Curiozităţi despre Ludovic al XIV-lea, Regele Soare [Video]

Franţa a devenit o monarhie absolută după venirea la putere a lui Ludovic al XIV-lea, care şi-a impus suveranitatea ieşind de sub autoritatea mamei sale, regina Ana de Austria. Tânărul rege vroia să aibă control absolut asupra regatului său. El a reuşit să emită decrete şi să dirijeze viaţa oamenilor în acelaşi mod în care a organizat economia. Societatea era împărţită în trei părţi: clerul, nobilimea şi restul populaţiei, formată din burghezie, ţărani şi muncitori urbani.

Ludovic al XIV-lea a guvernat timp de 72 de ani şi 4 luni, întrucât a urmat la tron la 4 ani după moartea tatălui său, Ludovic al XIII-lea.

Ca urmare a unei copilării solitare influenţate de o religie formală şi intransigentă, Ludovic al XIV-lea s-a considerat executor al voinţei lui Dumnezeu pe pământ şi a domnit în consecinţă. El s-a străduit să controleze toate activităţile guvernamentale, de la reformele economice până la reglementarea etichetării instanţelor.

Ludovic avea o statură scundă, dar era compensată de demnitate şi siguranţă înnăscute. Era inteligent, poseda un autocontrol remarcabil, avea mult farmec şi era binevoitor. El era foarte politicos şi întotdeauna îşi scotea pălăria în faţa femeilor, chiar şi a cameristelor.

Perioada lui Ludovic al XIV-lea este considerată una dintre cele mai bogate epoci artistice din istoria Franţei. Sub patronajul Regelui-Soare se înfiinţează Academia pentru Pictură şi Sculptură (1663), Academia de arhitectură (1671), Academia de Muzică (1672), iar Academia Franceză, creată în 1635 de cardinalul Richeliu, trece sub control regal în 1671.

Ludovic, patron al artelor

Pe lângă faptul că era foarte preocupat de economia naţională, Ludovic al XIV-lea a cheltuit sume mari de bani sprijinind artişti care lucrau sub îndrumarea lui, pentru a face Franţa tot mai puternică şi ca imagine publică. În perioada domniei sale, literatura franceză înfloreşte prin operele clasice ale lui Moliere, Racine şi La Fontaine, toţi aflându-se sub protecţia regală.

Absolutismul Regelui Soare şi prosperitatea epocii sale îşi găsesc cea mai fidelă expresie la Versailles. Marele palat, cu grădinile sale splendide, arhitectura sofisticată şi designul interior, a fost modalitatea artistică prin care Ludovic al XIV-lea a înţeles să-şi demonstreze puterea nemărginită. Sala Oglinzilor, cea mai prestigioasă sală a complexului a devenit reşedinţă regală în 1682, a fost decorată sub atenta îndrumare a regelui, în aşa fel încât să înfăţişeze grandoarea şi marile succese ale monarhului.

La Versailles a angajat cei mai mari artişti francezi ai timpului, în principal Le Vau (arhitectura), Le Brun (mobilier şi picturi), Le Nôtre (grădini), pentru a construi cel mai prestigios palat regal din Europa. Versailles va deveni modelul absolut al reşedinţei regale pe tot continentul în secolul al XVII-lea. A amplificat în mod considerabil colecţia regală de opere artistice, în special picturi, prin cumpărarea colecţiei comerciantului Everhard Jabach, ce cuprindea opere importante, ce astăzi constituie inima muzeului Luvru şi a altor mari muzee pe teritoriul Franţei.

Poate cea mai impresionantă încăpere din interior este Galerie des Glaces sau Galeria Oglinzilor – de 73 de metri lungime, 11 metri lăţime şi 12 metri înălţime. Sala leagă apartamentele reginei şi regelui şi este împodobită cu oglinzi, decoraţiuni aurite şi picturi pe întregul plafon. Ele înfăţişează cele mai importante episoade din primii ani ai domniei lui Ludovic al XIV-lea. Galeria Oglinzilor este cea mai vizitată încăpere din palat atât pentru decoraţiunile sale magnifice, cât şi pentru atmosfera istorică, pentru că a fost scena multor evenimente politice importante, cum ar fi semnarea Tratatul de la Versailles din 28 iunie 1919, care a pus capăt Primului Război Mondial.

Decorul este consacrat victoriilor militare şi succeselor politice ale lui Ludovic al XIV-lea. Timp de trei ani, aici s-au desfăşurat acţiuni de renovare în valoare de 12 milioane de euro. Cea mai mare provocare au constituit-o picturile lui Charles Le Brun, în care sunt imortalizate momente importante din viata Regelui Soare. Cele 84 de candelabre aflate în sală se aprind în serile destinate petrecerilor. Palatul cu frumoasele grădini ce au fost executate conform dorinţelor regelui se află în Patrimoniul UNESCO.

Curiozităţi

De la începutul guvernării sale Ludovic al XIV-lea avea unele obiceiuri mai stranii, cum ar fi scăldatul numai atunci când prescrie medicul sau ştergerea feţei cu o bucată de bumbac înmuiat în alcool sau salivă. Lipsa igienei monarhului a fost vizibilă. Nu este surprinzător faptul că folosea o mânuţă lungă de fildeş pentru a se scărpina sub perucă. Problemele de igienă la acea vreme se datorau faptului că la acel moment toaletele erau considerate a fi ceva dăunător pentru sănătate. Prin urmare, regele era curăţat doar când a cerut medicul.

Monarhul a promovat spectacolul în palat, apărând foarte des îmbrăcat ca personajele lui preferate: Apollo, Marte, Soare, prin această ostentaţie putând să controleze nobilimea. El purta întotdeauna pantofi cu tocuri - nu era foarte înalt, avea doar 1,63 metri. Pantofii erau foarte scumpi şi exclusivi, creând un personaj personalizat, aveau arcuri colorate, pietre preţioase, broderii de argint şi tocuri uşor curbate. Regele era mândru de pantofii sofisticaţi şi nimeni nu putea să-i copieze.

Printre numeroasele sale extravaganţe era aceea de a acorda publicului audienţe în toaleta regală, nu atât din necesitate, cât mai degrabă ca o etichetă, deoarece scaunul pisoar al regelui era un obiect de lux prin calitatea lemnului cu încrustaţii de cupru aurit şi perle de mătase.

El a fost obligat să se căsătorească cu vara sa de origine spaniolă, infanta Maria Tereza (o fiinţă neatrăgătoare de care nu era atras), fiica lui Filip al IV-lea, regele Spaniei, şi a Isabelei de Borbón. Acest monarh excentric a avut 6 copii cu regina şi 13 din relaţii extraconjugale.

A fost diagnosticat de medici cu cangrene la picioare în august 1715. După ce a primit disgnosticul şi-a pus în ordine afacerile şi s-a întâlnit cu succesorul său, sfătuindu-l să aibă grijă de oameni. A murit la 1 septembrie 1715 la Versailles, cu patru zile înainte de a împlini 77 de ani, fiind cel mai longeviv rege din istoria vechiului continent.

Personalitatea puternică a Regelui Soare a marcat istoria

Napoleon spunea despre Ludovic al XIV-lea că a fost nu doar un mare rege, dar şi singurul rege al Franţei care să merite titlul de monarh. Filosoful german Leibniz îl considera unul dintre cei mai mari regi din toate timpurile, iar Voltaire spunea despre anii domniei sale că a fost o epocă memorabilă, „Marele Secol” al Franţei.