avioane, tancuri şi drone ar putea avea. În cele din urmă, în timp, vor pierde prin uzură pură în faţa unei rezistenţe de gherilă.

De asemenea, doresc să subliniez că nu reducerea trupelor a deschis uşa pentru recenta ofensivă talibană, ci mai degrabă reducerea celor 17.000 de contractori privaţi. Aceasta a fost principala forţă care i-a ţinut pe talibani la distanţă după alegeri.

Asta ne aduce la ziua de azi, în care afganii se îngrămădesc pe pistele din Kabul, în timp ce capitala este invadată de luptătorii talibani, generând scene care amintesc de evacuarea Saigonului. Mamele afgane îşi aruncă copiii peste gardurile din sârmă ghimpată către soldaţii de pe partea cealaltă. Mai multe guverne nu au avut timp nici măcar să îşi evacueze ambasadele, deoarece talibanii au intrat în forţă. Femeile îşi şterg rapid praful de pe burka după 20 de ani, iar cei care au candidat la funcţii publice în guvernul marionetă sunt lăsaţi în urmă pentru a fi măcelăriţi de radicali, în timp ce un număr incalculabil de echipamente militare americane au fost lăsate să cadă în mâinile talibanilor. Pur şi simplu nu are sens. Şi aici este momentul în care trebuie să examinăm câteva teorii cu privire la motivul pentru care acest lucru a fost gestionat în felul respectiv.

Nu cred în povestea "Biden este incompetent", deoarece este prea simplistă şi nu ia în considerare imaginea de ansamblu. Biden este o marionetă, o mascotă, un om de faţadă pe care publicul îl iubeşte sau îl urăşte, şi asta e tot ce este. Da, abia poate citi de pe un teleprompter, dar păpuşarii săi sunt cei care iau deciziile importante, nu Biden. Sunt oameni răi, dar nu incompetenţi.

Aşa că trebuie să ne punem câteva întrebări importante:

De ce acum? Şi cine beneficiază? După zeci de ani în care preşedinţii ne-au minţit cu privire la "misiunea îndeplinită" şi la iminenta retragere a trupelor, de ce se angajează brusc Biden la o strategie de retragere în cel mai isteric mod posibil?

De ce a ales administraţia Biden data de 11 septembrie ca limită pentru evacuarea trupelor? Este cu siguranţă un simbol al unui nou eşec şi al unei noi înfrângeri a SUA, dar este, de asemenea, simbolul unei noi etape în planurile celor care au grijă de evoluţia în ansamblu? Se pregăteşte un alt eveniment major, precum 11 septembrie sau mai mare, iar ieşirea bruscă din Afganistan este o pregătire pentru acest eveniment?

Aşa cum am menţionat, sunt scene aici care îmi amintesc de Vietnam, dar îmi amintesc şi de Benghazi - există un miros de putrefacţie relativ la acest eveniment, ca şi cum scopul este de a declanşa în mod deliberat un infern pentru a ascunde, în fum, lucruri mai importante.

Cu siguranţă, nebunia din Afganistan este o distragere destul de mare a atenţiei de la implementarea programelor de paşapoarte de imunitate şi a altor ordine executive în SUA, cu un număr tot mai mare de corporaţii şi guverne locale şi de stat care încearcă să le aplice. Ministerul american de Interne (DHS) tocmai a publicat o declaraţie în care afirma că oricine refuză să se supună restricţiilor şi vaccinurilor experimentale cu ARN messenger "ar putea" fi un potenţial terorist. Aceştia iau în considerare chiar şi ideea unor restricţii interstatale de călătorie pentru persoanele nevaccinate.

Tot ceea ce noi, cei din mass-media alternativă, am avertizat în ultimele 18 luni în ceea ce priveşte tirania medicală se adevereşte. Nu este o "teorie a conspiraţiei", ci o realitate.

Administraţia Biden va încerca cu siguranţă să anunţe impuneri privind paşaportul de imunitate la nivel federal în viitorul apropiat. Planul este oare de a aduce trupe americane şi poate chiar contractori privaţi acasă în SUA pentru a ajuta la aplicarea directivelor ilegale prin lege marţială? Există o mare probabilitate de secesiune uşoară a statelor şi a judeţelor republicane dacă mascarada ordinelor executive continuă. Având în vedere că trupele americane sunt majoritar conservatoare, există temeri/speranţe că acestea nu se vor conforma şi că nu au niciun interes să lupte împotriva unei noi insurgenţe formate din propriul popor. Va trebui să aşteptăm şi să vedem.

Sau se pregăteşte un alt război menit să-i transfere pe americanii apţi de muncă să lupte în alte iaduri din străinătate, pentru a nu lupta pentru libertate în SUA? O consolidare de forţe este în curs de desfăşurare în Pacific, iar regimul comunist chinez este într-adevăr una dintre cele mai oribile autocraţii existente în prezent, dar trebuie să eliminăm mai întâi comuniştii şi globaliştii din propria ţară înainte de a ne face griji cu privire la cei care conduc în cealaltă parte a lumii.

Un conflict regional cu China sau cu oricare altă ţară în acest stadiu ar submina complet economia americană, deja fragilă, şi lanţul de aprovizionare global, ca să nu mai vorbim de devalorizarea suplimentară a dolarului american şi de creşterea inflaţiei la un nivel paralizant. Este un lucru care trebuie luat în considerare.

Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult, din nou, este viteza cu care toate acestea sunt puse în aplicare. În ultimele mele articole am subliniat faptul că guvernul şi marile corporaţii bombardează publicul cu propagandă privind paşapoartele de imunitate şi restricţiile privind COVID la un nivel care nu a mai fost văzut de la apogeul pandemiei, în ianuarie. Este ca şi cum ar TREBUI să pună în aplicare aceste măsuri până la sfârşitul acestui an sau începutul anului viitor. Prin extensie, ieşirea din Afganistan pare, de asemenea, grăbită. Poate că acest lucru se datorează faptului că resursele folosite acolo vor fi necesare în altă parte până la sfârşitul acestui an?

Nu ştiu cauza exactă, dar pare evident că establishmentul face pregătiri pentru o altă criză pe termen scurt. Sfârşitul brusc al ocupaţiei Afganistanului este un semn de avertizare cu privire la ameninţări mai presante, care, probabil, urmează.