Dacă Transnistria este următorul 'punct de aprindere' între Putin şi Occident, cum ar trebui să reacţioneze Europa?

Râul Nistru, care separă Republica Moldova de Transnistria, pare destinat să fie un nou Zid al Berlinului, însă Occidentul trebuie să ştie care sunt mizele în regiune, scrie Paul Mason, redactor la Channel 4, într-un comentariu scris pe marginea unei vizite în Transnistria şi apărut în paginile The Guardian.

Cu o săptămână în urmă, jurnalistul - care a vizitat regiunea separatistă, filmând fără permisiune, alături de un şofer îndrăzneţ care conducea o maşină veche - le-a declarat poliţiştilor de frontieră că a venit să vadă un meci de fotbal.

Alexandru Ursu, povesteşte Paul Mason, este un poliţist vorbitor de limba rămână din Republica Moldova, care a încercat să reducă decalajul politic de peste râu. Poliţistul şi-a cumpărat un apartament peste graniţă, în enclava separatistă rusă - însă pentru a înţelege de ce ideea s-a dovedit una proastă, este nevoie de o lecţie de geografie rapidă.

Între 1940 şi 1991, Moldova a fost republica vorbitoare de limbă română din cadrul URSS. În 1992, după declararea independenţei faţă de Rusia, a izbucnit războiul civil şi s-a creat Transnistria, pe malul estic al râului. Transnistria nu are niciun statut în conformitate cu dreptul internaţional şi, aşa cum a descoperit şi poliţistul moldovean, statul de drept este aici insuficient respectat.

Săptămâna trecută, comandantul suprem al Forţelor NATO în Europa a numit Transnistria următorul 'punct de aprindere' între Putin şi Occident, în condiţiile în care regiunea găzduieşte 2.000 de militari ruşi şi un depozit de arme care ar putea aproviziona o întreagă armată rusească dacă aceasta s-ar decide să se deplaseze în ţara vecină, Ucraina.

Asemenea unei mari părţi a Republicii Moldova, peisajul din Transnistria este unul afectat de sărăcie, înţesat de cocioabe, blocuri dărăpănate, printre care poţi vedea câini, găini, copii şi femei în vârstă. 'A fost mai bine în perioada sovietică, crede-mă', îi mărturiseşte jurnalistului una dintre femei.

Pentru a ajunge în enclava rusă trebuie să treci prin trei puncte de control, însă, în pofida securităţii stricte, enclava este cunoscută drept un centru important al criminalităţii organizate - contrabanda cu tutun şi alcool şi spălarea de bani ocupând primele locuri în topul activităţilor.

Este adevărat, în Transnistria există monumente ale lui Lenin, iar Sovietul Suprem este dominat de un partid politic aliniat la un club de fotbal. Ceea ce este însă important pentru femeile în vârstă cu care m-am întâlnit, notează Mason, este preţul gazului, care datorită lui Vladimir Putin este neglijabil. De asemenea, pensiile sunt mai mari decât în Republica Moldova şi există locuri de muncă, în condiţiile în care armata plăteşte 300 dolari pe lună şi susţine o economie orientată în jurul său.

Deşi există probleme de limbă - în condiţiile în care şcolile româneşti din enclava rusă sunt hărţuite de către autorităţi şi supuse presiunilor de a se închide - adevărata bătălie, susţine jurnalistul, este una economică. 'Lui Putin îi pasă de noi', i-au povestit oamenii de pe ambele maluri ale râului, în timp ce Europei nu îi pasă.

Pe de altă parte, notează jurnalistul britanic, cazul lui Alexandru Ursu ne arată miza pentru persoanele particulare. În 2007, apartamentul pe care acesta îl cumpărase în Transnistria a fost confiscat de către poliţie, care a susţinut că bărbatul l-a înşelat pe vânzător. Ursu a fost aruncat în închisoare, sufocat cu o mască de gaze şi bătut atât de rău încât a trebuit să fie internat în spital. Poliţia l-a forţat să semneze un autodenunţ, iar bărbatul a petrecut trei ani în închisoare, în timp ce apartamentul său a fost ocupat de poliţistul care l-a arestat. Ursu a fost eliberat la presiunea internaţională, iar cazul său se află în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de la Strasbourg. Potrivit lui Ursu, închisorile sunt pline de oameni care încearcă să adune 100.000 de ruble (circa 1.700 de lire sterline) pentru a plăti o răscumpărare ca să poată ieşi din închisoare.

Dacă aici va fi un nou Război Rece, iar râul Nistru un nou Zid al Berlinului, Vestul va trebui să ştie care este miza, explică jurnalistul. Pentru persoane ca Alexandru şi pentru alţi oameni încă deţinuţi în închisorile transnistrene, un îngheţ diplomatic ar însemna sfârşitul presiunii Occidentului. Reportajul lui Paul Mason despre Transnistria a fost difuzat marţi seară, pe Channel 4.