Cum sunt încălcate drepturile omului în regiunea transnistreană: Confiscarea terenurilor agricole (interviu)

Avocatul Alexandru Zubco de la Promo-LEX explică într-un interviu acordat Epoch Times de ce încălcările drepturilor omului nu sunt sancţionate în Transnistria.

Epoch Times: Cu ce încălcări ale drepturilor omului se confruntă locuitorii din regiunea transnistreană? Continuă abuzurile legate de confiscarea pământurilor fermierilor de către aşa-zisele autorităţi?

Încălcări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană, un spaţiu lipsit de controlul constituţional, sunt multiple. Pe scară am putea porni de la încălcarea libertăţilor civile, mă refer la libertatea de exprimare, media, asociere şi opinie a populaţiei, lipsa unor remedii efective şi procese inechitabile, până la afecţiuni asupra integrităţii persoanei, adică aplicarea relelor tratamente, detenţie în condiţii inumane, înrolări forţate, cât şi violarea dreptului la educaţie, viaţă privată şi proprietate.

În raionul Dubăsari sunt peste 17 mii hectare de teren arabil, iar suprafaţa raionului se întinde pe 31 mii ha. Peste 6.000 ha de teren agricol se află după traseul rutier Rîbniţa-Tiraspol. Acest traseu, cât şi spaţiul de după el, este controlat de Tiraspol. Respectiv, administraţia de facto are pretenţii inclusiv la terenurile aflate după traseu, restricţionând accesul proprietarilor de jure, adică al fermierilor din satele respective. Odată cu instalarea ilegală a unor posturi vamale pe acest traseu, dar şi cu popularizarea organelor de forţă în această zonă, Tiraspolul a început o campanie de hărţuire prin aplicarea amenzilor, perceperea de taxe, confiscarea de mărfuri, produse şi tehnică agricolă, interzicerea accesului ţăranilor la propriile terenuri.

Din 1998 ţăranii, proprietarii şi agenţii economici nu au acces liber la terenurile respective. În prezent, orice tentativă de prelucrare a terenurilor respective este interzisă de Tiraspol, sub sancţiunea confiscării tehnicii agricole. Astfel, terenurile proprietate privată au fost acaparate abuziv de administraţia de facto de la ţărani şi transmise în folosinţă agenţilor economici transnistreni. Fermierii, dar şi agenţii economici care au arendat terenurile de la proprietari înregistrează pierderi enorme. Problema fermierilor a fost discutată în formatele de negocieri, însă fără rezultatele scontate. Pe moment, Guvernul a compensat parţial prejudiciile suportate, fără a soluţiona în fond situaţia.

Aceste terenuri sunt sechestrate totalmente de mai bine de trei ani de administraţia de la Tiraspol. Este vorba despre peste 6.000 de hectare de teren agricol şi undeva în jur de 2.000-3.000 de proprietari de teren, care au fost astfel desproprietăriţi. Aceşti oameni deţin titlurile de proprietate asupra acestor terenuri, însă nu pot să le prelucreze şi să se folosească de aceste bunuri.

Care este motivaţia dată de aşa-zisele autorităţi pentru aceste confiscări de terenuri?

Motivaţia este că în raionul Dubăsari sunt 116 localităţi aflate sub controlul autorităţilor constituţionale sau care au proprietăţi după traseul Râbniţa-Tiraspol, un traseu controlat de administraţia de facto. Aceste terenuri agricole delimitează aceste unităţi administrative şi despart nordul de centru. Terenurile se află după acest traseu şi ajung până la hotarul cu Ucraina.

Problema accesului la terenuri este una veche şi a început cu sechestrări de tehnică, aplicarea de amenzi şi dosare penale şi reţineri de persoane atunci când Tiraspolul a susţinut că aceste terenuri îi aparţin. Dacă iniţial s-a procedat la persecuţii fizice, ţăranii au fost obligaţi apoi să obţină permise de prelucrare a acestor terenuri. Aceste permise au fost valabile trei ani, în baza unui mecanism stabilit de Chişinău şi Tiraspol. Problema s-a agravat când a fost politizată şi a ajuns pe masa de negocieri. Era o problemă tehnică, legată de permisele de prelucrare, şi nu trebuia să ajungă în formatul de negociere.

Odată ajunsă la nivel politic, rezolvarea chestiunii s-a blocat pentru că este vorba şi despre jurisdicţie şi despre competenţă, ceea ce face imposibilă soluţionarea acestei probleme.

Cine şi cum i-a compensat pe aceşti ţărani pentru că nu-şi pot folosi terenurile agricole?

Guvernul R.Moldova a aprobat anumite hotărâri prin care acordă alocaţii, compensaţii la căldură, adaosuri la pensii şi salarii pentru victimele care nu au acces la terenuri. O bună parte din locuitorii din Dubăsari primesc anumite indemnizaţii sociale. În plus, au fost instituite şi compensaţii anuale unice de 50 de euro pe hectar, alocate de guvernul de la Chişinău celor care nu au acces.

