Despre arderea grăsimilor – în câteva cuvinte

Care este cea mai eficientă modalitate de ardere a grăsimilor? O întrebare mereu actuală, atâta timp cât există societatea modernă. Dacă sunteţi în căutarea celei mai bune metode de eliminare a straturilor de grăsime de pe corp, vă propunem spre examinare teoria arderii grăsimilor, expusă în cel mai simplu limbaj posibil.

Mai întâi de toate, să ne clarificăm de unde apar depunerile inestetice de grăsime pe corpul nostru. Potrivit cunoştinţelor generale, există trei clase majore de nutrienţi: grăsimi, proteine ​​şi carbohidraţi. Grăsimile şi carbohidraţii - sunt două surse cheie de energie: carbohidraţii provin în principal din alimente cum ar fi orezul, pâinea şi cartofii, iar grăsimile - din uleiuri, produse lactate, carne grasă. La rândul lor, proteinele sunt materialul de bază din care este construit organismul nostru şi pe care le obţinem cel mai adesea din carne, legume şi produse lactate.

În cazul în care organismul pierde mai puţine calorii decât consumă, surplusul de calorii se depozitează sub forma unui ţesut adipos excedentar, care constituie, în esenţă, o rezervă strategică de energie în caz de foamete. De aici reiese concluzia principală: arderea grăsimilor este posibilă numai în cazul unui deficit caloric.

De fapt, este vorba de legea conservării masei şi energiei. Trebuie să cheltuiţi mai multe calorii decât cele primite. Într-un asemenea caz, organismul va începe să consume propriile rezerve de grăsime în calitate de sursă de energie, şi în cele din urmă, va ajunge şi la excesul de ţesut adipos din regiunea taliei.

Atunci când pierderile de energie depăşesc cantitatea de energie obţinută din alimente, organismul începe să ia în considerare resursele individuale drept sursă de ”combustibil”. În primul rând începe să ardă carbohidraţii stocaţi sub formă de glicogen în muşchi şi ficat. După epuizarea rezervelor de glicogen, continuă cu eliminarea stratului de grăsime amplasat în ţesutul subcutanat sau din jurul organelor interne (grăsime viscerală).

În situaţiile critice marcate de un deficit prelungit de calorii, organismul va recurge la descompunerea proteinelor din ţesutul muscular, ceea ce îi va permite să hrănească creierul şi să salveze viaţa în cazul când au fost epuizate alte surse de energie. Totuşi, acestea sunt situaţii excepţionale. Suntem interesaţi mai mult de cea de-a doua etapă - arderea rezervelor de grăsime.

Prin urmare, pentru a slăbi, trebuie să folosim mai multă energie decât cea pe care o primim din alimente. Pentru a realiza acest deziderat, trebuie să limităm aportul de carbohidraţi (în special cei simpli) şi grăsimi. În plus, este necesar să dinamizăm schimbul de substanţe cu ajutorul antrenamentelor fizice.

Dar care ar fi soluţia optimală în acest sens: alergatul sau sala de gimnastică? Spre exemplu, ridicarea de greutăţi poate crea cu uşurinţă condiţiile necesare pentru realizarea unui efort fizic de o intensitate sporită. O activitate fizică ce depăşeşte limita de 75% din efort fizic poate să pună în mişcare mecanismul de ardere a grăsimilor şi după antrenament. Cu toate acestea, potrivit unor studii, în comparaţie cu alergatul, această activitate nu ne va permite să ardem atât de multe calorii. De exemplu, o persoană care cântăreşte 75 de kilograme, în doar 8 minute de alergat (cu viteza de 5 minute pe kilometru) reuşeşte să ardă 852 de calorii, iar dacă recurge la antrenament cu greutăţi de intensitate medie – doar în jur de 409 de calorii.

Desigur, creşterea masei musculare poate amplifica rata schimbului de bază şi consumul de energie când nu ne antrenăm. Muşchii contribuie la arderea unei cantităţi mai mari de energie şi în faza activă, în timpul efortului fizic. Totuşi, în materie de ardere a grăsimilor, exerciţiile aerobice par să ofere o cale mult mai scurtă spre succes.