De ce este benefică ceara din urechi pentru sănătate? Câteva sfaturi utile de curăţare

Ceara din urechi este lipicioasă şi puţin dezgustătoare — majoritatea dintre noi apelează la un beţişor de urechi imediat ce o zărim. Însă medicii spun că acest instinct este greşit. Ceara din urechi nu reprezintă o problemă de igienă; este sistemul de protecţie încorporat al urechii tale.

Ceara de urechi – denumită medical „cerumen” – nu este doar un reziduu neplăcut. Ea are un rol de îndeplinit.

„De fapt, rolul ei este de a oferi protecţie”, a declarat pentru The Epoch Times dr. John Seibert, otorinolaringolog specializat în chirurgia capului şi gâtului din Tennessee - adică ORL, specialişti în urechi, nas şi gât.

Unul dintre aspectele cele mai puţin cunoscute despre ceara de urechi, a spus el, este că are proprietăţi bacteriostatice – ceea ce înseamnă că îngreunează dezvoltarea bacteriilor.

Ceara de urechi este, de asemenea, uşor acidă, contribuind la protecţia împotriva infecţiilor din canalul auditiv, a declarat pentru The Epoch Times, prin e-mail, lt.col.dr. Andria Caruso, otorinolaringolog la Centrul Medical Militar Womack.

Ceara de urechi are un pH care variază între aproximativ 5,0 şi 7,0. Aciditatea ajută la prevenirea infecţiilor bacteriene şi fungice, menţine sănătoasă pielea din interiorul urechii şi păstrează echilibrul delicat dintre microbii benefici şi cei dăunători.

În plus, ceara din urechi împiedică pătrunderea în urechi a unor elemente care nu ar trebui să se afle acolo — precum murdăria, insectele şi alte obiecte.

Aşadar, s-ar putea să vă întrebaţi: având în vedere toate beneficiile cerii de urechi, mai este nevoie să ne curăţăm urechile?

Răspunsul este, în mare parte, nu. Urechile noastre sunt concepute să se curăţe singure.

„Le spun oamenilor de multe ori că urechile ar trebui să fie ca nişte cuptoare — cu autocurăţare”, a spus Seibert.

Ceara de urechi este secretată de glandele din pielea treimii exterioare a canalelor noastre auriculare, unde se amestecă cu piele, praf şi păr.

Firele de păr minuscule din canalul auricular, combinate cu mişcarea naturală a maxilarului atunci când vorbim şi mestecăm, împing încet ceara veche, pielea şi resturile către ieşire — ca o bandă transportoare pe care nu trebuie să o porneşti niciodată.

„Ceara din urechile noastre ar trebui să cadă singură — dar, din păcate, asta nu se întâmplă întotdeauna”, a spus el.

Procesul de autocurăţare nu ţine mereu pasul, iar ceara se poate acumula mai repede decât poate fi eliminată. Deşi majoritatea dintre noi nu avem nevoie de ajutor suplimentar pentru a ne menţine urechile curate, anumiţi factori influenţează cât de bine se pot curăţa urechile noastre singure.

Tipul şi culoarea cerii de urechi

Ceara de urechi variază de la o persoană la alta, ceea ce, potrivit lui Seibert, poate influenţa modul în care se acumulează.

„Unele tipuri de ceară sunt cam lipicioase, altele sunt cam crocante, iar altele sunt cam gumate”, a spus acesta.

El adaugă că consistenţa contează şi că ceara mai groasă şi mai lipicioasă nu iese la fel de uşor din urechi.

Există, de asemenea, diferite tipuri de ceară de urechi — umedă şi uscată — iar acestea variază în funcţie de etnie. Tipul umed este predominant în rândul persoanelor de origine europeană şi africană, în timp ce tipul uscat este frecvent în rândul celor din Asia de Est.

Ceara de urechi variază şi ca culoare, iar uneori o culoare mai închisă te poate face să crezi că ceva nu este în regulă. Totuşi, Seibert spune că nu este aşa: culoarea nu este un criteriu de diagnostic; variază de la o persoană la alta; şi fiecare o are puţin diferită — aşa că poţi sta liniştit.

Dimensiunea urechii contează

Dimensiunea urechilor noastre joacă, de asemenea, un rol important.

Unele persoane au canale auriculare mult mai mici decât altele şi, combinat cu tipul de ceară pe care îl ai, acest lucru afectează cât de bine se pot curăţa singure şi tendinţa de acumulare a cerii.

Seibert spune că, dacă canalul tău auditiv are dimensiunea unui beţişor de urechi, atunci probabil că doar împingi ceara mai adânc; totuşi, dacă canalul tău este puţin mai mare şi vrei să-l cureţi – ceea ce nu recomandă majoritatea ORL-iştilor –, el sugerează să fii extrem de atent, astfel încât să nu te loveşti de nimic care ar putea face ca beţişorul să pătrundă prea adânc în ureche.

„Creează-ţi un perimetru în jurul tău. E aproape ca şi cum ai pune conuri portocalii în jurul tău, spunând: «Am ceva în ureche şi vreau să curăţ asta. Nu te apropia de mine», a spus el.

El adaugă că poate fi util să rogi pe altcineva să o facă pentru tine, deoarece acea persoană poate vedea mai bine decât tine ce face.

Ce să eviţi şi ce să foloseşti dacă este necesar

Beţişoarele de urechi au de obicei efectul opus celui dorit, a spus Caruso. Ele împing ceara mai adânc în ureche, unde este mai greu de îndepărtat şi mai probabil să provoace durere.