Din cauza autorităţilor de la Tiraspol...E un paradox...

E un paradox pentru că nu există un mecanism de tragere la răspundere a administraţiei de la Tiraspol sau a pseudoproprietarilor actuali ai terenurilor. Chişinăul a refuzat sau a eşuat să aplice mijloacele sale punitive în acest sens. Era logic să existe un mecanism judiciar pentru că în momentul în care X sustrage un bun, acesta să se poată adresa unui organ de drept, care să instrumenteze şi să tragă la răspundere persoanele respective. În regiunea transnistreană nu există proprietate privată, pământul fiind dat în folosinţă de administraţia de la Tiraspol pentru prelucrare, în anumiţi termeni – arendă funciară.

Ce demersuri a făcut Promo-LEX pentru a susţine drepturile de proprietate ale acestor oameni?

Aceste terenuri sunt sechestrate totalmente de mai bine de trei ani de administraţia de la Tiraspol. Este vorba despre peste 6.000 de hectare de teren agricol şi undeva în jur de 2.000-3.000 de proprietari de teren. Aceşti oameni nu pot să le prelucreze şi să se folosească de aceste bunuri.

Noi am fost sesizaţi de aceşti proprietari de terenuri undeva în 2004 şi am instrumentat pe cale juridică aceste dosare. Am ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care acum examinează în regim de decizie aceste cauze. Este vorba despre în jur de 2.000 de reclamanţi şi revendicăm acele drepturi de proprietate.

Pe de altă parte, dincolo de dosarele privind confiscările de pământuri, ce cazuri şi procese aveţi privind detenţii arbitrare, tortură şi rele tratamente aplicate de aşa-zisele autorităţi de la Tiraspol unor locuitori din regiunea transnistreană?

La Tiraspol nu este recunoscută tortura, prin urmare ei nu au pedeapsă pentru tortura fizică şi psihologică, care include şi detenţia în condiţii inumane. Aceasta nu este prevăzută în legislaţie. Noi primim în continuare semnalări de la persoane care sunt deţinute acolo arbitrar şi a căror viaţă, sănătate şi integritate este pusă în pericol, cel puţin 2.000 persoane în închisori şi alte 600 în izolatoarele miliţiei, dacă ne referim la numărul persoanelor aflate în custodia administraţiei de facto. Depunem plângeri la autorităţile constituţionale ca să intervină şi să apere drepturile acestor persoane. Până la urmă trimitem aceste cauze la CEDO, după epuizarea tuturor remediilor interne.

Prin urmare autorităţile, justiţia de la Chişinău nu vă ajuta în niciun fel? Care este răspunsul lor la reclamaţiile Dvs.?

Ei, Guvernul, invocă lipsa controlului şi a accesului efectiv în regiunea transnistreană, situaţia politică din zonă şi principiul de a nu tensiona situaţia. Cu alte cuvinte, refuză să apere drepturile omului în regiunea trasnistreană, invocând nişte aspecte care nu sunt prevăzute în legislaţia R.Moldova. Noi sesizăm în unele cazuri şi organele de drept ale Federaţiei Ruse, dar aceasta ne răspunde invariabil că ei nu deţin controlul şi că este problemă R. Moldova.

Am avut de exemplu cazul Mozer în care CEDO a hotărât că acest tânăr a fost deţinut arbitrar la Tiraspol. Federaţia Rusă a fost recunoscută şi condamnată ca vinovată în această speţă, dar Moscova n-a executat această decizie. Rusia trebuia să plătească daune morale şi materiale.

Ce pârghii aveţi pentru a contracara aceste abuzuri ale autorităţilor transnistrene, având în vedere că Promo-LEX a câştigat un proces istoric împotriva Rusiei privind restrângerea dreptului la învăţământ în Transnistria la CEDO, iar Moscova n-a ţinut cont de această hotărâre?

Nu avem pârghii. Este sarcina autorităţilor să identifice mecanismele, dar ele nu vor să supere Rusia. Noi ne-am făcut datoria, am instrumentat o cauză destul de importantă şi am obţinut o decizie prin care s-a stabilit un precedent foarte util pentru alte situaţii în zone de conflict. A fost stabilită partea care răspunde de încălcări. Faptul că nu se execută aceste decizii este o dovadă că mecanismele europene nu sunt atât de eficiente. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei este obligat să vegheze la modul în care hotărârile se execută. Nu este vorba doar despre cazul Căţân, ci şi despre alte decizii pe care Rusia refuză să le respecte.

Alexandru Zubco este jurist al Programului Drepturile Omului din cadrul Promo-LEX.

Va urma partea a doua a interviului despre abuzurile cu care se confrunta şcolile româneşti din Transnistria.

Acest interviu a fost realizat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean” de către redactorul ziarului Epoch Times care participă la acest program.

Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluţii pentru dezvoltarea societăţii pe cele două maluri ale Nistrului” este finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) şi implementat cu sprijinul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa şi Asia Centrală.