Vişinescu poate fi anchetat. Argumente juridice

În esenţă, propunerile în legea 27/2012 sunt:

1. înlăturareaprescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile de omor (omor, omor calificat, omor deosebit de grav şi infracţiuni intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie la data întrării în vigoare a acestei legi

2. introducerea sintagmei indiferent de data la care au fost comise pentru imprescriptibilitatea infracţiunilor degenocid, crime contra umanităţii şi de război

Legea 27/2012 a fost publicată în Monitorul oficial din 20 martie 2012, acesta fiind momentul intrării în vigoare.

În cazul Vişinescu, pot fi luate în calcul două variante:

1. În perioada comunismului, calculată până la 22 decembrie 1989, prescripţia a fost suspendată, deci nu a curs. Există hotărâri judecătoreşti în acest sens. Asta înseamnă că termenul de prescripţie începe să curgă din 22 decembrie 1989, când a fost înlăturat regimul comunist. Termenul la care se împlineşte prescripţia specială pentru omor deosebit de grav este de 22 de ani şi jumătate, adică în iunie 2012. Altfel spus, în martie 2012, când a intrat în vigoare Legea 27/2012, prescripţia specială nu se împlinise în cazul Vişinescu. O anchetă a procurorilor poate analiza şi acest aspect.

2. Prizonierii erau „persoane căzute sub puterea adversarilor” (politici, în astfel de cazuri), ceea ce scoate cazul Vişinescu din sfera dreptului comun şi îl duce în sfera normelor legale dedicate „infracţiunilor de genocid, crime contra umanităţii şi de război”. În legea 27/2012, pe care am scris-o pentru a introduce în dreptul românesc imprescriptibilitatea omorului, am prevăzut şi imprescriptibilitatea infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război “indiferent de data la care au fost comise Aceste infracţiuni pot fi cercetate şi judecate oricând. Există, aşadar, şi varianta incadrarii faptelor comise de Alexandru Vişinescu în categoria „crime împotriva umanităţii”care nu se prescriu niciodată, indiferent de legea naţională de la data comiterii lor.

Procurorii şi judecătorii au obligaţia de a încadra juridic faptele descrise în sesizarea IICCMER în cazul Vişinescu în funcţie de anchetă şi de probe, dar şi pe baza dreptului internaţional. Mă refer în primul rând la art. I al Convenţiei ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii.

Convenţia ONU porneşte de la un precedent istoric ilustru, cel al Cartei Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg, ale cărei principii de drept internaţional sunt recunoscute ulterior prin Rezoluţiile ONU 3 (I) şi 95 (I) din 13 februarie 1946 şi 11 decembrie 1946. Finalitatea Convenţiei ONU este aceea de a stabili un regim juridic derogator pentru un set de infracţiuni, în sensul în care acestea sunt declarate imprescriptibile, indiferent de momentul la care au fost comise şi indiferent dacă, la momentul comiterii lor, acestea constituiau încălcări ale legii penale naţionale în ţările în care au fost comise (Rezoluţia Adunării Generale ONU, nr. 2391 (XXIII) din 26 noiembrie 1968, Art. 1). Este de notorietate că aceste prevederi s-au aplicat pentru fapte comise anterior adoptării lor (cum sunt crimele de genocid, contra umanităţii şi de război din timpul celui de la doilea război mondial).

Legea 27/2012 şi dreptul internaţional le permit procurorilor să facă ancheta şi judecătorilor să condamne, pe baza de probe. Din martie 2012, discuţia despre prescripţia pentru omor, genocid, crime împotriva umanităţii sau de război este o falşa problemă, conchide Monica Macovei în postarea de pe blogul personal.