De ce iubeşte Polonia Ucraina... pentru moment

Confruntate cu neputinţa Occidentului în faţa unei Rusii conduse de Vladimir Putin, ţările din Europa de Est, şi în special Polonia, se confruntă brusc cu necesitatea de a reflecta asupra politicilor lor externe, scrie sociologul Slawomir Sierakowski, într-un articol semnat în New York Times.

Pentru Sierakowski, problema principală a Europei de Est nu constă atât în agresiunea Rusiei, cât mai degrabă în lipsa de unitate a răspunsului regiunii în faţa acestei agresiuni. Deşi într-o situaţie de ameninţare este natural să identifici aliaţi aflaţi într-o poziţie similară, în prezent, Europa de Est este mai divizată de interese economice decât Uniunea Europeană ca întreg. Astfel, în timp ce Ungaria, Slovacia şi Bulgaria sunt mai dependente de energia furnizată de Rusia decât orice alte ţări din Uniunea Europeană, cehii se bucură de 'splendida lor izolare' locală, la adăpostul Germaniei şi Austriei.

Pe de altă parte, Polonia are interese comune doar cu statele baltice, însă din cauza slăbiciunii acestora, dar şi a neîncrederii istorice a Lituaniei faţă de Polonia, o astfel de alianţă foloseşte nimănui. De asemenea, România, a doua ţară ca mărime din 'Noua Europă', după Polonia, nu are legături strânse cu nimeni.

Acest lucru explică de ce Polonia este extrem de ataşată de Ucraina. La recenta convenţie a Partidului Platforma Civică înainte de alegerile europarlamentare din luna mai, premierul şi liderul partidului, Donald Tusk, a declarat că 'securitatea fundamentală a Poloniei şi Europei depinde de aceste alegeri'. Or, notează Sierakowski, cheia acestei puteri şi siguranţe este Ucraina. Aşa cum Tusk i-a declarat lui Vitali Kliciko, invitat special la convenţie, 'toţi cei care îşi doresc o Polonie sigură într-o Europă unită trebuie să ţină pumnii strânşi Ucrainei'.

Presa străină a dedicat numeroase materiale Poloniei, care, datorită angajamentului său în Ucraina, şi-a consolidat poziţia internaţională, mai ales prin comparaţie cu restul Uniunii Europene. Cu toate acestea, securitatea Poloniei depinde de puterea Uniunii şi, prin urmare, pare mai ameninţată acum decât în orice alt moment de la căderea comunismului încoace.

Pe de altă parte, notează Sierakowski, dacă Ucraina supravieţuieşte în forma actuală (chiar şi fără Crimeea ) şi intră pe un drum similar Poloniei, potenţialul uman şi economic al ambelor ţări, întărit de alianţe ad-hoc în cadrul Uniunii Europene, va permite realizarea visului istoric al Poloniei de a echilibra rolul Rusiei în regiune şi de a asigura o poziţie importantă a Europei de Est în cadrul Occidentului.

Cu toate acestea, în prezent, acel scenariu pare puţin probabil, date fiind obiceiurile corupte şi divizările sociale din Ucraina. Un alt obstacol poate fi Occidentul însuşi, care, în cazul în care va presa pentru reforme economice prea severe în schimbul unei asistenţe economice prea meschine, îi poate aduce pe aceiaşi oameni din nou pe Maidan.

Şi chiar dacă acest lucru poate fi depăşit, într-un final, Polonia şi Ucraina ar putea începe un război în privinţa memoriei istorice, pentru care niciuneia dintre ţări nu îi lipsesc pretextele. Am văzut cum cărţile de istorie au fost redeschise în Crimeea: nu există niciun motiv ca ele să nu poată fi deschise din cauza unor tensiuni polonezo-ucrainene, argumentează sociologul polonez.