Lawrence al Arabiei şi un Rolls-Royce militar

Lawrence a plecat la război la bordul unuia dintre cele mai bune automobile din toate timpurile, un Rolls-Royce Armoured Car, versiunea militară a legendarului Silver Ghost.

Rolls-Royce-ul de luptă se mişca pe nisip şi roci cu aceeaşi eleganţă cu care o făcea pe străzile Londrei. Motorul său cu şase cilindri şi 50 CP îi permitea să ajungă la o viteză de 90 km/h, iar fiabilitatea mecanică era uimitoare, mai ales în condiţiile dure din deşert. Protejată de un scut de 9 mm, turela sa rotativă înarmată cu o mitralieră Vickers îi dădea o putere de foc impresionantă.

Lawrence împreună cu oamenii săi, angajaţi în misiunile de explorare şi sabotaj, loveau acolo unde se aştepta mai puţin. Iar acest vehicul a fost folosit în astfel de misiuni.

După război, Rolls-Royce Armoured Car a rămas activ până în 1925, anul în care a intrat în rezervă. Dar Silver Ghost a revenit la luptă în anul 1940, de data aceasta împotriva trupelor lui Mussolini. În cele din urmă, după mai multe modernizări, ultimele Rolls-uri s-au “pensionat” în 1942, fiind înlocuite cu un alt automobil de legendă, Willys Jeep.

Pot fi citate multe complimente aduse acestor Rolls-Royce Armoured Car, dar ne limităm la cel dedicat lor chiar de către Lawrence: "Un Rolls în deşert valorează mai mult decât un diamant". La fel ca Lawrence de altfel. Dar cine era acest misterios "Lawrence al Arabiei"?

Lawrence al Arabiei: omul din spatele legendei

Savant englez, arheolog entuziast, aventurier, strateg militar şi autor al valoroasei lucrări „Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii” – un volum care combină strălucit detaliile revoltelor triburilor arabe împotriva otomanilor şi propria-i autobiografie spirituală, T.E. Lawrece (1888-1935) a fost un personaj real care a marcat numeroase destine. Personalitatea sa încă-i fascinează pe biografi şi cercetători, iar legenda lui a supravieţuit numeroaselor încercări de a i se discredita realizările.

Revolta arabă s-a desfăşurat pe fundalul războiului anglo-turc. Când armele au tăcut, lui Lawrence i se spunea "regele neîncoronat al celor trei Arabii". La sfârşitul revoltei şi al războiului, după ce a intrat învingător în Damasc, ar fi putut să-şi tranşeze un regat şi pentru el, dar a preferat să se retragă în lumea misterioasă din care venise.

Cine era acest misterios "Lawrence al Arabiei"? Avem un portret realizat cu fineţe psihologică de Mircea Eliade:

"T.E. Lawrence era foarte tânăr când a început să organizeze aventura arabă. Atât de tânăr, de şubred fiziceşte şi de insignifiant ca înfăţişare încât fusese respins, la declararea războiului, de către comisia militară care trebuia să selecţioneze voluntarii. În urmă, însă, a fost admis ca auxiliar: şi, pentru că stăpânea limba arabă scrisă şi vorbită, a fost însărcinat la Cairo cu redactarea unui obscur ziar arab de propagandă şi cu transcrierea hărţilor pentru Biroul de Informaţie al Statului Major britanic.

Nimeni n-ar fi bănuit că în acel tânăr debil, scund, semănând mai mult a asistent arheolog decât a militar, creştea planul magnific al Revoltei Arabe. Nimeni nu cunoştea tainele acestui arheolog-poet, care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai curajoşi strategi ai Războiului, şi care a fost pe rând, cât a durat revolta arabă, spion, ofiţer de Stat Major, ofiţer de administraţie, inginer, şef de bandă, cel mai priceput năruitor de trenuri (iscusitele lui “tulipe“, ţesătura specială de explozii, prin care a dărâmat 79 de poduri şi a azvârlit în aer nenumărate trenuri) şi, ceea ce e mai preţios, sfetnicul Emirului Faisal şi sufletul întregii revolte a beduinilor.

Taciturn, modest până la exces (atât de modest încât, după încheierea păcii, ca să scape de onoruri, glorie şi admiratoare, a dispărut ani de-a rândul, trăind sub nume fals şi înrolându-se mai târziu ca simplu soldat în armata colonială), ocupat să-şi urmărească visul său intim, aventura concretă, militară, fiind numai realizarea aventurii spirituale pe care o experimentase el din cei dintâi ani ai tinereţii, Lawrence ajunsese mai mult o legendă fantastică decât om. Arabii creaseră în jurul lui o întreagă epopee, pe care o cântau nopţile în bivuacuri sau în acele necontenite marşuri prin deşert, în timp ce “Colonelul” Lawrence, bine aşezat în şa, citea versuri...".