Defrisarile ilegale duc la disparitia lemurilor din Madagascar
Defrisarea din Madagascar, o insula-stat aflata in apropierea coastei sud-estice a Africii, pune in pericol speciile de animale si plante din vechime, in mod special lemurii, primate care se gasesc doar in aceasta regiune.
Multi dintre noi au vazut lemuri - acest phylum vechi al maimutelor - intr-o gradina zoo. Exista mai mult de 30 de specii de lemuri in Madagascar, inclusiv marele lemur de bambus (Prolemur simus), lemurul cu guler alb (Eulemur albocollaris) si sifaka lui Perrier (Propithecus perrieri).
In ultimii 1500 de ani, mai mult de 16 specii de lemuri au disparut. Ecologistii spun ca acest lucru s-a intamplat in principal din cauza distrugerii habitatelor, insa unii lemuri au fost ucisi de oamenii locului. Legendele cu lemuri abunda, de exemplu exista o legenda despre Aye-Aye, ale carui degete mijlocii lungi, osoase, aduna larve de insecte din busteni. Legenda spune ca daca un Aye-Aye arata cu degetul sau osos spre o persoana, acea persoana va muri. Aceasta poveste a dus la uciderea acestui animal in zona.
In functie de tip, lemurii existenti astazi pot avea intre 12 si 75 de centimetri inaltime. Cu doar cateva sute de ani in urma, existau lemuri precum Megaladapis, care cantareau aproximativ 68 de kilograme. Acestia, prada usoara pentru oameni, au fost vanati pana la disparitie, iar acum exista doar ca oseminte in pamant.
Multi lemuri sunt activi noaptea. Populatia Madagascarului i-a denumit in mod reverentios "spiritele padurii." Putinii oameni care au fost in prezenta lor in jungla pot indica ca tipetele lor si chemarile din timpul noptii sunt stranii. Indreptand o lanterna spre coroanele copacilor, se pot vedea stralucind perechi de ochi rosii si galbeni.
Legile sunt insuficiente
Desi legea protejeaza lemurii din Madagascar, nu este suficient pentru a-i salva. Aproximativ 298.000 acri de padure cad sub lovitura topoarelor in fiecare an, asa cum estimeaza Fondul de Viata Salbatica Mondial (WWF). Daca acest lucru continua, Madagascarul va ramane fara paduri in 40 de ani. WWF a declarat lemurii una dintre cele mai periclitate specii de primate din lume.
Insa nu doar lemurii depind de existenta padurilor. Exista 300 de specii de broaste - inclusiv Mantella aurantiaca, o broasca cu pielea rosie - care risca sa dispara daca padurile continua sa fie taiate.
Tara are nevoie de spiritele padurii pentru ca aceasta sa dainuie. De ce? Intr-un climat tropical, precum cel din Madagascar, 90% din seminte nu sunt raspandite de vant, ci mai degraba de miscarile animalelor si pasarilor padurii.
Multe animale consuma semintele acestor arbori si le elimina, nedigerate, pe pamant. Cercetarile au dezvaluit ca in reginile unde spiritul padurii maki maro nu exista, cresc mai putini copaci.
Multi dintre locuitorii Madagascarului traiesc din agricultura si cresterea animalelor. Adesea, ei isi castiga pamantul de care au nevoie folosind metoda "taie si arde."
Oricum, din moment ce o mare parte din nutrientii necesari viitoarelor culturi se afla in plantele de la baza acestor copaci pe care ei ii distrug, solul - oricat de bine ar fi cultivat - nu va mai oferi beneficii.
"Cea mai mare problema este comertul ilegal cu lemn. Produsele lor, fara desemnarea tarii de origine, ajung mobila sau hartie in aproape toate tarile europene sau in SUA", spune Dorothea August, WWF Germania.
Din cele aproximativ 12000 de plante infloritoare si cele 109 tipuri de mamifere din Madagascar, 80 de procente exista doar pe aceasta insula, fiind specii endemice, la fel si 250 de tipuri de pasari. Procentajul este cu atat mai mare cand vine vorba de reptile - 95% din cele 260 de feluri sunt autohtone, la fel cum sunt si toate varietatile de broaste.
Exista 46 de parcuri si rezervatii ale naturii in Madagascar, care ispitesc turistii care gandesc ecologic. Legea spune ca fiecare turist care intra in parc trebuie sa fie insotit de un ghid local oficial, platit, iar localnicii regiunii au infiintat restaurantele si locurile de cazare aferente. Jumatate din veniturile acestor speculatii merg catre WWF - banii fiind folositi pentru a proteja ecologia comunitatilor locale si adiacente.
In cel putin o asemenea regiune protejata, Parcul National Ranofamana din centrul Madagascarului, ramane speranta. Oamenii locali, atipic, au avut o lunga perioada un tabu impotriva omorarii lemurilor. Cu ajutorul Universitatilor si organizatiilor precum WWF, regiunea a devenit un model pentru protectia ecologica. Putem doar sa speram ca si alte zone din tara vor urma aceeasi cale.
