De la Primărie la Preşedinţie? Gabriela Firea, "duşmănoasă şi extrem de ranchiunoasă" - jurnalistul Robert Veress

Cu mai bine de un deceniu în urmă, când publicaţia la care a fost director şi co-patron a luat fiinţă, soţul ei de atunci, răposatul Răzvan Firea, a vrut ca eu să fiu redactorul care să se ocupe de investigaţii. (...) Când m-a sunat Gabriela Firea şi mi-a făcut oferta de a lucra la Săptămâna Financiară, am avut o dublă reţinere: pe de o parte, intram în trustul Intact şi era limpede că asta implica să servesc interesele lui Dan Voiculescu; pe de altă parte, eram convins că recomandarea decisivă venise de la Răzvan Firea, nu de la Ionuţ Bălan*, cum îmi spusese Gabriela Firea. Iar asta putea însemna ca eu să intru într-un potenţial conflict de interese, dacă mi s-ar fi cerut să continui investigaţiile în domeniul consumabilelor auto.

Soţii Firea au dorit să mă liniştească şi m-au invitat la o discuţie în trei, în care mi-au garantat că voi avea independenţă editorială - cel puţin la fel de extinsă precum cea de la Adevărul şi Cotidianul, redacţiile în care activasem, până atunci.

Am apreciat, la momentul respectiv, francheţea Gabrielei Firea, care mi-a spus că nu mi se va cere să-i atac pe adversarii lui Voiculescu, dar nici nu voi putea „muşca mâna care mă hrăneşte”. Mi-a dat un argument care, în bună parte era valabil, că la orice trust de presă aş lucra, din România sau de „afară”, nu aş putea să atac interesele patronului acelui trust. Şi nici nu există milionari „uşi de biserică”...

Timp de peste un an de zile, angajamentul a fost respectat. (...) Ulterior, însă, a venit momentul de care mă temusem de la bun început. Răzvan Firea mi-a zis că are probleme grave cu „unu'” şi m-a rugat „să-l ajut”. Ca „probe”, ar fi trebuit să mă servesc de declaraţiile unor apropiaţi ai săi, care nici nu doreau să apară cu identitatea reală.

Am refuzat, iar consecinţa a fost că Gabriela Firea m-a dat afară. Nici nu s-a mulţumit cu atât: ulterior, aflând că mă angajasem la Gândul, l-a sunat pe Cristian Tudor Popescu să-l avertizeze că a făcut o greşeală, că „încălzeşte şarpele la sân”. CTP m-a întrebat, mai în glumă, mai în serios, ce i-am făcut Gabrielei Firea, de-am stârnit-o în halul ăsta împotrivă-mi: „Că n-a vrut să-mi spună. Ai sedus-o şi ai abandonat-o?”. I-am explicat situaţia, zâmbetul i s-a şters de pe faţă şi a conchis cam aşa: „Am crezut că o cunosc. Nu aş fi crezut-o capabilă de aşa ceva”.

După ani în care nu ne-am mai intersectat, am reîntâlnit-o pe Gabriela Firea, devenită Pandele, într-un studio de televiziune, la Antena 3. De două ori. Prima dată am reuşit să ne ignorăm reciproc, a doua oară contextul nu a mai fost favorabil. De complezenţă, doamna senator a fost nevoită să-i întindă mâna jurnalistului şi să bălmăjească „Ce mai faci?”. „Bine”. Câteva săptămâni mai târziu, când am fost sunat de la departamentul de resurse umane al Antenei 3 să mi se comunice încetarea retroactivă a raporturilor contractuale, am ştiut de unde mi se trage. Mai ales că, împreună cu mine a mai fost „executat” şi Ionuţ Bălan, care, la rândul său, avusese un diferend profesional cu Gabriela Firea.

Aşadar, Gabriela Firea este duşmănoasă şi extrem de ranchiunoasă, caracteristici periculoase pentru orice lider politic ce ajunge să ocupe posturi de înaltă demnitate publică. Duşmănos, dar nici pe departe atât de ranchiunos, este Traian Băsescu. Şi am văzut cu toţii că a fost un puternic om de stat, cu unele reuşite, dar care, în bună măsură a eşuat în proiectele la care s-a angajat, fiindcă politica sa a fost una de dezbinare şi învrăjbire. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a făcut abuz de împuternicirile constituţionale, pentru a-i proteja pe anumiţi corupţi, fiindcă erau/sunt oamenii lui, lovindu-i apoi, fără milă, când drumurile li s-au despărţit.", scrie Robert Veress.

Acum, să lămuresc şi partea cu de unde ştiu eu că Gabriela Firea vrea să ajungă preşedintele României şi că interesul său „brusc” pentru Bucureşti este dat de această ambiţie mai înaltă. În timpul unei şedinţe de redacţie la Săptămâna Financiară s-a discutat despre Ion Ţiriac. Gabriela Firea şi-a exprimat mirarea legată de faptul că fostul tenisman refuza să candideze la Preşedinţie. Citez aproximativ, din memorie: „Să nu fim ipocriţi: oricine îşi doreşte să devină preşedinte! Problema e să şi poţi. Iar Ţiriac poate. De aia nu înţeleg, ce-l reţine?”. Cineva i-a replicat: „Gabi, te înşeli, nu oricine vrea să fie preşedinte”. „Ţie îţi dă mâna să spui că nu vrei, pentru că ştii că nu poţi”, i-a retezat-o şefa, vizibil enervată de contrazicere.

Poate să ajungă Gabriela Firea preşedintele României? Păi, sigur că poate, mai ales dacă şi în 2019 ni se va servi aceeaşi ciorbă politică, sleită de peste 26 de ani. Ciorbă în care ea, jurnalist şi om de afaceri eşuat (Săptămâna Financiară a falimentat şi a „uitat” să achite salariile restante ale foştilor angajaţi; din fericire, nu m-am mai numărat printre aceştia), reactivată prin căsătoria cu primarul de Voluntari, a fost „unsă” politician de top, senator, purtător de cuvânt şi vicepreşedinte PSD. Iar acum, va fi înscăunată primar general, prin votul unei treimi din treimea bucureştenilor care se vor prezenta la vot", adaugă Veress.

Articolul integral poate fi citit aici.