De ce în unele oraşe oamenii merg mai repede?

Cei care au călătorit în străinătate au observat că viteza cu care merg pietonii diferă considerabil de la oraş la oraş. Acest lucru este vizibile în locurile aglomerate constant, cum ar fi, de exemplu, Londra sau New York. Indicatorul de viteză a fost analizat în diverse ocazii. Iată câteva rezultate.

Prima cercetare datează din anul 1976, atunci când cuplul de psihologi, Marc şi Helen Bornstein, au analizat activitatea persoanelor din cincisprezece locaţii din întreaga lume, în zilele cu timp frumos, pentru a găsi o corelaţie clară între numărul locuitorilor unui oraş şi viteza pasului. Psihologii care au publicat rezultatul cercetării lor în revista Nature au atribuit factorul viteză nevoii persoanelor de a reduce "schimbul social", practic, de a nu pierde timpul socializând, dar există şi alte ipoteze.

Pe de altă parte, unii specialişti, cum ar fi psihologul Stanley Milgram de la Universitatea Yale, consideră că mersul rapid este o strategie pentru a atenua saturaţia de stimuli caracteristică oraşelor mari. Alţii l-au asociat în mod direct cu venitul pe cap de locuitor. Da, pentru că atunci când suntem plătiţi mai mult pentru munca noastră, timpul înseamnă bani.

Un alt studiu realizat în anul 1999 de către psihologul american Robert Levine, în 31 de oraşe, a confirmat faptul că paşii grăbiţi corespund cetăţenilor celor mai bogate ţări. Pietonii merg mai repede în oraşe cum ar fi Dublin, Amsterdam, Zurich, Londra, Frankfurt, New York, Tokyo, Paris, Nairobi şi Roma; toate (cu excepţia Nairobi), oraşe bogate, indiferent de numărul de locuitori sau densitate.

Pe scurt, studii statistice confirmă faptul că viteza de mers pe jos depinde de trei factori: PIB-ul ţării în care se află oraşul, puterea de cumpărare a orăşenilor şi, ca un factor cultural, nivelul lor de individualism.

Curiozitate

Recent circula pe Facebook o fotografie a renumitului actor canadian Keanu Reeves, căruia i se atribuiau cuvintele de mai jos. Dacă sunt ale lui sau nu, poate este mai puţin important. Fapt este însă, că acestea spun un mare adevăr, şi se potrivesc, de altfel, cu rezultatele studiilor prezentate mai sus.

“Vedeţi oamenii aceştia din spatele meu? Se grăbesc la muncă şi nu sunt atenţi la nimic. Uneori, suntem atât de prinşi în viaţa noastră cotidiană, încât uităm să ne acordăm timpul de a ne bucura de frumuseţea vieţii. E ca şi cum am fi nişte zombie. Priveşte în sus şi scoate-ţi căştile de la urechi. Salută un om pe care îl vezi, poate chiar îmbrăţişează pe cineva care pare că suferă. Fii cuiva de ajutor. Trebuie să-ţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Ceea ce nu ştiu oamenii despre mine e faptul că am suferit de depresie, acum câţiva ani. N-am spus nimic, nimănui. A trebuit să lupt singur ca să ies de acolo. Persoana care mă ţinea departe de fericire eram chiar EU. Fiecare zi e preţioasă, aşa că haideţi s-o tratăm ca atare. Ziua de mâine nu este garantată, aşa că haideţi să trăim azi!"