CUTIA CURIOZITĂŢILOR: Cum se văd lacrimile umane sub lupa unui microscop
alte articole
Olandezul Maurice Mikkers a ajuns la capătul unui experiment surprinzător la limita dintre ştiinţă şi artă fotografiind lacrimile umane. Artistul a făcut un experiment cu mai mulţi voluntari, pentru a afla dacă factorii diferiţi ce provoacă apariţia lacrimilor, fac ca acestea să se vadă diferit.
Să plângi nu este uşor şi cauza este o supărare, durere fizică, fericire sau factori externi precum a tăia ceapă sau a mânca lucruri picante. Dar cineva s-a gândit să vadă cum sunt lacrimile.
Olandezul Maurice Mikkers a făcut un experiment surprinzător, la limita dintre ştiinţă şi artă. Acesta a fotografiat lacrimile umane mărite cu lentilele unui microscop, caracterizându-le conform situaţiei experimentate cu diferiţi voluntari. „Sunt toate lacrimile la fel?” Artistul a făcut acest experiment cu voluntari, pentru a afla dacă diverşii factori ce provoacă lacrimile fac ca acestea să se vadă diferit. Pentru a putea face acest experiment, a cerut ajutorul prietenilor apropiaţi să taie ceapă, să mănânce chili, să privească la un ventilator, să plângă de tristeţe sau de fericire.
Pentru a vedea dacă a existat o similitudine sau diferenţă în structura lacrimei, Mikkers a prins imagini de la fiecare persoană cu ajutorul unui microscop. ”Toţi plângem câteodată: lacrimile din punct de vedere ştiinţific se divid în 3 categorii diferite, în funcţie de originea sa. Lacrimile bazale, lacrimile reflexe şi lacrimile emoţionale. Toţi suntem familiarizaţi cu aceste forme de a plânge, dar cum se vede la microscop? Există unele diferenţe? Ştiinţa demonstrează că lacrimile au o vâscozitate şi compoziţii diferite. Toate lacrimile conţin o varietate de substanţe biologice, incluzând lipide, anticorpi şi enzime răspânditete în apă sărată. Dar cum relaţionează aceasta cu lumea reală?”, a scris în acesta în Micrograph Stories.
Structurile lacrimilor observate în fotografii sunt, în mare parte, sare cristalizată. Circumstanţele în care au secat pot conduce la forme şi formaţiuni radical diferite. ”Cred că pot spune cu certitudine că diferenţele ce se văd în lacrimi nu demonstrează diferenţe între cauzele ce au dus la acţiunea de a plânge, doar demonstrează compoziţia lacrimei şi circumstanţele în care s-au cristalizat”.
„Cu toate acestea, fotografiile cu lacrimi sunt frumoase când le priveşti”, a concluzionat M. Mikkers.