Dacă totuşi te copleşeşte nevoia de a-ţi curăţa urechile, ea îţi recomandă câteva metode mai sigure.

„La farmacia locală se găsesc picături pentru înmuierea cerii de urechi — un ulei precum uleiul de jojoba poate ajuta, de asemenea, la îndepărtarea cerii, dacă este necesar”, a spus ea.

Peroxidul de hidrogen într-un picurător poate, de asemenea, curăţa în siguranţă excesul de ceară şi ajuta la prevenirea infecţiilor, a spus ea.

Unele soluţii de spălare şi clătire disponibile fără reţetă pot elimina ceara de urechi — şi atunci când funcţionează, nu este o problemă, deoarece urechile vor produce mai multă ceară, a spus Seibert. Problemele apar, însă, atunci când ceara şi soluţiile de clătire rămân blocate în ureche şi se amestecă cu umezeala din interiorul acesteia. În combinaţie cu ceara umedă, se poate forma un amestec periculos, deoarece umezeala reţinută, împreună cu îndepărtarea cerii protectoare, poate favoriza dezvoltarea bacteriilor.

„Acest lucru poate provoca o infecţie gravă şi poate afecta o persoană adultă destul de grav”, a spus el.

Apa murdară de la înotul în lacuri şi în ocean poate contribui, de asemenea, la apariţia infecţiilor, dar uscarea urechilor cu un uscător de păr setat la o viteză redusă poate preveni dezvoltarea ciupercilor şi a bacteriilor, a spus Caruso.

Chiar şi modul în care dormi poate influenţa modul în care se acumulează ceara în ureche.

„Am constatat că ceara de ureche obstrucţionează mai frecvent urechea pe care dormi”, a spus Seibert.

Presiunea fizică, împreună cu contactul urechii cu perna, reţine căldura şi umezeala şi poate comprima uşor canalul auditiv, compactând ceara de urechi şi împiedicând procesul de autocurăţare al urechii.

Aparatele auditive, căştile intraauriculare şi dopurile pentru urechi folosite pentru a-ţi proteja urechile de zgomotul puternic pot, de asemenea, împinge ceara mai adânc în ureche. Dacă foloseşti în mod regulat astfel de dispozitive şi ai probleme de auz sau alte afecţiuni ale urechilor, consultaţi medicul pentru a vă asigura că sunt curate canalele urechilor.

Ceara de urechi şi capacitatea de diagnosticare

Pe lângă menţinerea urechilor curate, oamenii de ştiinţă descoperă că ceara de urechi are capacităţi diagnostice, în special pentru cancer.

Într-un studiu din 2019, cercetătorii brazilieni au comparat ceara de urechi provenită de la persoane cu şi fără cancer şi au identificat 27 de markeri biologici care puteau distinge cele două grupuri — cu o precizie de 100% la persoanele testate. Cercetările ulterioare, inclusiv o analiză a peste 1.000 de probe, au sugerat că metoda ar putea detecta cancerul în orice stadiu, ar putea distinge tumorile benigne de cele maligne şi ar putea chiar semnala momentul în care un cancer a intrat în remisie.

Când să consultaţi un medic

Dacă vă întrebaţi când să consultaţi un medic, Seibert a spus că, dacă simţiţi o senzaţie de plin şi presiune în urechi care nu se ameliorează, ar fi bine să vă adresaţi medicului de familie. Dacă există probleme, acesta vă poate trimite la un ORL-ist.

Senzaţia de plin şi presiune în urechi poate avea numeroase cauze, printre care obstrucţia canalului auditiv, acumularea de lichid, congestia sinusurilor, schimbările de altitudine sau inflamaţia urechii medii sau interne. Alte simptome pe care un medic ar trebui să le investigheze, potrivit lui Caruso, sunt durerea de ureche severă şi persistentă, precum şi tinitusul sever sau pierderea auzului fără o cauză clară — ambele putând constitui urgenţe medicale. Pierderea bruscă a auzului poate fi cauzată de pierderea bruscă a auzului neurosenzorial (SSHL) — o afecţiune cu o fereastră de timp foarte scurtă, de la câteva zile la câteva săptămâni — în timpul căreia tratamentul prompt este vital, deoarece o aşteptare prea îndelungată poate duce la surditate permanentă.

„Din fericire, tratamentele cu steroizi pe cale orală pot fi de ajutor dacă sunt administrate din timp”, a spus ea.

Tratamentul pentru SSHL implică terapia imediată cu corticosteroizi pentru a reduce inflamaţia, dar aceasta trebuie începută în termen de aproximativ două săptămâni pentru a avea cele mai mari şanse de a reversa eventualele afecţiuni.

Concluzii

Deşi ceara din urechi poate părea o neplăcere, ea îndeplineşte o funcţie importantă şi — în cea mai mare parte — ar trebui lăsată să-şi facă treaba fără intervenţia noastră. În esenţă, atunci când urechile noastre funcţionează corect, se curăţă singure, fără a avea nevoie de ajutor. Însă există momente în care puteţi avea probleme pe care urechile nu le pot rezolva singure — iar atunci este momentul să consultaţi un medic ORL. Un specialist vă poate ajuta să diagnosticaţi problema — iar dacă urechile dvs. au nevoie de curăţare, acesta dispune de instrumentele şi expertiza necesare pentru a o efectua în condiţii de siguranţă.

Sursa: Epoch Times SUA