Deutsche Welle: cât timp va mai trebui să treacă pentru a se face în fine lumină în dosarul lui Gheorghe Ursu?

În curând se împlinesc 30 de ani de când a avut loc o crimă îngrozitoare comisă de regimul Ceauşescu. Dar unii din făptaşii ei securişti continuă să-şi bată joc de justiţia română, scrie luni Deutsche Welle.

Publicaţia germană aminteşte de crima comisă în anul 1985 împotriva poetului şi inginerului Gheorghe „Babu” Ursu, care a fost asasinat în chip bestial în beciurile Securităţii, la ordinele ofiţerilor poliţiei politice a regimului ceauşist.

Singura „vină” a lui Babu a fost că s-a opus sistemului dictatorial comunist, regimului totalitar şi cuplului prezidenţial.

Inginerul Ursu a fost pârât de colege de serviciu că asculta Europa Liberă. Ca urmare, a fost anchetat mai întâi în stare de libertate, apoi în detenţie pentru opiniile exprimate în jurnalul său intim, fiind bătut, torturat psihic, schingiuit fizic şi asasinat în mod sălbatic. După suferinţe groaznice, la ordinele regimului Ceauşescu transmise poliţiei politice şi ofiţerilor de securitate şi miliţie, Babu Ursu a fost ucis în bătaie, cu lovituri de picior în celulă de către criminalul de drept comun, Marian Clită.

După aproape 3 decenii de la această crimă, autorităţile, şi mai ales cele judiciare, continuă să amâne dosarul la nesfârşit, diferite tribunale pasând acest dosar fierbinte. Magistraţii muşamalizează, amână, tergiversează condamnarea unora dintre inculpaţi, în ciuda probelor existente privind vinovăţia lor, încearcă, pe scurt, să evită asumarea responsabilităţii elementare într-un stat de drept şi să elucideze complet acest înfiorător asasinat.

De curând, judecătorii Tribunalului Militar Bucureşti care judecă plângerea lui Andrei Ursu, fiul lui Babu, pentru netrimiterea în judecată a fostului maior de Securitate, Marin Pârvulescu, au cerut noi date procurorilor, amânând din nou judecarea fostului schingiuitor al direcţiei a 6-a cercetări penale a Securităţii, termenul de judecată fiind stabilit pe 4 septembrie.

Conform relatărilor din presă, ale Fundaţiei Ursu şi Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Pârvulescu este cunoscut ca fiind un torţionar al poliţiei politice comuniste implicat în torturarea lui Gheorghe Ursu „pe toată durata detenţiei (sale) şi până la moarte”.

Este binecunoscut faptul că el este unul dintre ofiţerii de Securitate şi Miliţie care au scăpat până acum de pedeapsă.

Jurnaliştii de la Deusche Welle notează “cum anume se procedează spre a se mătura povestea sub covor şi a se scăpa de o condamnare (sau de executarea ei) în acest caz sau în altele similare, se ştie nu de azi de ieri. Ori de câte ori se apropie momentul adevărului şi devine posibilă inculparea, judecarea şi condamnarea vreunuia din asasinii lui Ursu se întâmplă o "minune" şi procurorului care instrumentează cazul i se sustrage dosarul. Aşa cum i s-a întâmplat în repetate rânduri generalului Dan Voinea. Sau, tribunalul e considerat incompetent. Ori se invocă prescrierea faptei. Ori se trimit nişte hârtii semnate de niscaiva medici pretinzând că miliţianul condamnat pentru uciderea lui Babu Ursu, de pildă colonelul de miliţie Tudor Stănică ar fi "bolnav" şi n-ar putea fi trimis după gratii. “

Deutsche Welle aminteşte de cazul col.Stănică care, împreună cu tovarăşul său de miliţie, Mihail Creangă a fost condamnat, inexplicabil, abia în 2003 pentru implicarea în uciderea lui Babu Ursu. Evenimentul Zilei a scris în ianuarie 2013 că judecătorii au fost sesizaţi de mai multe nereguli în dosarul lui Stănică, o persoană care la doar 75 de ani îşi tot amână executarea pedepsei. Stănică se prezintă ca şi cum ar fi atât de grav „bolnav”, încât, din 2004 încoace, n-a putut petrece nicio zi în puşcărie, în ciuda condamnării sale. Din fişele medicale din perioada 2009 - 2012, procurorul a constatat că „miliţianul s-a tratat de cele şase boli din 2009, dar că suferă de alte opt afecţiuni noi, vindecându-se complet de cancer... Stănică a mai obţinut o ‚amânare' de un an”, relatează în legătură cu acest dosar Evenimentul Zilei.

În context, Deutsche Welle citează Fundaţia Ursu care scrie cu privire la ofiţerul de Securitate Pârvulescu: „Fostul anchetator... l-a torturat pe Gheorghe Ursu, în paralel cu tortura administrată de ofiţerii de Miliţie Stănică şi Creangă şi de informatorul din celulă Clită. Evident, faptul că aceştia din urmă au fost condamnaţi definitiv pentru omor nu exclude, aşa cum au pretins recent unii procurori militari, vinovăţia numitului Pârvulescu. Rechizitoriile întocmite chiar de Parchetul Militar, ca şi Hotarârea Curţii de Apel Bucureşti din 2003 prin care au fost condamnaţi ofiţerii de Miliţie, au stabilit clar că ofiţerii de Securitate au condus de fapt ancheta şi au participat direct la tortură”.

În urmă cu 15 ani, Europa Liberă deplângea „muşamalizarea vinovăţiilor” în cazul Gheorghe Ursu, organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului şi unii magistraţi exprindu-şi opinia în repetate rânduri că justiţia postcomunistă închide ochii deliberat, încercând să-i apere pe securiştii vinovaţi de această crimă.

Concluzionând publicaţia germană îşi pune întrebarea: cât timp va mai trebui să treacă pentru a se face în fine lumină în acest dosar? De cât timp mai are nevoie statul de drept românesc spre a dovedi prin condamnarea principalilor asasini ai lui Gheorghe Ursu că nu mai e doar o speranţă pioasă, ci a devenit, în fine, realitate?