Cum va avea România, din nou, o flotă maritimă competitivă

Senatul României a aprobat înfiintarea Registrului Naţional al Navelor Maritime, gest apreciat a fi drept primul pas în reconstrucţia flotei maritime româneşti, potrivit publicaţiei locale “Observator de Constanţa”. „Înfiinţarea registrului ar atrage câteva sute de nave până în 2014 şi se preconizează că, în mai puţin de un an, România să poată redobândi nivelul de reprezentare mondială, în arborarea pavilionului român la bordul câtorva sute de nave aflate în proprietatea unor armatori germani, francezi, români“, a explicat Guvernul în propunerea de modificare a Ordonanţei Guvernului 42/1997, privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare.

Numarul navelor înregistrate cu pavilion românesc a scăzut dramatic în ultimii ani, ajungând ca acum să mai avem doar o singură navă sub pavilion românesc. De altfel, din fosta flotă comercială maritimă, care număra aproape 300 de nave, în prezent doar două au supravieţuit, feriboturile „Eforie“ şi „Mangalia“, care se află sub sechestrul ANAF, iar datoriile agenţiei care le exploatează au ajuns la 4,4 milioane de lei. Numai refacerea documentaţiei pentru clasificarea navelor „Eforie“ şi „Mangalia“ costă 600.000 de euro pentru fiecare.

Conform unui raport al Ministerului Transporturilor privind „Organizarea, starea tehnică şi exploatarea flotei maritime în perioada 1990-1996“, la 1 ianuarie 1990 flota de transport a României avea 288 de nave cu un tonaj de 5,6 milioane TDW. România deţinea 188 de cargouri de mărfuri generale, reprezentând 25,61 % din flotă, 12 tancuri petroliere (19,5 %), 70 de mineraliere (53,2 %) şi 18 nave specializate (1,7 %). Până în 1970 fuseseră construite 54 de nave, în intervalul 1970-1975 - 44 ,între 1975 şi 1980 - 91, între 1980 şi 1985 - 69 de nave, iar în intervalul 1985-1990 - 30 nave. Raportul arată că vapoarele româneşti nu erau chiar aşa de vechi precum susţineau politicienii, nu reprezentau niciun pericol pentru navigaţie şi încă puteau fi exploatate cu succes.